X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Nov 7, 2012 - Ganduri    3 Comments

Asteptari odata cu varsta

 

Mă tot bântuie ideea că sunt o tristă. Nu tu party-uri, nu tu escapade nocturne, nu tu amant. Nimic! Mă tot gândesc că nu am făcut ceva ieșit din comun, că am trăit o vârstă… fără să realizez prea multe.

La 20 de ani credeam că cei de 30 sunt în vârstă, că cei de 40 sunt bătrâni și cei de 50 de ani – pensionari, bunici etc. Când am făcut eu 30 de ani am văzut că gândul te duce ca vântul dar știam deja că nu tot ce zboară se mânâncă. Am reconsiderat vârstele și i-am crezut bătrâni doar pe cei peste 70 de ani.

La 20 de ani eram o naivă, la 25 de ani m-am măritat, la  30 de ani m-am simțit împlinită. Și toate astea, invers proporțional cu frumusețea și kilogramele de pe mine, care păleau sau se înmulțeau în ciuda dorințelor mele, dar care nu mă făceau să mă simt de vârsta avută.

La 20 de ani nu lipseam nopțile de-acasă pentru că locuiam cu părinții și nu-mi permiteau. La 30 de ani nu am dormit nopțile, pentru că alăptam sau hrăneam copilul. La 35 de ani nu lipseam nopțile pentru că îmi culcam copilul și cădeam frântă de oboseală. Nu am fost o petrecăreață niciodată, dar mereu nopțile mele au fost parcă protejate de ceva sau de cineva. Acum am o scuză pentru toate invitațiile nocturne: am o vârstă, copil acasă, nu mai pot sta până târziu.

Eu mă simt însă exact de vârsta pe care o am și dacă mi-aș dori ceva din urmă, asta ar fi să am puterea și energia de-atunci, la mintea de-acum. Mi-aș dori să reapară oportunitățile ratate din neglijență sau necunoaștere,

Întâlnesc oameni de-o seama mea care au firme, familie numeroasă, case pe pământ și bani. Poate cunosc și fericirea, dar nu am eu curajul să întreb. Mulți dintre ei și-au petrecut și tinerețile prin cluburi, au făcut și afaceri dar și o familie. Si le-a iesit. E ceva pe care eu nu pot să înțeleg cum au făcut, deși am visat la independență încă de la 18 ani.

Dar totuși, mai presus de sloganul ”important e cum te simți”, oamenii din jur, partenerul și uneori copilul te pot face să pari mai tânăr de cum ești. Îți pot da energia de care ai nevoie. Doar că, dintr-un du-te vino fără succese notorii, ci doar pentru supraviețuirea zilnică, nu te vei remarca niciodată cu nimic. Degeaba fericirea ta constă în mici bucurii zilnice, rămâi un om șters sau trist. Pentru că în societatea de azi, raportăm altfel vâsrta și succesul.

Mark Twain spunea că ”Vârsta este o chestiune a minţii asupra materiei. Dacă nu te deranjează, nu contează”.

Mi-ar plăcea să-mi spuneți cum percepți voi aceste lucruri.

 

3 Comments

  • avatar

    Fericirea e numai în Hristos!!! Sună ciudat, ştiu, pentru vre murile noastre, dar acesta este adevărul! Dacă idealul nu este veşnicia nici să fim tristi nu o să mai putem fi, darăminte fericinţi….Totul depinde de cât de sus ţintim şi pe cine chemăm în ajutor…..!

  • avatar

    Cred ca asteptarile sunt foarte importante pentru drumul pe care il ai de parcurs in viata, dar mai cred ca facem parte din generatii invatate, acasa sau la scoala, sa se teama de propriile asteptari. E foarte important, in primul rand, sa depasim aceste temeri. Si sa incetam sa raportam succesul la varsta din buletin. Sa nu-l raportam la nicio varsta, pentru ca nu cred ca are legatura directa.

  • avatar

    Perfect spus!

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!