Browsing "Familiale"
Dec 14, 2012 - Familiale    2 Comments

Experiente personale. Parintii la psiholog

 

Atunci când copilul se comportă problematic îi ții copilului o prelegere sau îți ții discursul scurt și la obiect? Înainte să iei măsuri pentru o problemă, îți atenționezi copilul odată sau de mai multe ori?

Deși adulți, avem nevoie de sinceritate. Genul acesta de întrebări se pun în formularele de evaluare parentală. A trebuit să mă confrunt cu mine însămi la Centrul de Consiliere pentru Părinți, acolo unde am mers pentru ”problemele copilului”.

Inițial, când m-am adresat centrului și am făcut programarea am crezut și m-am gândit că vreau să schimb atitudinea copilului. Mi-am spus în sinea mea că e normal ca prima ședință să ne fie adresată (nouă părinților) pentru a afla informații despre copil. Pe măsură ce întrebările curgeau (și mai ales cele din formularul pentru acasă) îmi dădeam seama că problema e la noi și nu la fată, că noi nu știm să acționăm sau să reacționăm așa cum trebuie în situații date. Mă bucur că mi-am dat seama că trebuie să facem ceva (noi ca părinți), însă nu mă ajută cu nimic. Pentru că nu știu să procedez altfel, nu am puterea și timpul să îmi schimb atitudinea.

Read more »

Dec 7, 2012 - Familiale    1 Comment

Experiente personale. ”Mama sau femeie?”

 

Titlul parafrazează o carte apărută recent la editura Litera  și la dezbaterea căreia am participat din public. Dilema continuă să-mi macine și mie mintea fără a găsi un răspuns adecvat.

Evident că toate ne dorim să trecem prin ambele ipostaze, iar cele care devin mame nu cred că au cum să nu fie și … femei. Problema este, așa cum s-a pus și la lansarea cărții care a scandalizat Europa: ”Mamă sau femeie?” scrisă de franțuzoaica Elisabeth Badinter (mamă a trei copii) dacă poți să le faci pe amândouă la fel de bine și cu ce compromisuri.

Pur și simplu, în ciuda a ceea ce simțim, cred că avem nevoie de confirmări. Și ele vin atunci când copilul crește așa cum îți dorești, când soțul încă te mai iubește/dorește, când casa și orânduirea ei sunt pe placul tău. Poate că uneori suntem prea exigente cu noi, poate că uneori într-adevăr greșim și căutăm o scuză în aceste probleme care ne copleșesc, dar în sinea noastră știm că vina ne aparține, dar am procedat așa sub presiune.

M-am mai eliberat puțin de vina de a-mi dori uneori o viață singură, fără soț și copil, când am auzit în jurul meu și alte persoane care gândesc la fel. Mi-am dat seama că nu sunt singură. Și apartenența asta la un grup care simte la fel ca tine, care trece prin aceleași ”crize” ca și tine te face să mergi mai departe și să te gândești că nu ești chiar defect (ă).

Read more »

Nov 30, 2012 - Familiale    No Comments

EXPERIENTE PERSONALE. Felicitari de la Maria

 

Maria e o vrăjitoare a cuvintelor și cred că orice mamă și-ar dori să primească în dar asemenea vorbe. Aproape toate felicitările au pe copertă un ”Mami te iubesc!” Ce ți-ai mai putea dori să auzi?

Cea mai recentă felicitare pe care mi-a pregătit-o este de acum câteva zile, de ziua mea, când am împlinit 38 de ani. Ea mi-a scris așa:

La mulți ani Mami! Te iubesc foarte mult! Nu aș putea trăi fără tine. Arăți la fel de bine ca la 21 de ani, sunt sigură. Fără tine n-aș putea trăi. Mulțumesc pentru copilăria care am avut-o. Te iubesc mult!

Am ignorat greșelile de gramatică și m-am înduioșat de urări…

Read more »

Nov 23, 2012 - Familiale    No Comments

EXPERIENTE PERSONALE. In pas cu moda

 

Astăzi este la modă să fii cool, să vorbești prostii, să fii popular, să ai iPad, iPhone sau xBox. Ca să nu mai vorbim de hainele de pe tine care trebuie să fie de firmă. Copiii sunt judecați și se împrietenesc după aceste criterii. Ce putem face ca să înțeleagă că aceste lucruri sunt iluzorii?

Încă din clasa I, Maria a avut de suferit că nu era prietenă cu cea mai populară fată din clasă. Asta a dus la excluderea ei din cercul fetelor prietene, ceea ce a făcut-o să sufere. Pot să înțeleg asta, pentru că dorința de a fi acceptat este mare la copii și îi poate traumatiza mult timp în viață. În prima excursie cu clasa, am decis să nu merg pentru a-i lăsa independența de care are uneori nevoie. Am condus-o doar până la autocar unde se baza ca va fi colegă de scaun cu o anumită fată. S-a trezit însă singură în ”bancă” deoarece fetele se înghesuiră cu toatele în jurul celei populare.

Prietena mea care are o fată aproape adolescentă, talentată la desen, teatru, etc îmi povestea recent că deși copilul este foarte plăcut în toate mediile în care se învârte, nu face parte din niciun grup sau cerc de prieteni ce depășește două persoane.

