Browsing "Familiale"
Feb 8, 2013 - Familiale    6 Comments

Desenul, o joaca de copil?

 

by Oana Grecea

Cine ne inspiră? Cât de bună este inspirația? Cum să încurajăm dorințele copilului, mai mult decât abilitățile sale?

Dacă gustul pentru frumos, dar mai ales talentul artistic se moștenește de la părinți, atunci fiica mea nu are nicio șansă. Dacă ar fi să se arunce înspre bunici, poate –poate ar mai fi ceva speranțe.

La câteva zile arunc foi desenate sau pictate care se găsesc prin diverse colțuri ale casei, pentru că văd prea multe în fața ochilor. Uneori ele sunt salvate chiar de fiica-mea care le îndrăgește nespus. Alteori negociem pur și simplu pe care să le arunce și pe care nu. Are începute o grămadă de agende și caiete – primite de mine pe la conferințe de presă – pe care își pune întâi semnătura. Pentru că, ei bine, oricât de caraghios ar părea, înainte ca desenele ei să devină cunoscute ea și-a creat (unde o fi văzut!?) o semnătură artistică.

Rostul acestei povești scurte despre desen este să vă spun originea semnăturii ei cu coroană. M-am trezit deodată că-și semna măzgâlelile (pe vremea aceea) cu un A scris de mână și deasupra cu un M sub formă de coroană (foto). Explicația a fost că A-ul este din interiorul numelui Maria, iar coroana de la regina Maria, despre care i-am citit ceva, mai demult. Deci semnătura a fost înaintea creațiilor.

Read more »

Feb 1, 2013 - Familiale    No Comments

Experiente personale. Fericirea vine in doze mici

 

Ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla, indiferent de acțiunile noastre. Fiecare își găsește până în final peticul său și va fi mai mult sau mai puțin fericit, în funcție de gradul de .. așteptări (sau de coștiență).

Chestiile astea aproape că mi le repet sistematic ca să le cred și eu. Pentru că, o fire colerică și exigentă pe deasupra mi se pare că totul pute, totul nu este cum trebuie să fie sau toate mi se întâmplă numai mie. S-ar putea să cunoașteți placa, pentru că mai gândesc și alții așa.

Sunt genul de persoană care poate fi și veselă și tristă în același timp, care trece ușor de la euforie la lacrimi, de la disperare la entuziasm, de la țipete la ”lugu-lugu” cu copilul, de la râsete la plâns (la un film spre exemplu). Asta sunt eu. Mi se întâmplă adesea să uit de ce eram supărată, pentru că reacționez așa cum simt pe moment, după care merg mai departe și iau lucrurile așa cum sunt în următorul moment.

Read more »

Jan 28, 2013 - Familiale, Ganduri    No Comments

Decalogul parintilor

 

by Oana Grecea

Recent a fost ziua Mariei. M-am bucurat că am ajuns părintele unei fetițe de opt ani dar sunt mereu cu gândul la viitor. Cum spuneam altadata, nu sunt încă mama care aș vrea să fiu și nici idealul pe care și l-ar dori copilul meu.

Pe când mergeam la psiholog, în incinta Centrului de Consiliere pentru Părinți (http://www.consiliere-parinti.ro/centrul-de_consiliere-pentru-parinti ), am găsit aceste reguli, pe care Maria le-a îndrăgit de la prima citire. I-a plăcut mai ales punctul 4. Mă uit pe ele ori de câte ori nu sunt așa cum și-ar dori ea.

M-am gândit că pot fi utile și altor părinți și le-am inserat în rândurile de mai jos:

1. Iubește-ți copilul! Acceptă-l așa cum este, bucură-te de el și dă-i ocazia să descopere ce loc special ocupă în viața ta.

2. Protejează-ți copilul de riscuri fizice și emoționale și învață-l să se protejeze singur!

3. Fii pentru copilul tău acel exemplu pe care ai vrea să-l vezi în fiecare din semenii noștri!

4. Joacă-te cu copilul tău! Așa va învăța că lumea este un loc frumos în care mai târziu va munci și va crește.

5. Dă-i copilului spațiu pentru a se construi pe sine dar fii pe aproape în cazul în care are nevoie de sprijinul tău.

6. Spune-i ”NU” copilului tău. Așa va învăța că nu i se cuvine totul și că existe limite. Copiii au nevoie de reguli pentru a învăța ce se așteaptă de la ei.

