X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Bucate, ospitalitate si povesti minunate

 

by Oana Grecea

Întrebarea <<ce e mai important într-o casă, patul sau aragazul?>> are tot atâtea șanse de a primi răspuns ca etern nerezolvata problemă cu oul și găina. E drept că cele trei evenimente de căpătâi din viață – nașterea, căsătoria și moartea – se leagă de pat; dar trei evenimente la fel de esențiale, micul dejun, prânzul și cina, își datorează succesul zilnic aragazului. Nu vă grăbiți deci când cumpărați patul și aragazul, fiindcă la fel ca o consoartă, dacă sunt bine alese vă vor fi alături o viață întreagă” spune Margaret Yardley Potter, în cartea sa ”de bucate, ospitalitate și povești minunate”.

Am avut ocazia să citesc ca pe un roman o carte încărcată de sfaturi de bucătărie și de familie în vremuri de criză. ”Cartea de bucate, ospitalitate și povești minunate” de Margaret Yardley Potter (străbunica lui Elizabeth Gilbert), volum apărut la editura Humanitas m-a făcut să-mi imaginez vremurile acelea cu bucătării rustice, cu lucruri gătite în casă începând de la pâine și terminând cu dulciurile pentru vreun festival al comunității locale.

Să nu-ți ceri niciodată scuze pentru ce ai gătit!” își începe autoarea serie de sfaturi. Cu alte cuvinte, gătește din suflet, gătește pentru familie și prieteni și nimic nu se va compara cu laudele primite pe această temă. Titlul original al cărții este ”At home on the Range” (”Acasă în preerie”) care este și imnul oficial al statului Kansas dar face trimitere și la mașina de gătit cu multe ochiuri, compartimente, accesorii de fontă, pe care gătea probabil și autoarea. Când am citit asta am dat o căutare pe Google și Pinterest după această mașinărie de încredere și mi-am putut explica de ce Potter făcea față într-o oră sau două unei gloate de copiii sau de musafiri veniți pe neașteptate.

1a4b619751515020f71c1c10da4b77ec                    d7f331519abc10c6d3d42b960fdf360a

(cam asa imi imaginez ca aratau acele aragaze…)

Cartea, ca să înțelegeți mai bine contextul în care a fost scrisă, a apărut prima oară în 1947, adică înaintea vremurilor de glorie ale Juliei Child (asta pentru că dacă vă place Child, cu siguranță vă place și Potter) și după 13 ani de la ”Dictatura Gastronomică” a lui Constantin Bacalbașa, o altă carte cu savoarea vremurilor locale. Ce au în comun cele trei personalități amintite? În special folosirea UNTULUI, menționat în aproape toate rețetele. Cu toate acestea, în cartea de față Potter spune că, ”pe vremuri, se găsea mult mai multă ospitalitate, dar și mult mai mult unt”.

7466643ba2c3dca2cd9f74df2f81888d

Și pentru că satisfacerea gusturilor în materie de mâncare te poate face îndrăgită de mulți, autoarea spune că ”dacă ai lăsat o amprentă destul de puternică și ai fost destul de iubită, pare-se că poți să exiști mult după ce ai murit”. Iată deci un mod plăcut de a ne asigura veșnicia…

O gazdă primitoare, Gima (așa cum i se spunea în familie autoarei), spune că orice gazdă care se respectă e în stare să țină minte ce nu le place prietenilor sau ce nu au voie să mănânce. Iar dacă crezi că anumite feluri gătite și răsgătite de tine (atunci când ceva îți iese și ești în criză de timp preferi să faci ceva ce știi) sunt plictisitoare pentru prietenii care le-au tot gustat, ea ne asigură că ”specialitățile casei sunt așteptate întotdeauna cu poftă, indiferent de câte ori le-ați servit”.

Gazda care oferă o primire călduroasă din inimă și o masă simplă și abundentă câștigă în fața omului care, cum se spune, reinventează apa caldă și mersul pe jos. Procedați astfel și o lume întreagă de prieteni vă va toci pragul ușii” – asta desigur, dacă vă doriți.

