Browsing "Carti citite si invataturile lor"

Ce a vazut cainele?

 

Cine a spus că presa scrisă moare? Citindu-l pe Gladwell și scrierile lui lungi, pot afirma că așa arată viitorul. Sub formă de articole analiză-eseu, lungi și bine documentate. Contractul lui Max Gladwell ca jurnalist la New Yorker prevede circa 40.000 – 50.000 de cuvinte/an, ceea ce poate părea puțin. Iar jurnaliștii care-și măsoară articolele în cuvinte atunci când scriu, îmi vor da dreptate.

Ce am observat și admirat citind cartea ”Ce a văzut câinele” (apărută la editura Publica), este că autorul – Max Gladwell nu își dă cu părerea fără o investigație minuțioasă, și nu-și dă aere de expert, orice afirmă vine dintr-o sursă, sau ca o concluzie la vreun studiu. Chiar mi-a plăcut cum inserează cifrele în articole și în interviul publicat la sfârșitul cărții el recomandă jurnaliștilor să frecventeze mai puțin seminariile de jurnalism și mai mult cursuri postuniversitare, în speță să facă un masterat în statistică.

Celebrul jurnalist spune că ”Oricine și orice au o poveste în spate” și că ”scrisul de calitate nu se apreciază după capacitatea, sau incapacitatea sa de a convinge. Succesul sau eșecul stă în capacitatea scriiturii de a angaja cititorul, de a-l face să gândească, de a-i oferi o imagine a ceea ce se petrece în mintea altora”.

El crede, referitor la eșecuri în business – că asociem dorința de a risca un faliment de proporții – și capacitatea de a ne ridica din cenușă – cu îndrăzneala și curajul. ”E nevoie de mai mult curaj și eroism pentru a sfida impulsurile firii omenești și a face pașii hotărâți și dureroși ce ne pregătesc pentru inimaginabil”.

În 450 de pagini el are 19 eseuri/povestiri publicate în New Yorker, toate foarte bine documentate și un exemplu foarte bun de scriere. Adică am crezut, pentru câteva minute că eseurile sunt scrise pentru această carte, nu că fac parte din paginile unui ziar, pentru că în ele se găsesc inclusiv dialoguri, mai puțin folosite în scrierile jurnalistice din România.

Read more »

Lecturi inainte de alegeri

  

 

Dragilor, m-am gandit sa fac un remember al cartilor de politicieni celebri care merita citite.

Ma risc chiar si cu un clasament. Precizez ca le apreciez pe cele “scrise” de politicienti si nu dintr-o documentare facuta de altii..

 

1. Istorie traita, de Hillary Rodham Clinton, despre care am scris aici:

https://gandurisibucatareala.ro/fascinatia-casei-albe-prin-ochii-unei-prime-doamne/

 

2. O calatorie, de Tony Blair, despre care am scris aici:

https://gandurisibucatareala.ro/calatoria-politica-a-lui-tony-blair/

 

3. Viata mea, de Bill Clinton

https://gandurisibucatareala.ro/bill-clinton-ispitele-remuscarile-si-mantuirea/

 

4.  Calea lui Mandela – 15 lecții despre viață, iubire și curaj.

http://www.elefant.ro/bookmag/nelson-mandela-un-exemplu-pentru-noi-toti/

 

5. Omul fara chip, de Masha Gessen

http://www.elefant.ro/bookmag/pe-urmele-lui-putin/

Bill Clinton, ispitele, remuscarile si mantuirea

 

După Istorie trăită a lui Hillary Clinton, am fost foarte curioasă să văd cum scrie și cum își vede viața numărul unu al SUA timp de opt ani, respectiv fostul președinte Bill Clinton, care crede că „o mare parte a vieții este modelată de oportunitățile pe care le refuzi, nu numai de cele de care profiți“. Cartea sa, Viața mea, are o prestanță pe măsura autorului: 1082 de pagini și 1075 grame. Ceva mai groasă decât a soției sale, cartea este interesantă, dar mai puțin plăcută decât a lui Hillary. Fosta primă doamnă a scris mai mult din suflet și cu emoție, pe când Bill Clinton a căutat o mai mare acuratețe a faptelor și a cronologiei lor. De aceea, meritul documentariștilor este foarte mare în această scriere. Dedicația cărții m-a emoționat:

