Browsing "Carti citite si invataturile lor"

Cum traiau fetele in jurul anului 1940, conform lui Elisabeth Gilbert #cityofgirls

#cityofgirls – Cunoscuta autoare a cărții ”Mănâncă, Roagă-te, Iubește” (și a filmului  cu același nume), revine cu un roman bine documentat, ca precendetul – ”Semnătura tuturor lucrurilor”. ”Orașul fetelor” (editura Humanitas) se apropie mai degrabă de scrierea din ”Semnătura tuturor lucrurilor” pentru că nu mai este vorba despre o relatare personală (ca în Mănâncă, Roagă-te, Iubește și ca în ”Și am spus Da. O poveste de iubire”) ci de o ficțiune care pornește de la realitatea anilor 1940, poveste petrecută în jurul teatrului newyorkez. Cartea are de toate: și strălucire, și sex, și frânturi de povești de dragoste. Autoarea povestește într-un interviu oferit lui Marie Forleo (aici) că a citit multe nuvele și scrieri din acei ani, că s-a întâlnit cu/ și intervievat animatoare/ actrițe, persoane aflate acum la vârsta de 90 de ani sau chiar mai mult. Că și-a conturat personajele pe măsură ce citea și scria cartea și că dorința este la fel de importantă ca și consimțământul când vine vorba de sexualitatea feminină. Read more »

Asemanari si deosebiri intre scrierile si viata Elenei Ferrante, atat cat reflecta opera sa

După citirea cărții de corespondențe ”literare”- ”Frantumaglia – Viața și scrisul meu”, editura Pandora M, Elena Ferante este încă o necunoscută pentru cititorii săi. Deși dezvăluie câte ceva despre ea, nu spune tot. Este un autor care dorește să aibă succes datorită cărților sale și nu datorită personalității sale.

Am aflat despre ea, printre rândurile răspunsurilor la interviuri, că: a locuit cândva în Grecia, nu mai locuiește în Napoli, are două fete, mai face și alte lucruri pe lângă scris – traduce, predă, provine din Napoli dintr-o familie săracă (”nu m-am născut și nu am crescut în bunăstare”), exact ca eroina/ eroinele ei din Tetralogia Napolitană și că nu vrea să apară public (răspunsul nuanțat îl găsiți mai jos), pentru că crede ”că azi e o greșeală să lași ca propria persoană să devină mai cunoscută decât propria operă”.

Read more »

”Fiica ascunsa”, de Elena Ferrante

Nici în ”Fiica ascunsă” (carte apărută la editura Pandora M) Ferrante nu are o poveste cu prea multă intrigă (ca în ”Zilele abandonului”), dar introspecția și felul cum își analizează relația cu fiicele și rolul de mamă sunt remarcabile. Rolul de părinte, de mamă, este cu siguranță rolul cuiva care a trăit pe propria piele unele din lucrurile pe care le scrie.

Read more »

Zilele abandonului, de Elena Ferrante

A doua carte a Elenei Ferrante începe să capete forța cu care ne-a obișnuit naratoarea. Dacă este să o luăm cronologic, e ca și cum și-a făcut încălzirea pentru cele patru romane care au constituit Tetralogia Napolitană (despre primele trei volume am scris aici) și care sunt geniale (habar nu am de ce nu a luat premiul Nobel pentru literatură, ori poate nu am citit eu tot ce se poate citi ca să compar… :)).

Read more »

Cum sa scrii (caligrafic) cele mai frumoase cuvinte

de Oana Grecea

<<Simt fluturi în stomac de fiecare dată când îți zăresc mustața!>> Asta ar trebui să fie declarația pe care ar trebui să o fac eu soțului meu, și ar fi măreață dacă aș putea-o scrie caligrafic… Dar nu pot! :))

Ei bine, nu este vorba despre ce cuvinte să scrii cuiva drag – părerea mea că cele sincere, venite din suflet sunt mereu cele mai indicate – ci cum să o faci. Și cât de frumos să scrii/”încondeiezi” aceste cuvinte. Dar, dacă nu ești în stare singur, cel mai bine apelezi la un specialist în caligrafie. Așa, cu siguranță ai făcut diferența, orice mesaj ai avea de scris (nu mă gândesc că vrei să plătești pe cineva pentru a-ți scrie o înjurătură cu scris caligrafic, nu?).

Recent am avut ocazia să particip la un eveniment organizat de Sentimente.ro cu ocazia Zilei Scrisorilor de Dragoste (26 septembrie, eveniment armonios îmbinat cu mesajul site-ului de dating online). Invitația propunea să învățăm de la un specialist să scriem caligrafic o scrisoare sau un mesaj de dragoste. Cum în curând eu și Jora facem 20 de ani de căsnicie, mi-am spus că momentul a picat la țanc. Frumoasa Amalia Bucur – specialistul nostru caligraf – s-a străduit cât a putut în timpul cât am zăbovit acolo să ne învețe tehnicile primare în scrisul caligrafic cu penița. În fapt, pentru mine, aici a intervenit greul. Scriu de mână zilnic câteva rânduri, în general cu un pix cu gel, care are o alunecare foarte bună. Scrisul cu peniță este ceva destul e greu, deși dacă îți reușește, este spectaculos.

