Browsing "Carti citite si invataturile lor"

Puterea Mintii. Cine pe cine controleaza?

 

by Oana Grecea

Articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. Pentru fiecare 15 comentarii de la carte, se plantează un copac. Așa că, vă rog ajutați-mă să-l plantăm și comentați pe baza cărții sau a celor scrise de mine. Despre proiect am scris aici.

Unul dintre cele 60.000 – 80.000 de gânduri pe care le avem în medie în fiecare zi a fost acesta: să citesc această carte și să văd dacă îmi controlez gândurile sau mă controlează ele pe mine. Bineînțeles, procesul este mult mai amplu decât pare la prima vedere, însă citirea cărții ”Puterea minții” de James Borg (carte apărută la editura ALL) te face cel puțin să fii mai atent la ce îți dorești sau proiectezi în viitor.

Read more »

De ce ne trebuie “Musai List”

 

by Oana Grecea

Cartea asta (”Musai List”, de Octavian Pantiș) a venit la momentul potrivit. Mă gândeam cum să-mi eficientizez timpul și vroiam chiar să elimin cititul și recenziile din viața mea. Dar, cum să nu vrei să afli: ”Cum să îți organizezi timpul în așa fel încât: să muncești eficient, să faci loc pentru ce-ți place și să te bucuri de fiecare zi”?

Și iată-mă pornită într-o aventură de trei ore (puse cap la cap) în care am aflat, încă de la prefață, că trebuie să ne punem câteva întrebări esențiale: ”Ce vrem? Pentru ce trăim? și Pentru cine? ”. Iar Mihai Ghyka, cel care a scris prefața cărții apărută la editura Publica, concluzionează rândurile ce v-a să vină, spunând că, ”dincolo de muncă rămâne viața fiecăruia dintre noi, ce include familia, casa, prietenii și pasiunile”. Nimic mai adevărat!

Read more »

Citesc si plantez un copac prin proiectul vALLuntar

 

by Oana Grecea

De ce m-am alăturat campaniei vALLuntar? Pentru că inițiativa editurii ALL  este minunată și stimulează deopotrivă cititul dar și mediul. Cum românii citesc/cumpără (cărți) cel mai puțin din Europa am vrut să fiu și eu picătura dintr-un pahar cu apă care vrea să se răstoarne.

În ultima perioadă abia mai apuc să fac recenzii la ce citesc, pentru că nu mai am timp să scriu citatele subliniate ori să povestesc cartea. Cu toate astea, mi s-a părut atât de drăguță inițiativa (deși are o puternică componentă de PR pentru editură, dar și de CSR) încât m-am înscris și eu. Peste 200 de bloggeri (printre care și eu), vor citi și recenza câte două cărți ale editurii ALL  iar pentru fiecare 15 comentarii se va planta câte un copac. Așa că, la momentul când voi povesti cum au fost cărțile citite – Puterea Minții și Confesiuni – voi ruga lumea să interacționeze, dacă nu pentru recenzia mea, măcar de dragul plantării unui copac.

Read more »

Emir Kusturika, fascinatia oamenilor din Balcani

 

by Oana Grecea

Mărturisesc că în timp ce citeam acest volum – Unde sunt eu în toată povestea asta? cu subtitlul Autobiografia unuia dintre cei mai îndrăgiți și nonconformiști regizori contemporani, relativ aproape de data apariției sale pe piață, am văzut pe internet deja publicate câteva recenzii, îngreunându-mi un pic inspirația, dar aducându-mi alinarea că și alții au fost interesați de carte. În afara filmelor sale, premiate sau nu, regizorul sârb a fost și este pentru români unul de-al nostru, provenit din Europa de Est, dintr-o țară cândva comunistă.