„Mamei mele, care mi-a dăruit dragostea de viață; Lui Hillary, care mi-a dăruit o viață plină de dragoste; Lui Chelsea, care mi-a dăruit bucurie și a dat un înțeles vieții mele; Și în memoria bunicului meu, care m-a învățat să apreciez oamenii pe care ceilalți îi disprețuiau, pentru că, în definitiv, toți suntem la fel“.

Bill Clinton vorbește foarte frumos de mama sa care l-a crescut oarecum singură, tatăl lui murind într-un accident în timp ce el tocmai se năștea. A avut mai mulți tați vitregi, dar cea care l-a susținut cel mai mult a fost totdeauna mama. Spune că ea l-a învățat: să fie recunoscător pentru fiecare zi și să o întâmpine cu zâmbetul pe buze; să creadă că putea face sau nu putea face orice își propunea, asta dacă era dispus să facă efortul necesar; să creadă că, în cele din urmă, dragostea și bunătatea aveau să prevaleze asupra cruzimii și egoismului.

Read more »

Fascinatia Casei Albe, prin ochii unei Prime Doamne

 

„Nu există manual pentru Prime Doamne. Primești slujba pentru că bărbatul cu care te-ai căsătorit ajunge președinte“, constată fosta Primă Doamnă a Statelor Unite ale Americii, Hillary Rodham Clinton, în prezent Secretar de Stat în guvernul american, în volumul de memorii  Istorie Trăită, scris cu grijă și multă documentare.

Avocat de succes și chiar întreprinzător de succes (și-a investit bani la bursă, i-a înmulțit de câteva ori, după care s-a retras înțelept), mamă și (inițial) soție de Guvernator, Hillary Rodham Clinton este o femeie foarte deșteaptă, abilă și cu un moral foarte tare.

Povestește culisele Casei Albe unde a locuit opt ani (adică două mandate ale lui Bill Clinton), nu numai prin prisma spațiilor propriu-zise, a protocolului adecvat ci și a jocurilor/gândurilor/planurilor care s-au pus la cale aici. Citindu-i cartea de memorii, mi-am dat seama că nici măcar cea mai mare/veche democrație din lume nu este scutită de urzeli politice, de scandaluri mediatice, de planuri care atacă individul și nu vizează binele națiunii, de intruziuni în viața privată a personalităților publice.

Am constatat că biografiile oamenilor politici contemporani (Tony Blair, Vladimir Putin, Hillary Clinton etc.) sunt mult mai atractive pentru că povestesc o istorie pe care o trăiești și tu și, chiar dacă lucrurile s-au întâmplat cu ceva timp în urmă, ai posibilitatea să le vezi și prin ochii protagoniștilor.

Read more »

Calatoria politica a lui Tony Blair

 

Se apropie alegerile și m-am gândit că strategiile altor oameni politici sunt potrivite de știut de cei care candidează azi, în caz că mai au timp să și citească, nu numai să lupte pentru un loc pe scena politică românească.

O carte grea, la propriu și la figurat. La propriu, pentru că are aproape 700 de grame și 800 de pagini și la figurat, pentru că este scrisă chiar de Tony Blair, fostul prim-ministru al Marii Britanii, care dezvăluie multe din culisele politicii din Downing Street nr 10.

Nu de puține ori mă gândesc dacă politicienii sunt și ei oameni. Au reacțiile foarte controlate, studiate și nu știi niciodată ce este în sufletul lor. Unii au curajul să o mărturisească, așa cum face Tony Blair în cartea O călătorie. Viața mea în politică. Alții, nu. Însă acest volum este, oricum ar fi, o bună documentare pentru politicieni, în perspectiva alegerilor. Să nu uităm că Tony Blair a fost prim-ministru laburist în trei mandate consecutive și, la cât de conservatori sunt britanicii, nu l-ar fi ales dacă nu ar fi meritat.