Read more »

Initimitatea, marea provocare a vremurilor noastre

de Oana Grecea

Ca și Esther Perel (terapeut internațional de cuplu), Domnica Petrovai spune că intimitatea este marea provocare a cuplurilor din aceste vremuri, că trecutul ne urmărește și că felul în care ne iubim sau se vor iubi copiii noștri ține de exemplul pe care l-au avut (”Orice cuplu retrăiește durerile din relațiile trecute și nevindecate, din relația cu părinții, ba retrăiește și felul în care au trăit părinții iubirea”; ”Modul în care ne iubim (sau nu) are un impact serios asupra copiilor noștri”). Cel mai adesea însă, primești ceea ce dai…

Am descoperit-o pe Domnica Petrovai prin intermediul cărții ”Iubește și fii iubită – (aproape) Totul despre relația de cuplu”, apărută la editura Humanitas. Și abia apoi i-am căutat site-ul Mind Education Health – și am aflat despre Școala pentru Cuplu.

Nu sunt în impas sentimental dar ca să evoluez în cuplu, în relație, îmi place să citesc cărți care să mă provoace să-mi pun întrebări (mie sau partenerului), care să mă ducă dincolo de rutina despre care nu știu încă dacă este bună sau nu. ”Rutina ne oferă stabilitate, însă avem nevoie și de noutate, de surpriză, de incertitudine”, spune Petrovai.

Iubeste si fii Iubita

Read more »

Secretul lui Richard Branson: ”Intotdeauna imi pun gandurile pe hartie”

de Oana Grecea

Decât să trudești ca un rob pe niște tabele în Excel, nu ar fi mai bine să ții un blog și să-ți ții prezentarea sub forma unei povești? Oamenii comunică prin povești, prin narațiuni. Cum bine spunea scriitorul Lawrence Wechsler în The New York Journalism, oamenii au glande care secretă tot felul de substanțe. Dar mintea umană secretă povești. Trăim narațiuni. Acesta este singurul mod în care știm să trăim și să percepem orice și el este gloria noastră” – Richard Branson.

Am așteptat-o cu interes și nu am fost dezamăgită (vorbesc de cartea Regăsirea Virginității, de Richard Branson, apărută – cum altfel – la editura mea preferată, Publica). E o energie magică în lucrurile pe care le citesc despre Richard Branson. Mă stimulează să vreau mai mult, să îndrăznesc, să visez, să acționez fără regrete. Are o vorbă/motto care-mi place foarte mult: prefer să-mi cer scuze decât permisiunea!

Am crezut – nu știu de ce – că e doar o revizuire a primei cărți și mă gândeam că voi reciti și memora mai bine începuturile lui, pentru că prima Autobiografie am împrumutat-o (nu mai știu cui) și nu o mai am în bibiliotecă pentru a o reciti. Obișnuiesc din când în când să reiau/răsfoiesc cărțile care-mi plac, fie măcar pasajele subliniate. Mai deschid uneori articolul din blog în care am scris despre aceasta carte în 2012, însă nu e totuna, sunt de modă veche, prefer tipăritura…

Read more »

Pretul platit pentru constiinta de sine

de Oana Grecea

Dacă ești pregătit să faci o introspecție a propriei persoane, să-ți pui întrebări (poate dureroase) despre viața pe care o trăiești, citește Plânsul lui Nietzche” de Irvin D. Yalom. De fapt, te îndemn să citești și dacă nu vrei să afli răspunsuri despre tine, pentru că este o carte bine scrisă și pornește de la fapte și personaje reale și este uimitor să afli cum gândeau oamenii prin anii 1880. Read more »

Despre Sharapova, cu empatie

de Oana Grecea

Nu este o carte despre tenis, ci o carte despre o fetiță mică cu un vis mare: să devină campioană. Și dacă se poate, una de neoprit – cam așa își rezumă autoarea cartea.

Este una din puținele biografii (”De neoprit, Viața mea de până acum”, de Maria Sharapova) pe care am citit-o fără să notez vreun citat remarcabil. Și asta pentru că – deși este o carte interesantă din punct de vedere al faptelor povestite – nu este cel mai bine/antrenant scrisă. Poate că aveam așteptări prea mari după superba autobiografie a lui Andre Agassi (știu că nu e scrisă de el dar e povestită la persoana întâi), o carte apărută tot la editura Publica.

Read more »

Cu gândul la Provence

 

Rareori se întâmplă ca citind ceva să fii împins să acționezi direct și imediat. Cărțile lui Peter Mayle te fac ori să-ți cumperi primul bilet spre Provence (Franța), ori să te apuci de gătit sau de mâncat preparate franțuzești.

Am citit pe nerăsuflate și una după alta, UN AN ÎN PROVENCE, DIN NOU ÎN PROVENCE și PROVENCE PENTRU TOTDEAUNA (editura Rao) și sper ca de Crăciun să am parte și de Lecții de Franceză (aventurile autorului cu cuțitul, furculița și tirbușonul pe melagurile Franței) și Provence de la A la Z (selecție de mâncăruri, obiceiuri și cuvinte sub forma unui dicționar).

Deși le-am citit foarte repede, a mă așterne la scris a fost un proces elaborat pentru că am căutat imagini, descrieri, videouri despre Provence, apoi despre rețetele sau obiceiurile pomenite, apoi am luat din bibliotecă cele două volume ale Juliei Child (The art of French Cooking) și m-am îndrăgostit din nou de ele și m-am pus pe gătit. Scrisul l-am lăsat la urmă, ca o binecuvântare după o documentare pe cinste.

Read more »

Pages:1234567...14»