X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Calatoriti cu Elif Shafak in Valea Bebelusilor si in Padurea Cartilor

 

by Oana Grecea

Titlul cărții – ”Lapte negru”, nu-mi crea nicio așteptare. Chiar nu m-aș fi gândit până să citesc coperta patru a volumului lui Elif Shafak (apărut la editura Polirom) că este o metaforă referitoare la laptele de mamă și negru de la amărăciunea provocată de maternitate.

Aș putea spune că este o carte pentru femei, dar dacă mă gândesc bine, este o carte deopotrivă pentru bărbații care vor să-și înțeleagă partenerele.

Dar scriitoarea turcă m-a uimit, m-a fascinat, m-a făcut să o citesc cu sufletul la gură și să mă regăsesc moment de moment, iar acum să ”propovăduiesc” despre carte tuturor viitoarelor mămici sau proasetelor mame. ”Într-o societate în care să fii mamă e considerat cel mai mare miracol care i se poate întâmpla unei femei și cu o educație care ne spune să nu ne mulțumim cu mai puțin decât excelența, cum să mă pot compara cu alte mame?” spune Shafak. O întrebare care stă pe buzele multora dintre noi.

Și ca să înțelegeți dilema autoarei, și practic povestea cărții, o las pe ea să se exprime: ” În ziua când am aflat că sunt gravidă, scriitoarea din mine s-a panicat, femeia din mine s-a simțit cuprinsă de-o fericire confuză, pacifista din mine a rămas nepăsătoare, cosmopolita din mine a început să se gândească la nume internaționale de bebeluși, sufita din mine a întâmpinat vestea cu bucurie, vegetariana din mine s-a îngrijorat că v-a fi silită să mănânce carne, iar nomada din mine vroia pur și simplu să-și ia picioarele la spinare și să fugă. Dar așa se întâmplă când ești gravidă, poți să fugi de orice și oricine, însă nu și de schimbările din trupul tău”.

Elif Shafak nu știuse că-și dorea să devină mamă, așa că vestea a luat-o prin surprindere. ”Parcă o altă parte a personalității mele – casnică, grijulie, maternă – se revolta acum împotriva celei care fusese la putere în toți acești ani”. Acceptarea sarcinii nu a însemnat că a scăpat de grijile interioare. Se întreba dacă sunt oare fetele predestinate genetic să fie mămoase, grijulii și emotive sau familiile și societățile în care trăiesc le modelează după acest tipar?

Cartea de față a fost scrisă ca urmare a depresiei post-natale prin care a trecut autoarea și care a făcut-o să scrie primul roman autobiografic. Ea spune că nu există o formulă unică pentru maternitate și scris care să ni se potrivească tuturor. ”Ca femei, ne elaborăm propriile răspunsuri la întrebările și nevoile universale, impulsionate una de curajul alteia”.

Iar despre depresie, subiectul în jurul căruia a fost construită povestea, Shafak spune că poate fi o minunată ocazie dăruită de viață pentru a înfrunta fără înconjur probleme ce contează enorm pentru ființa noastră, dar care, din grabă sau ignoranță, au fost măturate sub preș. Pune punctul pe I, subliniind că depresia postnatală este mult mai răspândită decât am vrea noi, ca societate, să credem. ”Suntem femei moderne. Când ne simțim epuizate și rănite înlăuntrul nostru, ascundem semnele cu ajutorul ultimelor tehnici în materie de machiaj. Ne închipuim că putem naște azi și mâine să ne vedem de viețile noastre”.

De-a lungul vieții, o femeie trece prin câteva mari etape, iar trecerea de la una la alta s-ar putea să nu fie ușoară. S-ar putea să aibă nevoie de ajutor, sprijin și îndrumare din afară înainte să înceapă să trăiască din nou pe deplin în prezent. Elif face observații foarte adevărate, pe care cele care au născut și le pot aminti, chiar dacă nu au recunoscut niciodată că au trecut prin ele. ”Poate că toate femeile au un harem interior și tocmai discrepanța, tensiunea, armonia greu dobândită dintre eurile noastre contradictorii ne fac să fim noi însene”.

