Ganduri si Bucatareala

by Oana Grecea

Am crezut preț de o secundă când am auzit de carte că mă va convinge că a fi Lent este mai bine decât a fi Rapid. Chiar dacă Carl Honore, autorul cărții ”Remedii Lente” (apărută la editura Publica) se străduiește prin exemple să arate acest lucru, ei bine, pe mine nu m-a convins.

Desigur, a fi rapid înseamnă a te baza uneori pe intuiție, care este o sabie cu două tăișuri. Iar rapiditatea, așa cum recunoaște și autorul în rândurile cărții de față, înseamnă adeseori chiar supraviețuirea unora în detrimentul celor care au un ritm mai lent.

Deci, chiar dacă autorul face un elogiu Lentorii ca mod de a fi și arată cum, pe termen lung, deciziile chibzuite, gândite îndelung sunt cele salvatoare ori câștigătoare, nu pot fi de-acord cu el într-u totul deoarece sunt cazuri și meserii – precum piloții de avioane ori de Formula Unu – în care rapiditatea este elementul cheie.

Read more »

by Oana Grecea

”Întrebarea <<ce e mai important într-o casă, patul sau aragazul?>> are tot atâtea șanse de a primi răspuns ca etern nerezolvata problemă cu oul și găina. E drept că cele trei evenimente de căpătâi din viață – nașterea, căsătoria și moartea – se leagă de pat; dar trei evenimente la fel de esențiale, micul dejun, prânzul și cina, își datorează succesul zilnic aragazului. Nu vă grăbiți deci când cumpărați patul și aragazul, fiindcă la fel ca o consoartă, dacă sunt bine alese vă vor fi alături o viață întreagă” spune Margaret Yardley Potter, în cartea sa ”de bucate, ospitalitate și povești minunate”.

Am avut ocazia să citesc ca pe un roman o carte încărcată de sfaturi de bucătărie și de familie în vremuri de criză. ”Cartea de bucate, ospitalitate și povești minunate” de Margaret Yardley Potter (străbunica lui Elizabeth Gilbert), volum apărut la editura Humanitas m-a făcut să-mi imaginez vremurile acelea cu bucătării rustice, cu lucruri gătite în casă începând de la pâine și terminând cu dulciurile pentru vreun festival al comunității locale.

Read more »

by Oana Grecea

Alberto Manguel se înscrie în seria autorilor sud-americani care au parcă alt mod de a construi cărțile și personajele. Bevilacqua, personajul principal din cartea ”Toți oamenii sunt mincinoși” (apărută la editura Humanitas) nu este niciodată previzibil. Nici personajele din jurul său, nici faptele, nici vorbele nu le pot fi anticipate. ”Mai mereu ne privim propria naștere ca pe rezultatul unei serii întâmplătoare de evenimente istorice și personale, al decăderii și al dinamicii sociale, dar și al circumstanțelor propriilor noștri părinți sau bunici”.

Read more »

by Oana Grecea

Titlul cărții – ”Lapte negru”, nu-mi crea nicio așteptare. Chiar nu m-aș fi gândit până să citesc coperta patru a volumului lui Elif Shafak (apărut la editura Polirom) că este o metaforă referitoare la laptele de mamă și negru de la amărăciunea provocată de maternitate.

Aș putea spune că este o carte pentru femei, dar dacă mă gândesc bine, este o carte deopotrivă pentru bărbații care vor să-și înțeleagă partenerele.

Dar scriitoarea turcă m-a uimit, m-a fascinat, m-a făcut să o citesc cu sufletul la gură și să mă regăsesc moment de moment, iar acum să ”propovăduiesc” despre carte tuturor viitoarelor mămici sau proasetelor mame. ”Într-o societate în care să fii mamă e considerat cel mai mare miracol care i se poate întâmpla unei femei și cu o educație care ne spune să nu ne mulțumim cu mai puțin decât excelența, cum să mă pot compara cu alte mame?” spune Shafak. O întrebare care stă pe buzele multora dintre noi.

Read more »

by Oana Grecea

Din nou, jurnalistul Malcolm Gladwell mă surprinde plăcut cu scrierea sa ”The Tipping Point”, carte apărută cu acest titlu la editura Publica. Nu mi-am închipuit vreodată că anumite epidemii ori evenimente pot lua naștere prin zvonistică sau din gură în gură, cu o răspândire la fel de eficace precum virușii computerelor noastre.