Read more »

Cele mai frumoase carti de Craciun pentru copii

 

Propunerile mele pentru cadoul de Moș Nicolae sau de Moș Crăciun. M-am gândit la vârstele 5-10 ani, când încă mai gustă din tot sufletul poveștile Magice. Mă uit de ceva timp în librării după aceste cărți și le prezint doar pe cele care mi-au plăcut mie, fără alte influențe.

Vă recomand să le oferiți cărțile înainte de Crăciun (adică de Moș Nicolae), pentru ca să aibă timp să se și pregătească sufletește pentru cea mai frumoasă sărbătoare a anului.

 

Marea carte a Crăciunului

Editura: Litera

Preț: 37,40 lei

O carte pe care copiii ar putea-o îndrăgi pentru că află totul despre Moș Crăciun: cine este, mărturii despre el, care îi este agenda, unde locuiește, ce scrisori primește, ce haine poartă și ce dezvăluiri secrete a făcut într-un interviu. De asemenea, află despre Reni, elfi și sănii dar și despre Crăciun: ABC-ul petrecerii, cum e Crăciunul prin lume, cum se umplu ciorapii, cum se îngrijește bradul.

O enciclopedie în toată regula, care mai cuprinde cântece și colinde de sărbători, rețete specifice, jocuri și povești cu elfi, sfaturi practice și noi idei pentru decorațiuni spectaculoase.

Read more »

Preferatele mele la Gaudeamus

 

Aștept cu nerăbdare, în fiecare an, târgul internaţional GAUDEAMUS  (Carte de învăţătură) pentru lansări, socializare și să-mi clătesc ochii cu cărți frumoase, pe care mi le doresc mai mult decât orice pe lume, dar din care doar câteva ajung pe rafturile mele.

Dar hai să vorbesc mai bine pe ce mizez la târgul ăsta (care se desfăşoară în perioada 21 – 25 noiembrie 2012 în Pavilionul Central Romexpo din Bucureşti), ce aștept cu nerăbdare. Detalii despre târg, cei interesați pot găsi aici: http://www.gaudeamus.ro/ro/international/index.html

 

Jurnal Pieziș, de Dan C. Mihăilescu, editura Humanitas

„Oriunde mă duc, încerc să fiu şi să fac aşa cum m-a învăţat maică-mea, adică să arăt lumii o faţă de sărbătoare, în christica, pascaliana idee a lui «à chaque jour suffit sa peine» («ajungă zilei răutatea ei»). Prea e multă jale la vedere ca să mai adaugi şi tu ceva la haznaua depresiei generale. Şomer fiind de şapte ani, făcând numai ce-mi trece prin minte, depinzând numai de Dumnezeu şi soţie, neavând şefi, subalterni, condică de prezenţă, nedorind nimic din cele invidiate de mai toată noua lume bună, deambulez toată ziua în diverse medii artistice, unde inventariez nevrozele, angoasele, dezabuzările, debusolările care ne copleşesc existenţa. Apoi scriu despre ce mi se-ntâmplă. Nu vă asigur decât de un singur lucru: de buna mea credinţă. Una care vrea să scrie aproape exclusiv de bine, pescuind din apele tulburi ale prezentului firescul, frăgezimea, altruismul, seninătatea, pilduitorul.“ (Dan C. MIHĂILESCU)

Read more »

Simplu, despre Matei Brunul, romanul castigator al premiului Augustin Fratila

 

Spațiul închisorilor comuniste din anii ’50 și soarta unui om în acest context (care si-a pierdut memoria din ultii 20 de ani, adica cei ai chinului), pare să fie în mare și pe scurt tema romanului “Matei Brunul”, de Lucian Dan Teodorovici. Dar este mai mult decât atât, adeverește parcă zicala ”nu-i da omului poveri cât poate duce”. După atâtea chinuri la care a fost supus Matei Brunul în închisorile comuniste îmi doream la fiecare pagină să moară pentru a nu mai îndura așa ceva.

