X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Jan 27, 2015 - Familiale    No Comments

Cainele cu stea in frunte. Drumul din Campulung in SUA

 

de Oana Grecea

Vrei sa-ti duci animalul de companie din Romania in alta tara? Stii ce acte iti trebuie sau cat te costa asta? Ei bine, m-am gandit sa-ti istorisesc o poveste personala, adevarata, intamplata in familia mea. Pentru ca de la ideea de a lua cainele in SUA pana la fapte au fost multe drumuri de facut si multi bani de cheltuit.

”Buburuza” noastra (zisă acum Lady Bug) s-a născut pe maidanul din Bughea Băi (Câmpulung Muscel), într-o familie cu mulți frați și puține șanse de supraviețuire. După ce o să citești istoria ei vei gândi probabil ca mine, că s-a născut cu o stea în frunte.

Când a adus-o tata la București era cât palma, avea 600 de grame și tremura toată. După prima deparazitare scuipa viermi. Stomacul i se umfla și desumfla de ziceai că este o minge gonflabilă pe care o apeși. După deparazitări, vitamine și mâncare adecvată, Buburuza s-a pus pe picioare și a devenit un câine agil, simpatic, dar… de curte. Nu era de rasă, deși în carnetul de sănătate au trecut-o… Pechinez. De la 600 de grame a ajuns la 2,6 kg, de la a mânca ce găsea prin curte a trecut la hrană uscată pentru câini.

A locuit o vreme pe terasa casei alor mei, apoi a beneficiat de o cușcă capitonată unde stătea mai mult noaptea și puțin peste zi. Dar a venit soră-mea din SUA în vizită de sărbători și Buburuza a intrat în era… Alintului. Ba mai mult, sorei i-a trecut trăsnita idee să o ia cu ea, ”dacă nu e prea complicat și prea scump”. Și de aici a început documentarea pe internet si telefoanele pentru verificarea informatiilor gasite. Întâi la veterinar pentru a afla cat dureaza eliberarea actelor si daca ar avea timp intr-o saptamana sa le rezolve pe toate.

La medicul veterinar a aflat ca vaccinul antirabic trebuia facut cu 21 de zile inainte de plecarea din tara, si din fericire mama o dusese la veterinar in urma cu o luna unde ii fusese administrat vaccinul.

Pe langa asta, a fost nevoie de injectarea microcipului de identificare obligatoriu = 110 lei si pașaportul – 100 lei.

De la aeroport s-a spus (prin telefon) că este necesară o cușcă specială. Prima luată de la cabinet veterinar, cea mai mică și potrivită unui câine de 2,2 kg a costat 50 lei. Noroc că soră-mea a avut inspirația să meargă la aeroport să întrebe exact ce-i trebuie. Era necesară o altă cușcă fabricata special pentru transportul cu avionul.

A sunat la o firma speciala pentru transport animale care avea aceasta cusca, insa nu au vrut sa o ajute doar cu vanzarea custii – or se ocupa de tot, ori de nimic.

Stiind insa cerintele necesare, a mers în Militari la un magazin de animale să o achiziționeze (alți 120 lei).  Între timp, telefoane cu ce companie și la ce oră poate zbura câinele.

Compania aeriană la care avea ea bilet – British Airways nu admitea câini la bagaj de mână, dar la cală cică… da. Insa trebuia anuntat cu cel putin 24 de ore inainte. Fiindca nimeni nu raspundea la telefon, sora mea a mers la aeroport sa afla informatia in persoana.

Practic, nici măcar ”îmbarcarea” câinilor nu se face după aeroportul internațional, ci de la Transport Cargo aflat la vreo 2 km de aeroportul Henri Coandă. Până la plecare a mai fost necesar un alt aviz de la Ilioara pentru a aproba exportul de caini.

La cargo i s-a explicat ca este mai ieftin sa o trimita pe Buburuza cu KLM si ca acestia au un hotel de animale in Amsterdam.

A fost nevoie sa sune in SUA, la cargo, pentru a trimite confirmare ca o sa fie acolo sa ridice Buburuza. I s-a dat adresa de la care sa o ridice, i s-a explicat ca mai trebuie sa plateasca 50 de dolari si gata.

În ziua plecării, câinele a trebuit practic expediat de altcineva pentru că soră-mea nu avea cum să intre și să iasă de pe aeroport, plus că ”Buburuza” a zburat cu compania KLM, unde biletul a costat 385 de euro (pretul creste in functie de cat este de greu catelul). Dar asta nu a fost tot. Odată ajunși cu câinele la punctul de îmbarcare s-a contatat că nu era bună cușca din cauza închizătorilor și că mai trebuie dați alți 300 de lei ca să se ia cușca potrivită. Nu i s-a dat voie câinelui cu mâncarea cu care era obișnuit sau vreo jucărie de-a lui. Doar un obiect (haină) de-a stăpânului. Pentru necesitățile câinelui: hrană, apă sau pipi, escala de la Amsterdam urma să fie suficientă. Dacă te gândeai că lași câinele singur pentru 24 de ore aproape nu-ți mai venea să-l trimiți pentru că este și el un suflet care se poate simți abandonat atâtea ore de drum. În plus, nu este indicat niciun fel de sedativ sau înjecție pentru drum. La plecare a mai fost necesar un alt aviz de la medicul aeroportului, care practic nu a controlat câinele, doar actele, iar asta a mai costat alți 70 de lei.

12 de ore nu s-a știut nimic de Buburuza ”familiei”, sora mea a putut afla doar ca a ajuns in Amsterdam si ca a plecat spre LA. Odată ajunsă la Los Angeles, soră-mea a mai stat alte 3 ore să o ia după aterizare, fiindcă erau necesare alte formalități, gen fax de la dr veterinar de la aeroport si mers la Vama pentru verificarea actelor.

Acum, Lady Bug doarme într-un pat special pentru câini, în camera stăpânei, se joacă și aleargă liberă și stă la căldură, aleargă prin curte, că în LA vremea nu e așa vitregă ca la noi. Nimeni nu s-ar fi gândit când a fost adusă în București că o să călătoarească peste mări și țări și că o să trăiască așa cum nu avea să viseze… A fost înregistrată și acolo și acum are o altă viață și s-ar putea să meargă cu soră-mea chiar și la serviciu, pentru că în America companiile iau în considerare cererile angajaților, printre care este și cea de a-i primi cu câinele la job. Trebuie să recunosc, la așa ceva nu aș fi visat nici eu.

 

 

Cusca Buburuza

De la cusca din curte la patul din SUA

IMAG0535

 

Cum duci cainele din Romania in SUA

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!

'