Read more »

Experiente personale. Ce-am pierdut si ce-am castigat la squash

 

by Oana Grecea

Distracție. Mișcare. Competiție. O provocare. Cam așa am perceput experiența mea fugară cu cel mai sănătos sport. Nici nu contează că am luat bătaie. Încă nu am învățat să mă mișc și să acopăr terenul. Dar totuși am acceptat invitația celor de la Activ Squash, unul din puținele cluburi bucureștene cu două terenuri pentru acest sport. For fun!

Recunosc că am răspuns invitației de a ”încerca” acest sport cu inima îndoită. Nu jucasem niciodată tenis sau ping-pong și arareori badminton. Deci racheta era oarecum ceva nou pentru mine iar mingea din joc (cu mai multe cerculețe, în funcție de gradul de dificultate) m-a surprins și mai tare. De asemenea, cum am biroul destul de departe de Sema Parc, – zona Grozăvești (Str. Splaiul Independenței Nr. 319, sector 6) mi s-a părut la capătul pământului. În plus, de la metrou mai mergi vreo 10 minute prin acest parc plin de birouri și servicii până ajungi la Activ Squash.

Totuși, distracția de la squash merită toți banii, timpul și efortul cuiva chiar si pentru a veni cu intreaga familie. Dincolo de joaca gen ”perețel”, sportul are și puncte și reguli și ”încrâncenarea” dintr-o partidă naște efortul de care ai nevoie pentru a arde calorii. Pentru că, am aflat de pe site-ul companiei ”depășind înotul, canotajul sau cățărarea squash-ul este în topul listei, putând să ardă un număr incredibil de calorii, chiar şi 1200 într-o oră”. Chiar dacă pare un sport elitist, și un abonament cu opt ședințe este cuprins între 374 – 476 lei/lună (în funcție de orele și zilele la care rezervi) trebuie ținut cont de faptul că abonamentul se împarte la două persoane.

Cei de la Activ Squash s-au gândit chiar și la o mini-competiție între bloggeri și dintre fete doar eu am răspuns invitației lor. M-am stresat puțin de faptul că joc cu băieți, că toți sunt mai în formă decât mine dar m-am dus să mă relaxez și să văd și eu cu ce se mănâncă acest sport.

Read more »

Jan 18, 2013 - Familiale    No Comments

Experiente personale. Bucurii de inceput de an

 

by Oana Grecea

Mici, mărunte, dar de suflet. Așa sunt bucuriile care s-au adunat și se întrevăd în viața mea în aceste prime zile ale lui 2013. Pentru mine sunt Mari prin valoarea sentimentală.

1. Am câștigat campania Blogger European 2012 (locul III), cu un material pe care îl puteți citi aici și pe care l-am scris din suflet și cu emoție gândindu-mă la mamaia mea care nu mai este. Provocarea a venit de la Blogal Initiative (au scris despre premii aici) și de la Reprezentanța Comisiei Europene în România (comunicatul aici).

Unde mai pui că voi câștiga o tabletă (prima dată ziceau iPad 2, acum văd că anunțul este doar de tabletă.. și o excursie de 3 zile într-o țară europeană. Pe 11 februarie va avea loc festivitatea și poate voi afla unde mergem…

2. Revista Biz și implicit șefa mea Marta mi-au oferit posibilitatea/șansa să îmi perfecționez engleza, cu un profesor care vine la birou (de la centrul Ibsen). Dacă vă uitați la rezoluțiile mele pe 2013, asta cu engleza era pe listă.

Read more »

Jan 11, 2013 - Familiale    6 Comments

Experiente personale. Unitatea de masura pentru soti

 

Eu pot să scriu orice despre el. Și știți de ce? Pentru că nu mă citește! Îmi dă like-uri când îl oblig, îmi micșorează poze pentru site când îl rog sau când aștept până își găsește timp pentru mine.