Prin conexiuni foarte bine fundamentate, Gladwell definește teorii de care ar trebui să ținem cont, dacă nu ne sunt cunoscute din alte surse. De exemplu, mi se pare foarte adevărată forța numărului magic 150. ”Numărul 150 pare să reprezinte cifra maximă de indivizi cu care putem avea un raport social autentic, acel gen de raport care se formează dacă știm cine sunt acei indivizi și cum relaționăm cu ei”, spune un personaj din poveste. Chiar și liderii unor colonii confirmă această apartenență la un număr de oameni: ”Limitarea la 150 de membri pare a fi cea mai bună și mai eficientă cale de a guverna un grup de oameni”. Una din organizațiile prospere din America, Gore Associates ține cont de această regulă și construiește imediat altă fabrică, de îndată ce numărul angajaților depășește cifra magică, precizând că, dincolo de 150 de oameni lucrurile se complică.

Read more »

by Oana Grecea

Prima dată am auzit de KhanAcademy acum câteva luni, când copilul a început lecții de programare basic la Coder Dojo (mișcare internațională, gratuită, non-profit, care își dorește să ofere copiilor spații pentru învățarea programării pe calculator).

Acolo li s-a recomandat drept spațiu de lucru, de exerciții și învățare platforma Khan Academy.org. Nu am explorat mai mult decât partea de programare pe care umbla copilul, dar aveam să constat că site-ul e plin de lecții de matematică pentru toate nivelurile, fizică, chimie, biologie etc.

Read more »

by Oana Grecea

Rareori mai întâlnești astăzi povești cu fete frumoase devenite regine. Ar mai fi poate Kate Middleton  (Ducesa de Cambridge), dar ea este încă prințesă, pe când Regina Noor a Iordaniei era înainte de asta o simplă fată frumoasă americancă, pe nume Lisa. Doar că soarta ei nu s-a încheiat cu au trăit fericiți până la adânci bătrâneți (la 47 de ani a devenit văduvă).

Memoriile Reginei Noor, scrise poate prea devreme pentru ea, încep puțin înainte de căsătoria sa cu regele Hussein al Iordaniei și se încheie după moartea soțului, când ea era încă Regină. Acum trăiește în SUA și se ocupă de politică, dar militează pentru drepturile cetățenilor arabi, continuând cumva obiectivele soțului său.

Read more »

by Oana Grecea

Poveștile din viața contemporanilor, istoriile trăite de aceștia sunt pur și simplu un exemplu pe care ar trebui să îl cunoaștem, dacă nu putem să-l și urmăm. De aceea nu înțeleg de ce editurile din România nu s-au înghesuit să traducă Biografia oficială a lui Nelson Mandela – apărută în limba engleză sub denumirea Long Walk to Freedom, sub bagheta autorului (Richard Stengel) care a scris și “Calea lui Mandela – 15 lecții despre viață, iubire și curaj”.  Aceasta din urmă, tradusă și editată la Curtea Veche, este mai mult o colecție de învățăminte desprinse de autor din biografia lui Mandela.

Read more »

by Oana Grecea

Povestea celui mai rapid om din lume, scrisă de Usain Bolt (asistat de jurnalistul britanic Shaun Custis) se citește pe nerăsuflate. Un jamaican care s-a antrenat la început în joacă, care suferă de scolioză și are un picior mai scurt dar care a doborât recorduri după recorduri. Cum a fost posibil?

”9.58 este povestea lui Usain Bolt scrisă de el însuși. Este o carte despre puștiul slăbănog din Trelawny, locul unde se fac cei mai buni cartofi dulci de pe pământ. Este istoria copilului care a crescut jucând cricket și fotbal sub soarele jamaican și care, la un moment dat, a descoperit că poate să alerge repede. Incredibil de repede. Excepționalele performanțe sportive, familia, prietenii, cultura jamaicană, prăvălia tatălui din somnorosul sat Sherwood Content – toate își găsesc locul cu naturalețe în povestea plină de umor spusă de Usain” – scrie în prezentarea cărții.

Read more »

by Oana Grecea

Voi vorbi aici despre cartea “Confesiuni” scrisă de americanca Jodie Rhodes și pe care mi-am dorit-o în cadrul campaniei vALLuntar, campanie de plantare a copacilor puși la dispoziție de Romsilva. (Nu uitați, la fiecare 15 comentarii se plantează un copac!)

Nu mai citisem de ceva timp beletristică iar alegerea făcută a fost una inspirată, pentru că ”Confesiunile” lui Jodie Rhodes (carte apărută la editura All) sunt un fel de biografie a autoarei, iar eu iubesc biografiile. Volumul de 270 de pagini se citește rapid pentru că autoarea te captează de la început cu povestea ei tristă, pornind de la copilărie. Cum se întâmplă adesea în viața noastră, traumele din copilărie se reflectă în viața de adult. În cazul ei, o familie dezbinată și lipsită de iubire au determinat-o să facă alegeri greșite în viața sentimentală (avea relații numai cu bărbați însurați), apoi o căsnicie nereușită, un copil (rămas în grija bărbatului) cu care nu a avut contact ani buni.

Read more »