De altfel, în carte am găsit multe similitudini cu gândirea balcanică, dar am putut cunoaște și realitățile istorice ale fostei Iugoslavii din timpurile copilăriei și tinereții lui Emir Kusturika: „În Balcani, emoția nu exprimă numai bucuria sau numai tristețea, ci ambele la un loc“. Despre această carte Le Figaro Magazine spune că este „o autobiografie minunat de balcanică, la fel ca și titlul său“.

Read more »

Top 10 cele mai citite carti din lume – infografic by Visual .ly

Top 10 Most Read Books in the World

 

O știre cu cele mai citite cărți din lume a făcut înconjurul presei la începutul anului. Clasamentul întocmit de scriitorul american James Chapman pare a fi credibil pentru că se ia după numărul de exemplare vândute în ultimii 50 de ani, și nu după tiraje…

Interesant este că 9 din din cele zece cărți din au făcut valuri și la noi, și aș mai scădea și Biblia din listă (deși prima în top) pentru că o poți avea în casă fără să o fi citit.

Deci prima clasată – Biblia (cu 3,9 miliarde de exemplare vândute), pe care o citești întâi că ești obligat și abia apoi din convingere și Citatele/Cugetările președintelui chinez Mao (cicită pentru că chinezii au fost obligați, iar ei sunt cel mai numeros popor…) mă fac să cred că OBLIGAȚIA este bună la ceva. În cazul de față, cărți obligatorii au făcut vânzări record.

Read more »

A aparut povestea lui Usain Bolt, cel mai rapid om din lume!

 

Preda Publishing, un proiect Brand Academy, publica o carte fabuloasa despre un atlet fabulous: Usain Bolt, sprinterul care doboara record dupa record la fiecare editie a Jocurilor Olimpice.

9.58 este povestea lui Usain Bolt scrisa de el insusi. Este o carte despre pustiul slabanog din Trelawny, locul unde se fac cei mai buni cartofi dulci de pe pamant. Este istoria copilului care a crescut jucand cricket si fotbal sub soarele jamaican si care, la un moment dat, a descoperit ca poate sa alerge repede. Incredibil de repede. Exceptionalele performante sportive, familia, prietenii, cultura jamaicana, pravalia tatalui din somnorosul sat Sherwood Content – toate isi gasesc locul cu naturalete in povestea plina de umor spusa de de Usain.

Usain Bolt s-a nascut in Trelawny, Jamaica, in august 1986. La Jocurile Olimpice de la Beijing (2008) a castigat aurul la 100 m (9.69 secunde), 200 m (19.30 secunde) si la stafeta de 4 x 100 m (37.10 secunde). Devine, astfel, singurul sportiv care castiga trei curse la o singura Olimpiada, dupa Carl Lewis in 1984. Este, de asemenea, singurul sportiv care stabileste trei recorduri mondiale la o singura Olimpiada. La Jocurile Olimpice de la Londra (2012), Bolt a facut din nou istorie la urmatoarele probe: 100 m (aur si un nou record olimpic), 200 m (aur) si 4 x 100 m (aur si un nou record mondial).

Usain Bolt a fost asistat la scrierea acestei carti de catre jurnalistul britanic Shaun Custis, renumit autor de articole sportive pentru publicatia The Sun, cel mai bine vandut cotidian din Marea Britanie, si fost redactor sportiv la Daily Express. Custis a mai scris si cartea Rio: Povestea mea, autobiografia lui Rio Ferdinand, fotbalist care joaca in Premier League.

Read more »

Ati putea trai intr-o singura ”Camera” timp de 7 ani?

 

”Camera”, de Emma Donoghue (carte apărută la editura Trei) te impresionează încă de la prima răsfoire, respectiv de la opiniile de pe copertă. Nu are cum să nu te fascineze o poveste cu o tânără răpită de lângă familia ei, sechestrată și ținută într-o cameră timp de 7 ani, iar ultimii cinci dintre aceștia împreună cu băiatul ei, căruia i-a dat naștere în captivitate.

