X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Bill Clinton, ispitele, remuscarile si mantuirea

 

După Istorie trăită a lui Hillary Clinton, am fost foarte curioasă să văd cum scrie și cum își vede viața numărul unu al SUA timp de opt ani, respectiv fostul președinte Bill Clinton, care crede că „o mare parte a vieții este modelată de oportunitățile pe care le refuzi, nu numai de cele de care profiți“. Cartea sa, Viața mea, are o prestanță pe măsura autorului: 1082 de pagini și 1075 grame. Ceva mai groasă decât a soției sale, cartea este interesantă, dar mai puțin plăcută decât a lui Hillary. Fosta primă doamnă a scris mai mult din suflet și cu emoție, pe când Bill Clinton a căutat o mai mare acuratețe a faptelor și a cronologiei lor. De aceea, meritul documentariștilor este foarte mare în această scriere. Dedicația cărții m-a emoționat:

„Mamei mele, care mi-a dăruit dragostea de viață; Lui Hillary, care mi-a dăruit o viață plină de dragoste; Lui Chelsea, care mi-a dăruit bucurie și a dat un înțeles vieții mele; Și în memoria bunicului meu, care m-a învățat să apreciez oamenii pe care ceilalți îi disprețuiau, pentru că, în definitiv, toți suntem la fel“.

Bill Clinton vorbește foarte frumos de mama sa care l-a crescut oarecum singură, tatăl lui murind într-un accident în timp ce el tocmai se năștea. A avut mai mulți tați vitregi, dar cea care l-a susținut cel mai mult a fost totdeauna mama. Spune că ea l-a învățat: să fie recunoscător pentru fiecare zi și să o întâmpine cu zâmbetul pe buze; să creadă că putea face sau nu putea face orice își propunea, asta dacă era dispus să facă efortul necesar; să creadă că, în cele din urmă, dragostea și bunătatea aveau să prevaleze asupra cruzimii și egoismului.

A doua pe lista dedicațiilor este soția sa, cunoscută în timpul facultății, cea căruia, în timpul celui de-al doilea mandat i-a fost infidel, moment foarte mediatizat de presă și cunoscut ca episodul Monica Lewinsky.„Am dus o viață plină de neașteptat, o viață minunată, plină de credință, speranță și iubire și am avut mai mult decât alții parte de noroc și binecuvântare. Mi-am construit o viață plină de dragoste alături de o femeie fără egal și am un copil care continuă să fie lumina vieții mele“.

Recunoaște, încă de la începutul cărții, că eșecurile din viața personală i se datorează în mare măsură, „dar viitorul familiei mele depinde mult de dragostea ființelor celor mai dragi mie“.

Despre fiica sa vorbește mereu cu dragoste. Referitor la tristul și penibilul episod din viața sa, Clinton spune: „Chelsea trebuia să afle nu numai că tatăl său greșise într-un mod teribil, dar și că acesta își ascunsese faptele de ea și mama sa. Îmi era teamă că aveam să-mi pierd nu numai căsnicia, dar și dragostea și respectul fiicei mele“.

Povestea sa începe din copilărie și sfârșește după terminarea celui de-al doilea mandat al său, când s-a dedicat acțiunilor caritabile și conferințelor. Familia și prietenii au ocupat un loc important în viața sa și, după atâția ani de conviețuire lângă soția sa, a învățat că o căsnicie, cu tot ceea ce are ea dureros sau magic, cu toată fericirea și dezamăgirile ei, rămâne un mister foarte dificil de înțeles de cei care nu sunt implicați în ea și în mare parte inaccesibilă celor care privesc din afară.

Clinton povestește cu destul de multe amănunte fiecare campanie la care a lucrat, fiecare propunere pe care a susținut-o și dă aceste detalii și din perioada cât a fost președinte al celei mai puternice țări din lume. Vorbește adesea și despre politica externă, despre întâlnirile cu președinți, regi sau prim-miniștri, de rolul de sprijin pe care l-a avut SUA în multe conflicte internaționale. De asemenea, prezintă și luptele politice interne și interesele care-i mânau în luptă pe adeversarii săi.

Am reținut că tot ce a făcut a făcut din convingere și a pledat pentru lucruri în care a crezut. A încercat să-și țină mereu cuvântul, deși este considerat adesea un președinte mincinos. În loc să evite această formulare a întărit-o prin mărturia mincinoasă pe care a dat-o la începutul scandalului cu Monica Lewinsky.

Dintre sfaturile sale acumulate în urma experienței în politică, iată care mi-au atras atenția:

„Să nu candidezi niciodată pentru o funcție pe care nu ți-o dorești cu adevărat și pe care nu ai motive să o deții“.

„Să alegi o carieră este ca și cum ți-ai alege o soție dintre zece prietene. Chiar dacă o alegi pe cea mai frumoasă, cea mai inteligentă, cea mai blândă, există în continuare durerea de a le fi pierdut pe celelalte nouă“.

„Caracterul este o chestiune importantă în alegerile prezidențiale și sunt două sute de ani de când poporul american face judecăți de valoare privind caracterul oamenilor politici“.

Prins în vâltoarea unor decizii rapide, în chestiuni pe care nu avea timp să le aprofundeze, a luat uneori și decizii greșite, pe care le regreta. Recunoaște că „pentru un președinte, una dintre cele mai dificile hotărâri este aceea de a decide când să accepte și când să respingă sfaturile oamenilor care lucrează pentru el“. De asemenea, „în politică, dacă nu-ți promovezi realizările, sunt trecute cu vederea“.