Nu-mi plac romanele ori filmele cu violenta de orice fel. Deci, subiectul nu mi-a plăcut foarte tare, insa scrierea a fost atât de bună încât te durea sufletul și corpul citind încercările prin care a trecut personajul principal. ”După ce va fi cunoscut ororile închisorilor și lagărelor de muncă, Brunul pare să fi uitat de sine însuși pentru a se dedica marionetelor, ducând un trai anodin, într-o lume cenușie și primejdioasă. Împreună cu tovarășul Bojin și cu Eliza, două personaje care-l însoțesc permanent, misterul din viața lui trecută se împletește însă cu un altul, nou, a cărui rezolvare îi va schimba perspectiva asupra istoriei sale personale”, scrie pe coperta patru a cărții apărută la editura Polirom (unde autorul lucrează).

Read more »

Lansare Paulo Coelho la Humanitas Cismigiu

 

”Manuscrisul găsit la Accra”, un nou volum Paulo Coelho va fi lansat la proaspăt deschisa librărie Humanitas de la Cișmigiu, marți, 13 noiembrie, ora 19,00. Interesant este că, cei care citesc cartea și trimit apoi un scurt eseu despre ea, pot câștiga o excursie la Ierusalim!

Iată o modalitate originală de co-interesare a cititorilor și un mod de a crește vânzările, deși autorul – Paulo Coelho – nu cred că avea nevoie de publicitate pentru a i se cumpăra cărțile.

Conform prezentării despre carte, manuscrisul găsit la Accra ne invită să medităm la cât de important este să-ţi trăieşti prezentul şi la principiile şi valorile umane. Fără ele, nimeni nu poate merge mai departe. La întrebările despre dragoste, pierdere, înfrângere, singurătate, teamă, loialitate, sex, viitor, calea de urmat, el dă răspunsuri la fel de adevărate şi după o mie de ani.

PAULO COELHO este scriitor brazilian, născut la Rio de Janeiro în 1947. Înainte de a deveni unul dintre cei mai de succes romancieri ai lumii şi un veritabil fenomen al culturii de masă, a fost un hippie rebel, apoi autor dramatic, director de teatru, jurnalist, poet. În 1986 face pelerinajul la Santiago de Compostela, eveniment care i-a marcat viaţa şi cariera literară. Deşi profund ataşat de Brazilia natală (îşi scrie operele la calculator, în faţa oceanului, în vila sa de la Copacabana), romanele lui dezvoltă drame universale, valabile oriunde şi pentru oricine, ceea ce explică primirea entuziastă de care se bucură pe toate meridianele. (sursa: www.humanitas.ro)

Premiul literar ”Augustin Fratila” a ajuns la scriitorul Lucian Dan Teodorovici

 

Aseară s-a încheiat cel mai valoros concurs literar din România, care viza cărți românești publicate în 2011 de autori români. Câştigătorul premiului de 10.000 de euro a fost ales Lucian Dan Teodorovici cu cartea sa ”Matei Brunul”, pe care am votat-o și eu ca fiind cea mai valoroasă din cele cinci finaliste, carte despre care voi scrie curând o poveste.

Punctajul meu a fost dat așa:

5 puncte – Lucian Dan Teodorovici, pentru ”Matei Brunul”

4 puncte – Octavian Soviany cu ”Viața lui Kostas Venetis”

3 puncte – Mirela Stănciulescu pentru volumul ”Emoția”

2 puncte – Magda Cârneci pentru ”FEM”

1 punct – Alexandru Vlad – Ploile amare

Casa de Cultură (Acadecu.ro) a anunțat că 11 dintre cei 20 de bloggeri au notat cu 5 puncte romanul “Matei Brunul”, de Lucian Dan Teodorovici. Punctajul total a arătat așa: “Matei Brunul” – 84 de puncte, “Viata lui Kostas Venetis” – 78, “Ploile amare” – 57, “Emotia” – 41, “FEM” – 40.

Mirela Stănciulescu, autoarea romanului ”Emoția” a primit premiul de popularitate, de 2.000 de euro, din partea ascultătorilor Europa FM.

Read more »

Pages:«1...7891011121314»