Și-așa se întâmplă și în viața de zi cu zi. Vorbeam recent cu o prietenă care îmi spunea că și soțul ei este un bun executant dar nu are inițiativă. Așa și soțul meu. Este un băiat de pus la rană în opinia celorlalți iar eu sunt scorpia teroristă care îl chinuie.

Cum să nu te înduioșeze când îl vezi concentrat la cumpărături cu lista în mână? Cum să nu-l apreciezi când el nu-și ajută un prieten pentru că are de luat copilul de la școală? Cum să nu te gândești la el cu milă când nu merge la alergat cu prietenii decât dacă îi dă voie nevasta?

În general, oamenii judecă așa pentru că nu știu ce fac eu în timpul ăsta. Nu-l las la alergat seara pentru că eu am de lucru pentru serviciu sau blog iar copilul nu și-a terminat temele. Îl trimit la cumpărături cu lista ca să câștigăm timp când eu merg cu copilul la vreun curs/ zi de naștere sau fac curat în casă. Astea sunt aspecte pe care doar cei cu copii le înțeleg.

Dar pentru mine unitatea de măsură se raportează la a vedea și altceva decât i-am spus eu să vadă. Dacă ai vrut să îți faci un ou și nu l-ai găsit în frigider de ce nu l-ai cumpărat? ”Pentru că nu era pe listă!” Admit că sunt uitucă, admit că nu le știu pe toate, dar trebuie să spun că bărbații ăștia sunt uneori într-un fel…

Read more »

Jan 6, 2013 - Familiale, Ganduri    1 Comment

Politia rutiera face bani in primele zile ale anului!

 

Atenție! Pe calea 13 Septembrie (ultimile numere) polițiștii găsesc o infracțiune pe fiecare parte a carosabilului. Sunt la agățat sistematic, și tocmai de aceea mirarea mea pentru o regulă pe care nu au mai ”amendat-o” niciodată până acum.

Personal, am luat o amendă de circulație pe 3 ianuarie, pentru că am parcat acolo unde parchează toată lumea (“parcat neregulamentar, in zona de actiune a indicatorului Oprirea Intersiza” – inexistent de altfel), zilnic, de 8 ani de când stau în zona 13 Septembrie. Asta pentru că polițiștii au ieșit să-și facă norma din primele zile ale anului.

Concret, în zona stației de autobuz 385, 122, 173 din 13 Septembrie colț cu Drumul Sării (direcția de mers spre Marriott), toată lumea parchează la 25 de metri mai sus de stație. Eu mă aflam acolo unde în poză este mașina neagră. Mereu, dar mereu sunt mașini parcate acolo, pentru că în fața blocului nu sunt parcări suficiente. Când am încercat să spun asta polițiștilor mi s-a spus că trebuie să reclam la Primărie, respectiv la Marian Vanghelie, de parcă nu știm cu toții că alta este prioritatea lui, nu parcările din sector.

Dacă nu achitam pe loc – 70 de lei, urma să primesc acasă o amendă de 280 de lei și 3 puncte penalizare, după spusele agenților de circulație.

Dilema mea vine din faptul că ei stau mereu la pândă vis-a-vis de acest loc, amendând pentru exces de viteză, iar pentru staționarea de-a lungul acestei artere nu a fost sancționată niciodată până acum. Sunt curioasă dacă este o nouă regulă sau am fost eu pe-acolo în ceasul cel rău…

Read more »

Jan 6, 2013 - Familiale, Ganduri    3 Comments

Lista dorintelor 2013

 

Pentru că fiecare are viața pe care și-o așterne, pentru că gândurile noastre creează realitatea, 2013 va fi pentru mine începutul unui nou drum, așa cum mi l-am imaginat și pregătit de ani buni. Mi-ar plăcea să nu mă contraziceți, să nu mă condamnați și să nu-mi spulberați aceste idealuri.

Dragi cititori, tot ce îmi doresc eu puteți avea și voi sau poate chiar mai mult. Am citit recent că “în ecuația fericirii, 50% e reprezentat de informația genetică. 40% însă ține de ceea ce facem noi pentru a fi mai fericiți”.

