X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

May 30, 2013 - Ganduri    No Comments

Bruxelles, intre prima impresie si parerile altora

 

by Oana Grecea

Fotografiile au fost făcute cu o cameră Sony NEX 5R.

Practic, capitala europeană a Belgiei este un oraș cosmopolit, undeva după Londra și Luxemburg, datorită Instituțiilor Europene. Dar Bruxelles-ul este un oraș liber (în week-endul în care eram acolo a găzduit parada gay), cu multă deschidere, care mie mi-a plăcut, chiar dacă mai tot timpul este întunecat afară iar belgienii nu sunt cei mai prietenoși oameni.

Circa 2.000 de români pot fi găsiți la Bruxelles, deși nu toți lucrează în Instituțiile Europene. Unii s-au dus pentru studii, alții pentru învățarea limbii franceze, alții pentru un job pur și simplu, indiferent de domeniu. Mi s-a spus chiar că nici nu prea stau belgieni în Bruxelles, că cei ”adevărați” locuiesc la ieșirea din oraș, la case, nu sunt condiționați de o chirie în zona centrală, aproape de Piața Schumann (centrul Instituțiilor Europene – Comisia și Parlamentul sunt relativ aproape).

DSC05236 (Copy)

Oricum, Bruxelles-ul e greu de ”descifrat” dincolo de cei cei care lucrează ”pentru Europa”, adică cei aproximativ 100.000 de oameni (dacă informația auzită o fi corectă), din care câteva mii sunt ziariști străini acreditați (un job care mi-ar fi plăcut probabil, dacă aș fi știut din timp să mă orientez).

Dar iată ce-am observat eu, după cinci zile în Bruxelles și după discuții cu alți români:

1) Soarele se arată, în medie, circa 3-4 zile/lună. Iar micul grup căștigător al concursului de jurnalist/blogger european (din care am făcut și eu parte) a prins două zile cu soare.

DSC04888 (Copy)

2) Belgienii (dacă ei or fi cei pe care i-am întâlnit), nu sunt cei mai corecți oameni, ba dimpotrivă (la o berărie ne-au taxat de două ori; șoferii de autobuze nu știu să te îndrume corect dar se bagă să te ”încurce”; la hotel se făcea ”economie” la săpun, gel de duș, zahăr, șervețele, pe care nu le-au mai înclocuit în zilele cât am stat acolo – hotel Thon).

DSC05268 (Copy)

3) Românii au prieteni mai mult români, chiar dacă mai există și excepții (exemplu: recepționsita româncă se căsătorea cu un belgian). În plus, ajutorul vine tot de la români: cum internetul la hotel avea o formă ciudată de ”gratuitate”, adică 60 de minute pe tot parcursul sejurului, deși ele se scurgeau din primul minut de intrat pe net, tot românca ne-a mai ajutat cu câteva parole pentru a reuși să intrăm fără să plătim.

DSC04891 (Copy)

4) Sportul este respectat. Existau piste de bicicliști, alei amenajate în parcuri (Cinquantenaire, Bois de la Cambre, parcul din fața Palatului Regal) pentru alergat sau îngăduință pentru cei care alergau în ploaie pe toate părțile, încercând să evite grupurile. Iar oamenii chiar aleargă, merg la sală, folosesc bicicleta.

DSC05430 (Copy)

 

5) Zilele libere sunt sfinte și magazinele închise ca atare.

DSC05434 (Copy)

6) Piețele lor nu sunt exclusiv cu producții locale ale fermierilor (deși am înțeles că există și una de acest gen), ci sunt pline de chinezisme (la haine), mai ceva ca în Obor. Totuși, fructele, în piața plină de Marocani, erau ieftine și mai diversificate ca în România. Puteai lua două caserole de căpșuni la 1 euro, 3 caserole de mure la 1 euro, Papaya – 7 euro/kg, cireșele – 5 euro/kg etc.