Deși o figură marcantă încă din timpul facultății, Bill Clinton spune că, în perioada studenției, conversațiile, lecturile personale și călătoriile i se păreau mult mai importante. A vrut să facă armata și să lupte în războiul din Vietnam (cu care nu era de-acord), dar a avut norocul de a nu fi trimis pe front. „În era Vietnamului, 16 milioane de oameni au evitat serviciul militar prin metode legale; 8,7 milioane s-au înrolat; 2,2 milioane au fost recrutați; numai 209.000 au evitat încorporarea și s-au opus într-un fel sau altul. Dintre aceștia, 8.750 au fost condamnați“.

 (recenzia a aparut in doua parti, prima parte aici: http://www.elefant.ro/bookmag/bill-clinton-ispitele-remuscarile-si-mantuirea-1/)
Despre infidelitatea sa

Episodul infidelității sale ocupă și el câteva capitole în carte, după ce mingea îi fusese ridicată la fileu de soția sa, care și-a publicat prima memoriile. Ea a spus acolo că motivul pentru care a fost infidel trebuie să fie explicat de el. Chiar dacă vorbește pe larg despre cât a suferit de pe urma acestei greșeli, spune că nu știe de ce și-a înșelat și rănit soția. Începe prin a spune că 1998 avea să fie cel mai bizar an al președinției sale, plin de umilințe și rușine, de lupte politice pe plan intern și de succese pe plan extern și dominat de o demonstrație de bun simț și decență din partea poporului american.

„Avusesem o întâlnire nepotrivită cu Monica Lewinsky și această situație avea să se repete de mai multe ori… Am recunoscut că îi oferisem cadouri. Nu le-am spus nimic (anchetatorilor) de relația mea cu ea, dar mi-am mărturisit nedumerirea față de definiția bizară a relațiilor sexuale“.

Recunoaște că ceea ce a făcut cu Monica Lewinsky a fost stupid și imoral. „Îmi era rușine de faptele mele și nu îmi doream să iasă la iveală. În declarație, am încercat să mă apăr pe mine și familia mea de propria prostie egoistă“.

„Ca soț, făcusem o greșeală pentru care trebuia să-mi cer scuze și să mă căiesc; ca președinte, mă găseam prins într-o luptă cu forțe care abuzaseră de legile civile și penale și răniseră grav oameni nevinovați în încercarea de a-mi distruge președinția și de a-mi anula capacitatea de a-mi îndeplini mandantul. (…) Am recunoscut că în anumite momente din 1996 și o dată în 1997 am avut un comportament greșit care a inclus contacte intime nepotrivite cu Monica Lewinsky“.

Ancheta a costat poporul american 40 de milioane de dolari și s-a rezumat la analiza semantică a termenului relații sexuale. Clinton nu a spus nici o clipă decât că a avut relații nepotrivite. Miza acestor termeni era faptul că dacă era găsit vinovat de sperjur, putea fi demis.

În plan familial, a petrecut primele două zile de după recunoaștere, implorând iertare. „Seara, Hillary urca în dormitor, iar eu dormeam pe canapea. Împreună cu Hillary am început și un program serios de consiliere, o zi pe săptămână timp de aproape un an. Între timp, continuam să dorm pe canapea, pe una destul de mică, aflată în camera alăturată dormitorului nostru. Am dormit acolo două luni sau chiar mai mult. Am putut citi, reflecta și munci, dar speram că lucrurile aveau să se schimbe la un moment dat“.

Iertarea a venit la mult timp după faptă, după un an de consiliere maritală și din convingerea lui Hillary că are parte, în calitate de cetățean al Americii, de un președinte bun.  „În ciuda a tot ceea ce se întâmplase, fiica mea continua să mă iubească și își dorea să nu renunț. Și, cel mai important, Hillary nu mi-a refuzat în tot acest timp nici dragostea, nici sprijinul. De la prima întâlnire, m-am îndrăgostit de râsul său. În mijlocul acelei lumi absurde, am reînceput să râdem, uniți fiind de ședințele săptămânale de consiliere și de hotărârea comună de a ne opune acestei lovituri venite din partea dreptei radicale. Am sfârșit prin a fi aproape recunoscător detractorilor mei: au fost probabil singurii capabili s-o determine pe soția mea să mă privească cu ochi mai buni. Am putut renunța chiar și la canapea“.

Sfârșitul mandatului său a înregistrat o premieră, Bill și Hilary Clinton fiind primul cuplu din istoria Americii care avea atribuții în Senat și la Casa Albă.  Au fost 17 zile în care amândoi au ocupat o funcție oficială.

După terminarea mandatului de președinte, Clinton și-a propus să realizeze o bibliotecă prezidențială. „În afară de bibliotecă, știam deja că voiam să scriu o carte despre viața și președinția mea, că trebuie să muncesc din greu trei sau patru ani ca să-mi plătesc datoriile rămase în urma proceselor, că aveam să cumpăr o casă – două case, dacă Hillary câștiga alegerile pentru Senat – și să pun niște bani deoparte pentru ea și Hillary. Apoi doream să-mi dedic restul vieții interesului public“.

Despre această carte el spune că a încercat pur și simplu să spună povestea bucuriilor și tristeților sale, a visurilor și temerilor, a triumfurilor și eșecurilor. Sincer, cred că a reușit acest lucru și merită să vedeți cum.

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!