Prin urmare, rezoluțiile mele din 2013 vizează unele bunuri materiale dar și lucruri simple, pe care le pot obține ușor: să stau mai puțin pe facebook, să scriu cele mai minunate articole, să am tot mai mulți cititori pe blog, să am cele mai originale idei pentru Biz (revista la care lucrez), să învăț engleza (și mă apuc de asta în prima zi lucrătoare a anului!), să fiu mai CALMĂ, să petrec mai mult timp cu Maria și soțul. Și sper că dacă iau lucrurile mai ușor și rezultatele vor veni mai ușor.

Vă invit să mă urmăriți și să fiți alături de blogul meu, pentru că este parte din viața pe care mi-o construiesc, pentru că încerc să scriu povești în care să vă regăsiți sau să vă ofer informațiile de care aveți nevoie în familia sau activitatea voastră.

Promit să fiu în fiecare zi mai bună, mai performantă, mai aproape de cei dragi! Bine ai venit 2013! Va multumesc ca ma cititi!

Read more »

Bradul copilariei

 

În copilăria mea nu concepeam Crăciun fără brad mare, natural, trimis de pe meleaguri moldave de către o rudă a tatei. Cred că niciodată nu așteptam cu atâta nerăbdare să ridic un colet mare, mare de la Poștă. Toleram și cozile la coletărie și greutatea lui răsfrântă asupra alor mei care erau baza în toată această operațiune.

Momentul când era desfăcut și mirosea a pădure nu are cum să-mi iasă din cap. A rămas impregnat și mi-l voi aminti mereu. Când m-am măritat și am mers la casa mea am continuat o vreme tradiția și am căutat de nebună bradul ideal. Ba nu era prea înalt, ba nu era prea des (așa cum îmi aminteam de cel din copilărie), ba a devenit… prea scump. Astfel încât, de vreo doi ani, am trecut la bradul artificial. Care are și el avantajele lui: îl poți instala de când vrei tu (anul ăsta fix de 1 decembrie noi am făcut bradul), nu se ofilește, își amortizează investiția rapid, dacă îl cumperi mare îl ai mare an de an și, ce-i mai important, te scutește de alergătura din preajma sărbătorilor, de specula din această perioadă.

Nu m-am gândit însă la amintirile pe care le va avea, la rândul ei, fata mea. Când am făcut trecerea de la natural la artificial, era prea mică pentru a ști ce-a pierdut. Nu sunt sigură că nu-mi va reproșa, vreodată, această lipsă de tact de care am dat dovadă poate mai mult din comoditate decât din convingere. Că doar cui nu-i place să miroasă a brad în casă?

Cu nostalgia unui brad frumos în suflet, m-am gândit să adun cele mai frumoase imagini cu brazi, mai mici sau mai mari, împodobiți sau doar detalii din ei.

Pentru că este ultimul post mai personal înainte de Crăciun, vă urez să vă lase Moșul sub brad cele mai frumoase daruri: sănătate, bunăstare, putere de muncă, bucurie în suflet, iubire și un pic de bunătate în toate!

Read more »

Dec 14, 2012 - Familiale    2 Comments

Experiente personale. Parintii la psiholog

 

Atunci când copilul se comportă problematic îi ții copilului o prelegere sau îți ții discursul scurt și la obiect? Înainte să iei măsuri pentru o problemă, îți atenționezi copilul odată sau de mai multe ori?

Deși adulți, avem nevoie de sinceritate. Genul acesta de întrebări se pun în formularele de evaluare parentală. A trebuit să mă confrunt cu mine însămi la Centrul de Consiliere pentru Părinți, acolo unde am mers pentru ”problemele copilului”.

Inițial, când m-am adresat centrului și am făcut programarea am crezut și m-am gândit că vreau să schimb atitudinea copilului. Mi-am spus în sinea mea că e normal ca prima ședință să ne fie adresată (nouă părinților) pentru a afla informații despre copil. Pe măsură ce întrebările curgeau (și mai ales cele din formularul pentru acasă) îmi dădeam seama că problema e la noi și nu la fată, că noi nu știm să acționăm sau să reacționăm așa cum trebuie în situații date. Mă bucur că mi-am dat seama că trebuie să facem ceva (noi ca părinți), însă nu mă ajută cu nimic. Pentru că nu știu să procedez altfel, nu am puterea și timpul să îmi schimb atitudinea.

Read more »

'