Nicio femeie nu este absolut imună la tristețea postnatală. ”Probabil cele mai puternice și mai încrezătoare dintre noi sunt de fapt cele mai vulnerabile”. Shafak a înțeles că nu numai femeile „nefericite„ sau ”neîmplinite” sufereau de depresie postnatală. Proaspete mame din orice categorie socială, cu orice statut, religie și temperament erau susceptibile de așa ceva.

Un interviu interesant a fost luat autoarei de Virginia Costeschi pentru librăria online Elefant – http://bookmag.eu/elif-shafak-interviu/

Dar și de către revista Elle Romania, interviu pe care îl puteți citi aici.

Închei parafrazând-o din nou pe autoare, care spune despre scrierea sa așa: ”Cartea din față n-a fost scrisă numai pentru acele femei care au trecut sau vor trece prin perioade asemănătoare de depresie, ci pentru toți aceia cărora le vine greu uneori să echilibreze multitudinea de roluri și responsabilități din viețile lor”.

Până aici textul a apărut publicat și pe BookMag.

Alte citate interesante din carte:

Țelul vieții noastre (a femeilor) n-ar trebui să fie acela de-a descoperi bucuriile căsniciei, ci de-a aduce mai multă iubire și mai mult adevăr în lume. Ne căsătorim pentru a ne sprijini unul pe celălalt în această misiune”. – Tolstoi Feministul

Sunt scriitoare. Sunt nomadă. Sunt cosmopolită. Sunt o iubitoare a sufismului. Sunt pacifistă. Sunt vegetariană și sunt femeie.

Îmi iubesc soțul și simt întotdeauna o liniște și o fericire stranii coborînd asupra mea când îl am alături.

Îmi plăcea singurătatea. Vocația mea de romancieră se hrănește din singurătate. De aceea suntem niște iubiți lamentabili și niște soții ori soți și mai lamentabili. Scriitorii sunt înainte de toate ființe asociale.

O femeie nu devine mamă din clipa când naște. E un lucru care se învață, iar unora le ia mai mult decât altora. Unele femei, la fel ca mine, se simt zguduite din temelii de întreaga experiență.

Ca să înțeleg gândurile care mi se învălmășesc în minte, trebuie să le văd mai întâi sub formă de litere.

Bărbații care scriu sunt considerați în primul rând ”scriitori” și abia apoi ”bărvați”. Pe când femeile care scriu sunt în primul rând ”femei” și abia apoi ”scriitoare”.

Știți cât de plăcut e când familia și prietenii îți laudă talentele culinare?

Simone de Beauvoir – Nu ne naștem, ci devenim femei.

Dacă vrei să pescuiești iubire, pune-ți drept momeală inima, nu creierul – Mark Twain

Bărbații se căsătoresc pentru că sunt obosiți, femeile pentru că sunt curioase.

Poate căsătoria este mai puțin un aranjament legal sau o instituție socială, cât o carte ce își așteaptă interpretarea. Fiecare cititor sau cititoare imprimă textului propria perspectivă și citește până la urmă povestea cu totul altfel.

Te-ai obișnuit atât de mult să faci tot timpul ceva, încât să nu trebuiască să faci ceva te sperie. Dar să nu faci nimic e, de fapt, foarte liniștitor.

Cum o să mă descurc ca mamă când nici ca femeie nu m-am descurcat firesc și ușor? Știu că am nevoie de ajutor, dar nici nu-mi trece prin cap să-l cer.

Doris Lessing – critică extrem de dur felul cum ajung să se schimbe multe femei capabile după ce nasc . E de părere că astfel de femei se atașează fericite de cămin o vreme, însă mai devreme sau mai târziu încep să devină neliniștite, dificile și chiar nevrotice.

Cu cât citeam mai mult, cu atât uitam mai mult din ce învățasem. Apoi începi din nou să gândești. Nu cu mintea, de data asta, ci cu inima. 

Scriitorii – când te sună prietenii, când apare o problemă importantă, când soțul vrea să luați cina în oraș, când obligațiile sociale îți apasă umerii, vei găsi o scuză ca să scapi de fiecare. Totul va fi pe locul doi – vei găsi timp doar pentru scris.

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!

'