Pentru a nu lua contact cu răpitorul său, tânăra își ține copilul noaptea să doarmă în dulap, iar acesta numără de-acolo scârțâitul patului și ascultă conversația sumară a adulților. Deși prima impresie este de revoltă asupra mamei pentru gestul său de a-și închide copilul noaptea în dulap, pe parcurs realizezi că știința și educația mamei au făcut să aibă un copil educat și sănătos, atât cât se poate spune despre un băiețel care nu a cunoscut niciodată lumea exterioară. ”Mami ştie totul în afară de lucrurile pe care nu şi le aminteşte bine sau, câteodată, spune că sunt prea mic ca să-mi explice câte ceva”.

Cu nervii la pământ, cu dureri insuportabile de măsele și cu încheietura unei mâini rupte de pe vremea când încercase să se opună răpitorului său, mama dă dovadă de mult tact și inspirație în relația cu copilul. Un exemplu: ”Mi-ar plăcea să mă uit tot timpul la televizor, dar ne face rău la creier. Înainte să cobor eu din rai, Mami îl lăsa pornit toată ziua şi a transformat-o pe Mami într-un zombi care e ca o fantomă numai că merge bum-bum. Aşa că acum ne uităm doar la o emisiune şi apoi îl opreşte, ca să aibă celulele noastre timp să se multiplice pe parcursul zilei şi să ne putem uita seara la încă o emisiune şi să ne mai crească puţin creier în somn”.

Dialogul dintre mamă și copil este descris prin ochii puștiului de cinci ani – Jack, care este fericit în neștiința sa de joacă zilnică cu mama, de privitul la televizor, de obiectele din jur care aveau de-acum nume proprii: Chiuveta, Masa, Covorul etc.

În fiecare dimineaţă avem 1 000 de lucruri de făcut, cum ar fi să-i dăm Plantei o cană cu apă în Chiuvetă, ca să nu curgă pe jos, apoi să o punem la loc pe farfurioara ei de pe Bufet. Mai demult locuia pe Masă, dar faţa galbenă a lui Dumnezeu i-a ars o frunză. I-au mai rămas nouă, sunt late cât palma mea şi acoperite cu păr peste tot, aşa cum zice Mami că sunt câinii. dar câinii sunt doar la televizor. Nu-mi place cifra nouă. Descopăr o frunzuliţă, asta înseamnă că sunt zece”. Pentru el Camera înseamnă lumea, pentru că aici s-a născut și a crescut, aici s-a jucat cu mama sa, aici a învățat să citească și aici a aflat lucruri despre viața care îi pare un vis.

Read more »

Un dirijor roman si o singura inregistrare

 

Cunoscătorii au recunoscut probabil caracteristicile lui Sergiu Celibidache – singurul dirijor român cu renume internațional care a refuzat înregistrările audio, după ce, în 1948, singura înregistrare făcută i s-a părut fadă. Cu toate acestea, Celibidache a făcut carieră fără să înregistreze niciodată pe disc.

Cartea Celibidache – Întâlniri cu un om de excepție (texte reunite de Stephane Muller și Patrick Lang), apărută la editura Spandugino, reunește o selecție de mărturii și interviuri despre și cu marele dirijor. În volum sunt surprinse personalitatea, universul și ideile maestrului născut la Roman într-o familie înstărită și care și-a părăsit părinții pentru că aceștia nu îi înțelegeau pasiunea pentru muzică. Sergiu Celibidache (1912-1996) a fost unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii. „A fi liber înseamnă să nu poți face altfel“, este motto-ul cărții, citatul aparținându-i maestrului.

Foto: Fundatia Celibidache

Într-un interviu, Celibidache spunea că omul și-a însușit întotdeauna universul sentimentelor cu expresii sonore. Dar el îi sfătuia pe toți să facă ceea ce le place: „Uite un angajament pe care îl vei respecta toată viața. Fă ce îți place și încearcă să vezi dacă e cu adevărat compatibil faptul de a nutri speranțe, de a fi unic, de a fi cel mai mare din lume“. După mestrul român, „fiecare învățătură e legată de o serie de suferințe, fără nicio îndoială“.

