X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Arta de a cere in viziunea Amandei Palmer (#ArtOfAsking)

de Oana Grecea

(Titlul corect al cărții este AMANDA PALMER, ARTA DE A CERE  – sau Cum am învățat să nu-mi fac griji și să-i las pe alții sa mă ajute-)

Când am primit volumul Amandei Palmer (odată cu o revistă DOR), numele starului rock nu-mi spunea nimic. Nici după această lectură muzica ei nu-mi este mai dragă însă cu siguranță felul de a acționa și relaționa al Amandei îmi sunt acum foarte inspiraționale.

Citești și te gândești: este o carte despre viața Amandei Palmer? Da, pentru că este un fel de biografie… Este o carte despre crowdfunding? Da, cu siguranță… Este o carte despre social media și relația cu fanii (online și offline)? Da, cu certitudine, Amanda este un as în a-și menține și crește relația cu fanii, mai ales pe twitter și cel mai bun PR al brandului său. Este o carte despre îndrăzneala de a cere ajutor? Și asta, din fericire…

Nu termini bine cartea (apărută la editura Velant) că îți vine să-i vizitezi site-ul/blogul, îți vine să ți-o faci prietenă pe twitter fie măcar pentru a vedea cum își întreține acest cont, și să cauți toate cărțile, melodiile sau adresele pe care ea le recomandă în carte.

Actul de a cere este, prin el însuși, celula de bază a oricărei relații. În mod constant și deseori indirect, de multe ori tacit, cerem ceva unul altuia – șefilor, partenerilor de viață, prietenilor, angajaților noștri – pentru a construi și a menține relațiile cu cei din jur” – spune Amanda Palmer.

Pe parcursul citirii cărții m-am întrebat de câteva ori dacă se și droghează. Amanda Palmer gândește și acționează mult mai îndrăzneț decât alții, dar ce este cert este că MUNCEȘTE. Parcă m-a durut sufletul alături de ea atunci când își amintea vorbele trecătorilor pe când era statuie vivantă: ”treci la muncă!”. Ca și cum acel mod de a face ARTĂ nu era muncă. Consider artă și muncă chiar și activitatea ei din social media, felul de a-și dedica timpul relației cu fanii prin interacționări și povești pe blog, twitter sau în viața reală, unde îi provoca cu diverse ”teme”.

Chiar și la sfârșitul cărții face o dovadă de cum trebuie să te promovezi oricum, oricând, fiind în același timp util. ”Sunt, în primul și în primul rând, muzician. A fost grozav să scriu această carte, dar vreau cu disperare ca tu să-mi asculți muzica, ca să nu uit cine sunt cu adevărat. Pentru poporul Twitter: eu sunt @amandapalmer. Dacă discuți despre carte, te rog folosește #ArtOfAsking.

Neil Gaiman (sotul ei) este la neilgaiman.com (și e @neilhimself pe Twitter)”.

Amanda Palmer performing live at the Village Underground, London, Great Britain 18th June 2012 Amanda palmer Photograph by Elliott Franks Contact: 15a Campbell Road London E3 4DS United Kingdom Tel 07802 537 220 elliott@elliottfranks.com 2012©Elliott Franks Agency space rates apply

Amanda Palmer a mai devenit celebră pentru discursul de la TED dar și pentru cea mai tare campanie de crowdfunding pe care a făcut-o cineva până la acel moment.

Am învățat că cea mai bună cale de a găsi lumina în întuneric nu este a-i îndepărta pe ceilalți, ci de a te apropia cât poți de mult”.

Ce este Crowdfunding-ul? ”Site-uri precum Kickstarter, Indiegogo și GoFundMe au apărut peste tot în lume pentru a înlesni tranzacția dintre cei care cer ajutor și cei care răspund apelului și pentru a face această tranzacție cât mai practică posibil”. În opinia ei, Crowdfunding-ul eficient nu se referă la a te baza pe bunătatea străinilor, ci a te baza pe bunătatea publicului tău. Ceea ce e o diferență.

Celebritatea nu îți cumpără încredere. Doar conexiunea autentică face asta. Dacă ai de gând la un moment dat să ceri ceva, ai nevoie de cineva care să răspundă apelului. Așa că îți cultivi relațiile neîncetat, te dedici acestei sarcini neîntrerupte și lente, ieșind pe câmp ca un fermier neobosit care nu pregetă să-și îngrijească lăstarul invizibil de bambus”.

Am văzut în acest om pe cineva care cere dar și oferă maxim în schimb. Inclusiv Încredere fără limite. Și asta este o ofertă mare, atunci când vine din partea unui artist. Ea crede că atunci când ai încredere în oameni în mod deschis și total, nu numai că ei au grijă de tine, dar îți devin aliați, devin familia ta.

Din ce am văzut, nu atât actul de a cere este paralizant, ci ceea ce se ascunde în spatele lui: frica de a fi vulnerabil, frica de respingere, frica de a părea neajutorat ori slab. Frica de a fi văzut ca un membru care e un balast pentru comunitate mai degrabă decât ca unul productiv”.

Amanda Palmer a făcut o mulțime de lucruri în viață, iar dragostea și încrederea ei pentru fani au dus-o până într-acolo încât s-a lăsat însemnată cu markerul pe pielea goală și a făcut fotografii nud cu fanii. De cele mai multe ori face asta din instinct/impuls și crede că acesta este cel mai bun mod de a întreține relația cu cei care o plac pe ea sau muzica ei. ”Atunci când îți este teamă de felul în care te va judeca cineva, nu poți stabili o legătură cu acel cineva. Sarcina de a-l impresiona îți ocupă prea mult timp”.