Astea sunt cazurile în care, tu ca părinte, nu poți face mare lucru pentru copilul tău.

Read more »

Nov 18, 2012 - Familiale, Ganduri    No Comments

Cum sunt unii oameni…

 

Recent am trăit o experiență neplăcută. Un om, personalitate publică, foarte premiată în domeniul său, a contramandat o invitație în ultimul moment, invocând un motiv pueril.

Nu e prima oară când mi se întâmplă ca un interlocutor să mă refuze. Dar e prima oară când cineva mă dezamăgește profund. Pentru că era un om pe care îl respect, îl admir, am numai cuvinte de laudă pentru munca sa, dar s-a dovedit un om fără cuvânt. Urăsc oamenii fără cuvânt. Care spun una, cu toată convingerea, și apoi, în ultimul moment, se răzgândesc.

Dacă un om, pe care-l credeam de cuvânt, se răzgândește, ce pretenții să am la cei mai puțin pregătiți decât el, sau la cei cu funcții mai mici ori la cei fără nici pregătire, oameni simpli, cu care-ți dai o întâlnire? Ce exemple dau modele noastre unei societăți? De la cine mai învățăm respectul, onoarea, bunul simț?

Read more »

Nov 16, 2012 - Familiale    No Comments

EXPERIENTE PERSONALE. O familie cu dar

 

Suntem un mare clan în familia mea. 4 frați (3 fete și-un băiat), 4 soți/parteneri, 3 copiii (fiecare cuplu căsătorit – câte unul), și doi părinți. Total 13 persoane. Cam atâția ne strângem, de zilele de naștere ale unuia dintre noi, ori de Sărbători, în apartamentele noastre ceva mai mari decât o cutie de chibrituri. Luna noiembrie este luna campioană!

Tata e Mihai, sora e Mihaela, nepotul e Mihai, cumnatul e Gabriel, nepoata e Mihaela. Nu vă mai amintesc de verișori sau prieteni. Pe ei nu-i mai calculez acum. Tot în noiembrie este ziua lui tata, ziua nepoatei (din partea soțului), ziua nepotului (băiatul sorei), ziua nepoatei (fetița fratelui) și ziua …mea!.

De altfel, dacă stau să mă gândesc, nu e lună de la Dumnezeu să nu fie ziua cuiva. De naștere sau de nume. Suntem o sursă bună pentru magazine, deși shopppingul pentru zilele de naștere la noi se face organizat. Se strâng banii și se ia cadoul mai mare, mai consistent, după posibilitățile de moment.

Nu știu la alții cum e, dar la noi, când ne strângem, parcă suntem nevorbiți de-o veșnicie. Vorbim toți deodată, fiecare povestește ceva, unul prinde din zbor o idee și-o combate deși nu ăla era subiectul principal. Copiii se joacă, noi alergăm după ei cu mâncare, ei ne ignoră, noi insistăm. Fetele rămân în bucătărie, bărbații dau fuga la televizor (poate este vreun meci sau altceva din rubrica sport).

Read more »

Nov 9, 2012 - Familiale    2 Comments

EXPERIENTE PERSONALE. ”Vremurile mele”

 

”Este o țară plină de gunoaie. Deci este o țară urâtă dar pentru noi românii este scuza că este țara noastră. De ce zic țara noastră? Pentru că eu sunt româncă. Acum în anul 2012 trăiesc încă în România. Eu sper să plec în străinătate. Dar eu și părinții nu avem bani”… Din povestirile MARIEI GRECEA (aproape opt ani), publicate cu acordul ei.

Scrierea de mai jos este varianta fără greșeli de gramatică a Mariei, scrisă pe când avea doar șapte ani și era clasa I, adică nu terminase încă tot alfabetul. Se impun câteva lămuriri. Când există o problemă în casă copilul crede că președintele țării trebuie să o rezolve. Dacă nu sunt bani, președintele e de vină. Recent mi-a spus că vrea să fie președinte pentru a schimba legile, să nu se mai dea teme la școală. Pentru că ea ar vrea să-și ocupe timpul desenând, scriind și jucându-se. Iar temele nu-i mai lasă timp de mare lucru. Dar mai jos povestirea ei mai veche…

Vremurile mele, by Maria Grecea

”A fost odată ca orice om am o viață. Dar viața nu era chiar atât de normală. Ea era jumătate normală jumătate anormală. Eu nu visez să primesc jucării de la părinți. Era președintele Băsescu. Adică un prost. Deși eu și mami nu ne băgăm deloc în politică. Este o țară plină de gunoaie. Deci este o țară urâtă dar pentru noi românii este scuza că este țara noastră. De ce zic țara noastră? Pentru că eu sunt româncă. Acum în anul 2012 trăiesc încă în România. Eu sper să plec în străinătate. Dar eu și părinții nu avem bani. Asta este din cauză că sunt puține locuri de muncă care au bani. Este viața mea. Și indiferent de partea jonglatului, mereu voi fi bogată față de copiii din Africa. Cu acestea v-am zis întreaga carte cred. Mi-am dat seama că n-am terminat cartea. Mai am multe de spus. Dacă ar fi de ales între o carte nouă sau continuarea acestei cărți n-aș putea alege. Ar fi prea greu. Din cauză că, cartea nouă este ușor de făcut. Dar continuarea este grea. Deși o carte nouă este simplă eu nu o vreau. Pentru unii să continui o carte este ușor. Deși când ești în cazul meu ești plin de imaginație. De aceea scriu. pentru exprimare. Și pentru a scrie. Pentru fericirea în viața mea. Pentru asta trăiesc”.