Read more »

Cine sunt cei ”Nascuti pentru a alerga”?

Foto: cel mai mare alergător tarahumara – Arnulfo Quimare. Mas Loco photos by Luis Escobar.

V-ați întrebat vreodată de ce unii oameni pot alerga și alții nu? Dincolo de comoditate, voință sau plăcere, alergatul poate duce la accidentări serioase, mai ales la cei care se antrenează constant. Dar știți că există pe lumea asta un trib, din Mexic, în care oamenii sunt parcă ”născuți” să alerge și nu suferă de accidentări? Ei bine, aleargă aproape desculți și asta pare să fie secretul…

Am aflat lucruri interesante din cartea ”Născuți pentru a alerga” de Christopher McDougall (tribul ascuns, ultra-alergătorii și cea mai frumoasă cursă pe care lumea n-a văzut-o niciodată) apărută la editura Preda Publising (o editură mai nouă, axată pe cărți dedicate celor pasionați de sport).

În primul rând, am aflat lucruri științifice și statistice: că opt din zece alergători se accidentează în fiecare an; că de fiecare dată când un atlet pune piciorul jos în alergare, acesta lovește pământul cu o forță de două ori mai mare decât greutatea propriului corp sau că ”gâdilatul picioarelor poate supraîncărca sistemul nervos și cauza spasme în întregul corp”. Ori că pantofii cu care alergi trebuie schimbați la fiecare 500 – 700 de km. Se spune că oamenii pot alerga distanțe enorme pentru că sunt printre puținele specii care se răcoresc în timp ce aleargă. Dacă se hidratează constant pot alerga zeci de ore, fără oprire, cu un ritm susținut, pe distanțe de peste 100 km. Prin contrast, gazelele, antilopele, iepurii, animalele de pradă se răcoresc doar când se opresc.

Read more »

Cum m-a cucerit Anthony Bourdain in ”Kitchen Confidential”

 

Eu iubesc gastronomia”, este declarația lui Anthony Bourdain pe care trebuie să o rețineți după ce citiți cartea sa, Kitchen Confidential – Aventuri din intimitatea restaurantelor. Sincer (mărturisește orgiile sale sub efectul drogurilor), direct (recomandă unde să mâncați și unde să nu mâncați prin New York), util (dă sfaturi despre unelte și trucuri din bucătărie), romanțios. Așa l-am perceput pe Bourdain în acest volum apărut la editura Publica.

Vroiam să încep recenzia povestindu-vă cum această carte îi este dedicată lui Nancy, soția lui Bourdain, pe care a cunoscut-o încă din liceu și care l-a suportat cu toate toanele și apucăturile lui, indiferent de prostiile făcute. Ei bine, când să caut poza cu el și soția sa să ilustrez această poveste, descopăr că din 2004, de când a publicat cartea (deși la noi a fost tipărită în 2012), s-a separat de Nancy, a divorțat în 2007 și imediat după aceea s-a recăsătorit și a făcut și un copil. Mi-am dat seama că e bine să citești cărțile la momentul apariției lor, pentru a nu avea astfel de surprize. Mă gândeam că mai rar se întâmplă ca un om să suporte un altul la infinit, cu greșeli peste greșeli, cu maniere ciudate, cu un câștig modest mult timp din această relație. Și exact când a început să câștige Bourdain, și-a părăsit nevasta pentru o alta…

Cu toate acestea, viața privată nu știrbește cu nimic din meritele și efortul lui Bourdain, care a încercat în tinerețe toate drogurile posibile, care a fost de câteva ori la dexintoxicare dar care s-a ținut de școală (Anthony Bourdain a absolvit CIA – Culinary Institute of America), asta după ce a decis că bucătăria este ceea ce-i place să facă pe viitor.

Read more »