

Ce a vazut cainele?

Cine a spus că presa scrisă moare? Citindu-l pe Gladwell și scrierile lui lungi, pot afirma că așa arată viitorul. Sub formă de articole analiză-eseu, lungi și bine documentate. Contractul lui Max Gladwell ca jurnalist la New Yorker prevede circa 40.000 – 50.000 de cuvinte/an, ceea ce poate părea puțin. Iar jurnaliștii care-și măsoară articolele în cuvinte atunci când scriu, îmi vor da dreptate.
Ce am observat și admirat citind cartea ”Ce a văzut câinele” (apărută la editura Publica), este că autorul – Max Gladwell nu își dă cu părerea fără o investigație minuțioasă, și nu-și dă aere de expert, orice afirmă vine dintr-o sursă, sau ca o concluzie la vreun studiu. Chiar mi-a plăcut cum inserează cifrele în articole și în interviul publicat la sfârșitul cărții el recomandă jurnaliștilor să frecventeze mai puțin seminariile de jurnalism și mai mult cursuri postuniversitare, în speță să facă un masterat în statistică.
Celebrul jurnalist spune că ”Oricine și orice au o poveste în spate” și că ”scrisul de calitate nu se apreciază după capacitatea, sau incapacitatea sa de a convinge. Succesul sau eșecul stă în capacitatea scriiturii de a angaja cititorul, de a-l face să gândească, de a-i oferi o imagine a ceea ce se petrece în mintea altora”.
El crede, referitor la eșecuri în business – că asociem dorința de a risca un faliment de proporții – și capacitatea de a ne ridica din cenușă – cu îndrăzneala și curajul. ”E nevoie de mai mult curaj și eroism pentru a sfida impulsurile firii omenești și a face pașii hotărâți și dureroși ce ne pregătesc pentru inimaginabil”.
În 450 de pagini el are 19 eseuri/povestiri publicate în New Yorker, toate foarte bine documentate și un exemplu foarte bun de scriere. Adică am crezut, pentru câteva minute că eseurile sunt scrise pentru această carte, nu că fac parte din paginile unui ziar, pentru că în ele se găsesc inclusiv dialoguri, mai puțin folosite în scrierile jurnalistice din România.