Amanda Palmer s-a dovedit de-asemenea și foarte umană. În nenumărate rânduri a dat dovadă de altruism (a stat alături pe patul de spital lângă prietenul ei adult care a învățat-o atât de multe dar și-a ajutat și prieteni/cunoscuți mai puțin norocoși). M-a amuzat în carte și sinceritatea ei legată de crizele dinaintea ciclului (menstruației). ”Sindromul pre-menstrual e brutal: mă transform dintr-o persoană destul de rezonabilă într-o gaură neagră de incertitudine, disperare și brațe gesticulând ca ale unei păpuși într-o manie existențială. Ca să fiu sigură, i-am cumpărat lui Neil o carte despre legăturile chimice dintre hormoni și creierul feminin, pe care a studiat-o ca pe setul de intrucțiuni al unei combine muzicale, în speranța că va putea să înțeleagă subtilitățile acestei Lunare Regine de Gheață Iraționale. În mod miraculos, a funcționat. Și-a descărcat o aplicație pe telefon care îi atrăgea atenția când trebuia să-mi vină ciclul și, în jurul acelei date, înceta să mai ia lucrurile atât de personal.

(nu m-am putut abține și am căutat câteva interviuri pe internet în care dădea și numele cărții pe care a comandat-o New Feminine Brain Developing Intuitive).

Ea afirmă că atunci când cerem ceva, aproape întotdeauna cerem ajutorul într-o formă sau alta: ajutor financiar, permisiunea, acceptul, promovarea, consolarea intimă. Și citează în ajutorul ei un expert. ”În studiile ei, Brene Brown susține că femeile tind să fie rușinate că nu sunt ”niciodată suficient de”: acasă, la serviciu, în pat. Niciodată suficient de drăguță, suficient de inteligentă, suficient de slabă, suficient de bună. Bărbații tind să fie rușinați că sunt ”percepuți ca slabi” sau, mai științific spus, frica de a fi considerați pămpălăi”.

Neil Gaiman and Amanda Palmer: 'We learned early on – you don’t complain about the marriage on Twitt

Cântăreața este căsătorită cu scriitorul Neil Gaiman, ceva mai în vârstă decât ea și au împreună un copil de până într-un an (am citit de copil recent pe blogul ei, informația nu apare în volumul publicat în 2014 pentru că nu avea cum :(( ).

amanda palmer goala gravida

(a stat ca statuie vivanta pictata si in timpul sarcinii – foto)

Iată ce notițe mi-am mai luat din carte:

”Anthony, prietenul ei, i-a spus așa: Nu contează ce le spui oamenilor, cât mai degrabă ce faci. E mai puțin important ce faci decât felul în care te comporți”.

”Cercetătorii au descoperit că, în ceea ce privește creierul uman, suferința fizică și experiențele violente de respingere socială provoacă același tip de durere… Emoțiile te pot răni și pot cauza durere”. Să descrii durerea emoțională e dificil.

”Un avertisment: cu fiecare legătură pe care o stabilești online, crește și probabilitatea de a fi criticat. Pentru fiecare nou pod pe care îl construiești cu comunitatea ta, există un nou grup de troli care se aciuează sub el”.

”De ce îl iubești? Pentru că… mă vede?”

”Te voi iubi chiar dacă tu nu mă iubești. E foarte greu să iubești necondiționat oamenii atunci când te pot răni”.

”Dacă îi iubești suficient, oamenii îți vor oferi totul”.

”Pentru prima dată am simțit actul de a scrie ca pe o eliberare directă și viabilă din ghearele suferinței. Nu aveam nicio dorință să public ceea ce scriam; nu aveam în minte public. Aveam doar nevoie să o fac, altfel aș fi izbucnit în plâns, incapabilă să mă controlez. Pentru prima oară, am experimentat adevărul fizic a ceea ce înseamnă să simți actul creației ca pe o salvare directă din calea unei realități de nesuportat”.

”Ca să ceri ajutor este nevoie de autenticitate și de vulnerabilitate”.

Datoria noastră primă este să recunoaștem darurile pe care le avem deja, să acceptăm gogoșile care ni se oferă în timp ce ne cultivăm și ne folosim de acele daruri, iar apoi să ne întoarcem și să împărțim acele daruri – uenori sub formă de bani, alteori sub formă de timp sau dragoste – în marea schemă a lumii.

A doua noastră datorie este să acceptăm locul în care ne aflăm în marea schemă a lumii în fiecare moment. Asta poate fi mai dificil.

Cunosc oameni care își sprijină financiar partenerii de viață, familia sau prietenii în covalescență/ fără mijloace financiare/ șomeri. Când vorbesc sincer, spun uneori că nu le face plăcere. Au un sentiment inconfortabil de obligație.

Și cunosc alte persoane care sunt la fel de înstărite sau de puternice și care și-au făcut o artă din a-i ajuta pe cei din jur. E nevoie de multă muncă pentru a-ți ieși cum trebuie.

Pe de altă parte, știu oameni care acceptă sprijin din partea prietenilor, familiei sau partenerilor, dar care chiar nu sunt confortabili cu situația; își feresc privirea, refuză să vorbească despre asta, se simt rușinați. Alții acceptă ajutorul care li se oferă cu grație și modestie, anunțând zâmbitori că stau acasă până își pun lucrurile în ordine. Umorul e esențial.

În unele zile, e rândul tău să ceri.

În altele, e rândul tău să ți se ceară”.

”A cere – arta de a ne deschide sufletele”.

”Banii chiar cumpără fericirea dar numai până la un anumit punct”.

 

 

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!

'