Read more »

Nov 2, 2012 - Familiale    5 Comments

EXPERIENTE PERSONALE. Cum sunt serile mele

Așa vede Maria familia. Și mic de tot este semnătura ei cu coroniță…

 

Uf! Vreau să fac zece lucruri deodată. Timpul să stea în loc pentru mine sau să-mi fac o clonă care să mă reprezinte la serviciu, acasă (la bucătărie), în relația cu fiica mea (de aproape opt ani) și în relația cu soțul. Eu să mă ocup doar de blog. De două luni de când scriu zilnic aici, viața mea s-a schimbat. Și nu în bine. Citeam mai des și scriam recenzii pentru colaborarea mea cu librăria on-line www.elefant.ro. Acum, aproape că citesc numai în mijloacele de transport și fur minute încercând să mă urc de la capăt sau o stație înapoi, deoarece știu că odată ajunsă acasă, trebuie să intru în alt rol.

Întâi temele copilului

Când intru pe ușă acasă mă ia fiica-mea în primire. ”Mami, nu am terminat încă temele, pentru că…” Și motive se găsesc zilnic. Încerc să mă gândesc o secundă: verific temele? Mă schimb și mă spăl? Să mănânc oare ceva? Mi-o fi răspuns cineva la mailuri? Îmi dau seama că trebuie să prioritizez și încep evident cu copilul: verific temele deja făcute, rup pagini, o păzesc să scrie din nou – dar ceva mai frumos de data asta- și continuăm la ce nu a apucat să facă. Sunt și variante când zice ”nu știu, ajută-mă!”, mă apuc să inventez mini-textulețe pornind de la o imagine și fiica-mea trântește nervoasă că nu e bun de nimic, că nu așa trebuie. De, nu am mai trecut demult prin clasa a doua! Apoi o grăbesc să scrie, că deja e ora 20,00 și la 21,00 ar trebui să mănânce și apoi să se bage în pat.

Read more »

Oct 31, 2012 - Familiale, Ganduri    No Comments

Mostenirea scolara

 

Eu am copil de școală primară. Si nepoți de clase mai mari. Și mi-am dat seama că nimic din ce se învață în prezent în școli nu-i face pe tinerii de azi să-și descopere pasiunile, înclinațiile și să-i ajute să-și găsească mai ușor calea în viitor.

Oricât de pasionat ar fi dascălul din fața catedrei, oricât de talentat ar fi copilul la un sport, limbă străină, dansuri sau orice altceva, școala nu ajută la desăvârșirea ori încurajarea acestor calități. Programa este în continuare foarte stufoasă, iar manualele, chiar dacă atrăgătoare grafic sunt atât de fără cap făcute că abia reușești (tu ca adult) să urmărești prin ele ordinea materiei.

Iar temele sunt multe, din cauza programei care trebuie parcursă. Cine vrea să facă și o activitate extra-școlară trebuie să se limiteze la cel mult odată pe săptămână, deoarece orice antrenament care ar presupune activitate zilnică se face practic în detrimentul temelor/școlii. (având în vedere traficul din orașe, costurile cu deplasarea în general și timpul părinților de a se deplasa cu odrasla în vrelo locație).

Iar notele, la clasele V – XII contează al naibii demult, atât de mult încât sunt încurajate șpăgile, toceala, superficilitatea pentru o notă mai mare. Sunt voci care nu văd nimic din toate astea pentru că au copiii la școli private ori la after school-ri unde sunt ajutați să-și facă temele. Dar principiul, acela că nimeni nu descoperă copilului talentul, rămâne.

Read more »

Romania concediului meu

Vara asta – iulie 2012 – am mers in zona Lacului Bicaz, in satul natal al tatalui meu (comuna Hangu).  Am ajuns si la Durau, si la Lacul Rosu. Am facut drumetii prin sat, pe la o stana si prin padurile din statiunea Durau.

A fost o vacanta tonica si reconfortanta si nu am regretat o clipa ca vara asta nu am putut ajunge la mare. Impreuna cu copiii ne-am scaldat si in Lacul Bicaz, desi a trebuit sa cautam mult si bine un loc fara deseuri menajere aflate la mal. Din pacate, chiar daca au existat ceva actiuni de curatare a lacului (atunci cand seaca sunt aduse la mal toate resturile) acestea nu se vad, impresia de mizerie fiind pregnanta. Peisajele sunt insa ca in Elvetia sau Austria si e pacat ca localnicii nu sunt cumva sensibilizati/incurajati sa protejeze aceasta frumusete naturala.

Read more »

'