3e93e812f5fd2b3ba9e687924c97a521

Mi-ar plăcea să pot umbla pe străduțe în căutare de băcănii autentice, dar cel puțin în București, în afară de Băcănia Veche nu am găsit una care să îndeplinească cu totul criteriile din vremurile descrise în carte. ”Continuați-vă expedițiile culinare căutând și alte delicatese neobișnuite în magazine de pe străduțe ascunse și în băcănii modeste. Considerați cumpărăturile care se dovedesc neinspirate un câștig de experiență, dar, oricum, veți avea în final mai multe plusuri decât minusuri”.

e16f949f1b7af62d9cfffcc6d220da7a

Crescută pe vremea când guvernanta, menajera sau bucătăreasa erau nelipsite din casă, Gima s-a trezit după căsătorie, fără bani, trăind vremuri de război, cu un soț care nu o ajuta prea tare la treburile casei. ”Cinele în stil bufet sunt cea mai plăcută opțiune pentru o gospodărie simplă, iar dacă puteți lua pe cineva să vă ajute, găsiți un ajutor de încredere care să spele vasele”. S-a adaptat însă de minune și s-a organizat ca un adevărat manager/administrator. Gătea tot ce se putea din timp, conserva tot ce se putea conserva și folosea în fel și chip (de fapt reinventa rețete) cu aceleași ingrediente (legume spre exemplu) care se găseau la un moment dat pe piață.

0f63e8b719e4c3365ca58652389ddefb

Multe din rețetele ei merită încercate. deși s-ar putea să aveți probleme cu unitățile de măsură. Traducătoarea face o mențiune importantă, aceea că o cană americană diferă ușor față de cea europeană, ceea ce mă face să mă întreb dacă în aceste vremuri măsurile sunt sau nu la fel, pentru că avem obiceiul păcătos de a traduce și posta pe net multe rețete traduse în grabă. A ști dacă unitățile de măsură corespund, dincolo de conversia lor e un lucru foarte important într-o bucătărie.

56be323aa2b41e38fa42f41414f3676f

Oricum, pe Gima o puteți citi cu drag și cu siguranță veți găsi ceva care să vă inspire în bucatele preparate (la sfârșitul textului am lăsat câteva din sfaturile care vizează direct gătitul, sub formă de citate).

Despre carte, de pe coperțile ei:

Savuros amestec de reţete culinare, sfaturi practice şi poveşti de familie, cartea lui Margaret Yardley Potter – Gima, cum i se spunea în familie – şi-a păstrat prospeţimea, în ciuda vârstei sale venerabile (prima ediţie a apărut în 1947).

Am deschis cartea de bucate a Gimei abia anul acesta în primăvară… Am deschis-o şi am stat s-o citesc de la cap la coadă, fascinată. Nu, nu e tocmai adevărat: de stat n-am stat, sau în orice caz nu multă vreme. După primele câteva pagini, am sărit în sus şi-am fugit să-l găsesc pe soţul meu ca să-i citesc fragmente: Ascultă aici! Ce umor! Ce spirit de observaţie! Cât rafinament! Apoi m-am ţinut după el prin bucătărie cât timp a gătit (pulpă de miel), citindu-i în continuare în timpul mesei. După care am stat amândoi ore în şir printre vasele murdare, am terminat sticla de vin şi ne-am citit cu rândul pasaje unul altuia, la lumina lumânării.

La sfârşitul serii, deja eram trei la masă.

Gima ni se alăturase, era o minune de femeie, iar eu mă îndrăgostisem de ea.

Străbunica mea cea creativă, dar greu încercată nu era nici prima, nici ultima femeie din istoria suferinţelor feminine care se refugia în mâncare.

