Archive from June, 2019

Cum traiau fetele in jurul anului 1940, conform lui Elisabeth Gilbert #cityofgirls

#cityofgirls – Cunoscuta autoare a cărții ”Mănâncă, Roagă-te, Iubește” (și a filmului  cu același nume), revine cu un roman bine documentat, ca precendetul – ”Semnătura tuturor lucrurilor”. ”Orașul fetelor” (editura Humanitas) se apropie mai degrabă de scrierea din ”Semnătura tuturor lucrurilor” pentru că nu mai este vorba despre o relatare personală (ca în Mănâncă, Roagă-te, Iubește și ca în ”Și am spus Da. O poveste de iubire”) ci de o ficțiune care pornește de la realitatea anilor 1940, poveste petrecută în jurul teatrului newyorkez. Cartea are de toate: și strălucire, și sex, și frânturi de povești de dragoste. Autoarea povestește într-un interviu oferit lui Marie Forleo (aici) că a citit multe nuvele și scrieri din acei ani, că s-a întâlnit cu/ și intervievat animatoare/ actrițe, persoane aflate acum la vârsta de 90 de ani sau chiar mai mult. Că și-a conturat personajele pe măsură ce citea și scria cartea și că dorința este la fel de importantă ca și consimțământul când vine vorba de sexualitatea feminină. Read more »

Asemanari si deosebiri intre scrierile si viata Elenei Ferrante, atat cat reflecta opera sa

După citirea cărții de corespondențe ”literare”- ”Frantumaglia – Viața și scrisul meu”, editura Pandora M, Elena Ferante este încă o necunoscută pentru cititorii săi. Deși dezvăluie câte ceva despre ea, nu spune tot. Este un autor care dorește să aibă succes datorită cărților sale și nu datorită personalității sale.

Am aflat despre ea, printre rândurile răspunsurilor la interviuri, că: a locuit cândva în Grecia, nu mai locuiește în Napoli, are două fete, mai face și alte lucruri pe lângă scris – traduce, predă, provine din Napoli dintr-o familie săracă (”nu m-am născut și nu am crescut în bunăstare”), exact ca eroina/ eroinele ei din Tetralogia Napolitană și că nu vrea să apară public (răspunsul nuanțat îl găsiți mai jos), pentru că crede ”că azi e o greșeală să lași ca propria persoană să devină mai cunoscută decât propria operă”.

Read more »

”Fiica ascunsa”, de Elena Ferrante

Nici în ”Fiica ascunsă” (carte apărută la editura Pandora M) Ferrante nu are o poveste cu prea multă intrigă (ca în ”Zilele abandonului”), dar introspecția și felul cum își analizează relația cu fiicele și rolul de mamă sunt remarcabile. Rolul de părinte, de mamă, este cu siguranță rolul cuiva care a trăit pe propria piele unele din lucrurile pe care le scrie.

Read more »

Zilele abandonului, de Elena Ferrante

A doua carte a Elenei Ferrante începe să capete forța cu care ne-a obișnuit naratoarea. Dacă este să o luăm cronologic, e ca și cum și-a făcut încălzirea pentru cele patru romane care au constituit Tetralogia Napolitană (despre primele trei volume am scris aici) și care sunt geniale (habar nu am de ce nu a luat premiul Nobel pentru literatură, ori poate nu am citit eu tot ce se poate citi ca să compar… :)).

Read more »