DSC05185 (Copy)      DSC05187 (Copy)    DSC05190 (Copy)

7) Pânzele gen macrame sunt considerate manufactură locală și destul de scumpe. De exemplu un șervet de bucătărie din pânză topită sau in era circa 5-6 euro/bucata.

DSC04948 (Copy)

 

  • 8) E plin de ciocolaterii, cum e și firesc în țara care are și Muzeul Ciocolatei, dar în toate găsești aceleași mii de produse, dispuse altfel dar Apetisant. Totuși, bătălia între ciocolateriile tradiționale înțeleg că se dă între Godiva și Neuhas. O încântare vizuală, gustativă și tactilă în ambele lanțuri.
  • DSC05063 (Copy)      DSC05218 (Copy)

 

9) Vorbesc mai multe limbi străine, pe lângă franceză sau flamandă. Chiar dacă nu corect, totuși te poți înțelege cu ei

DSC05262 (Copy)

10) Au berăria Delirium, intrată în Cartea recordurilor pentru cel mai mare număr de beri comercializate. De aceea practic, treaba cu berea e un plus la ei, chiar dacă nu ești băutor de bere. E multă, e de toate felurile (albă, brună, blondă, neagră, filtrată și nefiltrată, cu arome sau fără, cu grad de alcool mai mare sau mai mic – pentru toate gusturile) și e relativ ok la preț în magazine, dacă nu faci echivalentul în lei. O medie a berilor cumpărate din supermarket ar fi între 1 și 3 euro (uneori și mai mult, evident), iar la un local era circa 5 euro (în majoritate berile sunt cam la 33 ml). Am mai fost uimită că berile astea se beau în pahare speciale, ceea ce nu m-aș fi gândit. Adică după mine halba e ”paharul” potrivit de bere, fie ea de 250 mililitri, fie de 500 ml. Dar exista un întreg arsenal de pahare, pentru (aproape) fiecare bere comercializată. În berăria Delirium (zisă și Cafe) se găsesc peste 2000 de tipuri diferite de bere în meniu. Atmosfera e plăcută, pe post de mese sunt niște butoaie (mă rog, pentru cei aflați în grupuri mici), pereţii şi tavanul sunt împodobiţi cu capace, desfăcătoare de bere, tăvi pentru servit bere, postere vintage şi cam tot ce poate fi asociat cu berea.

DSC05381 (Copy)     DSC05384 (Copy)    DSC04980 (Copy)   DSC04981 (Copy)

11) Chiria este pentru cei care locuiesc într-un dormitor cu living între 550 – 800 euro/lună.

12) Mâncarea este foarte bună, dacă știi ce să-ți comanzi și unde. Eu nu am încercat celebrele scoici, dar nu am ratat, de câte ori am găsit proaspete, gofre: Gaufres de Bruxelles sau Gaufres de Liege (dreptunghiulare). Deși prețurile afișate mare arată 1 euro, de fapt pentru fiecare toping crește prețul. Ca să servesc un Gaufres cu frișcă și căpșuni am ajuns la 5,50 euro! Doar cu zahăr pudră era 1 euro! M-am gândit să experiementez și eu cândva rețeta, dar ce mă fac că nu am aparatul…

DSC05123 (Copy)

13) Autobuzele și tramvaiele sunt decente (minunat e însă trenul), cu metroul nu am circulat pentru că parcurgeam distanța de la hotel până în centru – Grand Place – pe jos. Însă când m-am mai învârtit pe-acolo a trebuit să-mi cumpăr și bilet. Cum bancomatul de bilete nu primea decât fise (și eu aveam doar hârtie) a trebuit să aleg varianta cumpărării de bilet de la șofer, care înseamnă 2,50 euro în loc de 2,00 euro/călătorie (valabil o oră).

Despre întâlnirile și oamenii minunați pe care i-am cunoscut acolo cu ocazia deplasării organizate de Comisia Europeană din România, într-un post viitor. Nu uitați, motivul vizitei mele la Bruxelles a fost pentru că am câștigat concursul de blogger european (detalii aici) pentru articolul pe care l-am scris din tot sufletul, de aici.

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!