Ar trebui să spun de fapt că se refugia în mâncare şi în scris, fiindcă vocea care răzbate din paginile următoare este o încântare în egală măsură literară şi culinară. Gima nu se mărgineşte la a-şi înşirui reţetele, ea ni le povesteşte cu un simţ ascuţit al umorului şi o încredere în sine care o fac să sune ca un amestec de Dorothy Parker şi M.F.K. Fisher“ (Elizabeth GILBERT – autoarea cărții Mănâncă, roagă-te, iubește)

Titlul original al acestei cărţi, At Home on the Range, reflectă spiritul glumeţ şi sclipitor care răzbate din întregul text. Publicului american sintagma îi este foarte familiară, fiindcă Acasă, în prerie e imnul oficial al statului Kansas. Fie şi ca pură referire la cântecul în cauză, titlul evocă nostalgia, valorile tradiţionale, ataşamentul faţă de casă şi familie. Dar autoarea l-a ales pesemne şi pentru că range face trimitere la maşina de gătit cea de încredere, maşina de gătit a bunicii, cu o mulţime de ochiuri, guri, compartimente, grătare şi accesorii de fontă… Cartea promitea, aşadar, să îmblânzească „monstrul” din bucătărie, să-şi facă cititoarele să se simtă «ca acasă» într-o bucătărie mult mai greu de folosit decât cea modernă, dar şi să împărtăşească reţete vechi de familie, cu iz de reuniuni de sărbători şi mese festive pentru întoarcerea copiilor acasă“ (Anca BĂRBULESCU)

Reţete alese de Elizabeth Gilbert

Brioşe cu lapte bătut • Tocăniţă de rinichi • Prăjitură cu fructe • Ficăţei de pui cu vin roşu • Friptură la ceaun • Chutney • Murături • S.M. Supă-cremă de stridii • Ţelină gratinată • Fursecuri pentru ceai rapide

689bf4df77af35e8637fe38d948bb239

(mențiune foto: imaginile sunt cu bucătării mai vechi, așa cum îmi imaginez eu că arătau în vremurile trăite de Gima)

Sfaturi din carte de urmat:

Mazărea verde uscată constituie baza a trei dintre cele mai bune supe-cremă”.

”Când încercați alimente sau mirodenii neobișnuite, nu vă ghidați decât după un unic criteriu: să vă placă rezultatul. Rețele noi urmați-le întocmai când le încercați prima oară, dar apoi adăugați-le note individuale fără frică, fără stres și fără să dați atenție instrucțiunilor mele sau instrucțiunilor altora dacă nu se potrivesc cu gusturile voastre”.

Unul din sosurile simple de care nu am auzit până acum: unt cu lămâie. Două linguri sau mai mult de zeamă de lămâie, adăugate la o jumătate de cană de unt topit. Sosul merge bine pe varză, spanac, salată și alte verzituri dar și pe pește”.

”Singurul mod de a doza o cantitate infimă de usturoi e să freci un cățel tăiat pe o bucățică uscată de pâine, sau pe pâine prăjită, apoi să faci bucățele pâinea în bolul cu salată”.

Oțetul aromatic. Turnați vin încălzit sau oțet din cidru într-un borcan în care ați pus mai înainte ierburi aromatice proaspete, zdrobite, și lăsați borcnaul închis ermetic 10 zile sau până obțineți aroma dorită. Apoi strecurați oțetul. Două-trei linguri de mirodenii uscate la un litru de oțet conduc la același rezultat. De obicei se folosește tarhon, dar puteți să încercați și busuioc, țelină, lămâie, cimbrișor”.

”Orice salată are de câștigat dacă puneți lângă ea și castroanele cu brânză. Alte accesorii nelipsite pot fi biscuiții crocanți prăjiți sau bagheta caldă”.

Nimic nu sădește în inima piticilor starea aceea de siguranță și de bine ca aprobarea și compania unui bătrân iubitor”.

”O cană de orez crud e suficientă, după fierbere, pentru trei oameni”.

Nimic nu înlocuiește o masă bună sau un pat confortabil!”

 

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!