Ganduri si Bucatareala

by Oana Grecea

Mi-a plăcut această poză și m-am gândit că întotdeauna mi-am dorit ca asocierea unei bucătării, a unei gospodării sau a gătitului să nu se mai facă cu femeile casnice, fără job, pentru că nimic nu este josnic, atunci când o faci din dragoste, pentru cei dragi sau pentru familia ta.

Read more »

by Maria Grecea

Nu trebuie să facem cunoștință deoarece mă știți din compunerea trecută. Mă rog, dacă ăsta ar fi blogul meu poate și eu v-aș ști pe voi dar eu fiind doar un copil nu pot avea blogul meu.

Read more »

by Oana Grecea
Foto: Inslee by Design

M-am gândit să vă provoc la o discuție sinceră. Simțiți uneori că nu mai aveți chef să aveți responsabilități? Să mai aveți și grija altora? Ei bine, dacă răspunsul este DA (așa cum mă aștept de fapt), voi unde evadați?

Rutina dintre casă-job omoară în noi până și visele. Și când nu mai ai timp sau nu mai vrei să visezi, îți vine să-ți iei câmpii. Nu mă refer neapărat la a pleca de-acasă, deși, în cazul când ai o familie, exact asta îți vine să faci. Pentru că, să fim serioși, majoritatea dintre noi nu avem o cameră doar a noastră în care să ne izolăm (la apartamentele de bloc pereții au urechi), nici să lipim leucoplast pe gura copilului nu putem, nici să stingem televizorul soțului care urmărește vreun meci. Varianta izolării/evadării în propia casă pică, în condițiile de mai sus.

Read more »

by Oana Grecea

Mă întreb adesea, când citesc sau urmăresc un film, dacă poveștile spuse au echivalent în realitate, sau dacă s-a pornit doar de la realitatea unei idei și restul este ficțiune.

Pentru că, nu știu de ce, le apreciez mai mult pe cele despre care știu că undeva în lumea asta mare acele lucruri s-au întâmplat. Mai ales când este vorba despre ceva romantic, drăgut, cu happy-end cum s-ar spune. Sau chiar dacă nu se termină bine.

Mie îmi fac bine poveștile bune, siropoase, chiar cele care au început prost și s-au terminat bine, pentru că-mi dau mereu speranță într-o viață mai bună.

Read more »

Foto: Inslee by Design

by Oana Grecea

Cred că nu ne înțelegem mamele decât atunci când devenim mame și avem propria familie. Cred că cel mai groaznic lucru este să crești fără mamă, fără căldura și dragostea ei.

Și pentru că scriu acest post într-o zi de 8 martie, Ziua Internațională a Femeii și a Mamelor, vreau și eu să-i MULȚUMESC mamei mele pentru că există, pentru că s-a chinuit cu mine, pentru că mă iubește chiar dacă uneori mă port urât, pentru că mă ajută chiar dacă m-am făcut mare. Și vreau s-o rog să aibă grijă de ea și de tata, pentru că eu nu am încă timpul, banii și puterea s-o ajut.

Iată cele șase motive pentru care nu am putea trăi fără mamă (in opinia mea):

Read more »

by Oana Grecea

Sar peste bla-blaul că e simbolul primăverii și că uneori șnurul ăla alb-roșu e chiar drăguț așa firav împletit. Dar am șapte motive pentru care nu-mi plac mărțișoarele și ziua de 1 Martie:

Read more »

by Oana Grecea

În atentia taților, a bonelor ori a bunicilor. Vinerea viitoare este 8 martie și orice copil își doreste să fie în centrul atenției oferind (ceva mamei), iar orice mamă dorește să primească o atenție de la copil, indiferent de cât de reușită este. Dar dacă este făcută de mâna odraslei, întotdeauna va fi minunată! Am făcut o selecție, dar mai multă inspirație găsiți și  pe acest cont de Pinterest – http://pinterest.com/hollyhomer/

Read more »

by Maria Grecea

Numele meu este Maria. Am 8 ani și aș vrea să am un blog și să gătesc la fel ca mami. Doar că eu nu vreau să fiu mereu ocupată așa cum este ea. Eu visez să fac blogul din plăcere. Sinceră să fiu nu știu de ce să ai un blog dacă nu din plăcere sau pentru a cunoaște și opiniile necunoscuților.

Seara când vine mami (adică pe la 7) de abia apucă să se schimbe  și fuge la calculator. Îi mai zic eu una, alta, dar nu prea cred că e atentă. Maximul ei de atenție este atunci când îi arăt ceva și zice că este frumos (îmi demostrează că e atentă la ce zic, deși nu prea se vede). Dar de când mami a câștigat o tabletă iPad 2 nici eu nu sunt prea atentă la ce spune. Doar o singură chestie mă mai deranjează: faptul că îmi ia tableta să facă poze cu ea (nu că nu am avea aparat foto dar tableta face pozele mai clare). În cursul săptămânii mai e cum mai e, dar week-endurile sunt de coșmar (mai ales atunci când  tati e plecat la cumpărături sau la altele), mai precis faptul că ne mai pune și pe noi să facem câte o poză. Voi puteți crede că nu e mare lucru să faci o poză, dar ei bine asta nu e adevărat dacă trece prin mâna lui mami: dacă a ieșit mișcată o faci din nou (relativ normal), dacă i-a ieșit mâneca fă din nou, dacă a ieșit colțul mesei faci din nou. Singura parte reușită din faptul că mami este ocupată e că uneori nu știe ce să posteze și mă întreabă ce să mai scrie (deoarece mai pune și compuneri de-ale mele iar mie îmi place să compun).

Read more »

by Oana Grecea

E vorba chiar de temele de școală ale copilului. Una era legată de prietenie, una de asemănarea dintre ea și părinți și alta de autocunoaștere: calități și defecte. Am constatat că în familia mea se poartă sinceritatea.

• 1. Compunere despre cea mai bună prietenă a ta.

Cum nu are încă o prietenă de vârsta ei, mă consideră pe mine cea mai bună prietenă. Că este bine sau rău, pentru mine este o onoare. Nu i-am interzis eu să-și facă o prietenă de vârsta ei. Dar am constatat că ține și de socializarea între părinți, iar cum eu nu sunt prietenă cu părinți care au copii de vârsta ei, ea nu i-a putut întâlni.

”Cea mai bună prietenă a mea este mami. Mă înțeleg bine cu ea de când eram mică. Deși ne mai certăm ne împăcăm repede. Când eram mai mică mami își făcea timp să se joace cu mine, acum nu prea mai apucă, dar seara apucăm să vorbim. Mami are multă treabă dar asta nu înseamnă că nu îmi poate da idei. Cu ajutorul ideilor ei eu am devenit mai creativă”.

Read more »

by Oana Grecea

Recent a venit pe lume Natalie, fetița unor prieteni. Este așa micuță încât am constatat că este cât o carte. Ca să crească are nevoie de tot sprijinul celor din jur.

Cu ocazia asta mi-am dat seama cât de dependenți suntem unii de alții, de la naștere până la moarte. Mult timp, când aduci copilul acasă, te gândești să reziști deoarece puiul de om din fața ochilor nu știe să facă nimic: să mănânce, să se schimbe ori să spună ce dorințe are. Pe la câțiva ani, raportul tot nu se prea schimbă, cu excepția faptului că-și poate exprima dorințele.

Read more »