Browsing "Jurnale/ Biografii"

Monica Lovinescu, “Jurnal Esential”

Pe lângă plăcerea citirii unui jurnal, gen literar preferat de mine, am dorit foarte mult să ştiu mai multe despre Monica Lovinescu. Pomenită destul de des în scrierile lui Liiceanu, ea „se revanşează” relatând despre el multiple însemnări.

Dar nu asta este esenţa Jurnalului Monicăi Lovinescu, fiinţă despre care nu ştiam decât că este fiica criticului literar Eugen Lovinescu şi cea care a încălzit sufletele românilor cu emisiuni la Europa Liberă (pe care eu chiar dacă le auzeam rar în casă, nu le înţelegeam). Revenind la această culegere de note din intervalul 1981 – 2000, cartea este în fapt o punere pe tapet a activităţilor oamenilor de cultură din ţară şi din afara ei, a zbaterii românilor de a ieşi de sub dominaţia lui Ceauşescu. Adică, chiar dacă am trăit acea epocă, se pare că de la Paris lucrurile se ştiau cu mult mai bine decât le percepeam noi, la nivelul omului simplu. Spre exemplu, se pare că încă din 1985 erau semnale cum că Ceauşescu va fi dat jos, ori că au existat multiple tentative de protest în ţară, purtate de grupuri de oameni simpli. De asemenea, tot din Jurnal am aflat de bunele şi proastele obiceiuri ale lui Andrei Pleşu, de întâlnirile ideologice şi culturale ale lui Gabriel Liiceanu. Acesta din urmă a fost foarte apreciat de Monica Lovinescu şi soţul ei Virgil Ierunca. Prietenia lor a avut şi componente umane, Liiceanu oferindu-se spre exemplu să îngrijească de ei la bătrâneţe, dacă aceştia ar fi acceptat să se mute definitiv la Bucureşti. O carte-istorie, cu valoare mai mult de oglindă a unei epoci, decât literară. Dar merită citită. Părerea mea.

Read more »

Sep 21, 2012 - Jurnale/ Biografii    No Comments

Pierderea virginitatii, Autobiografia lui Richard Branson

Chiar dacă îmi face plăcere să găsesc persoane care împărtăşesc cu mine admiraţia pentru un om sau un lucru, nu mă supăr nici dacă nu este nimeni care s-o facă. Pentru că nu am autoritatea de a face o recomandare care să fie şi demnă de luat în seamă, o să citez fragmente din publicaţiile londoneze care fac acest lucru.

Time:

Branson, care singur spune despre sine că este un aventurier capitalist, e un „generator” de idei de afaceri. Instinctele lui sunt acompaniate de puterea de a-i motiva pe cei care lucrează pentru el. Şi cui i-ar veni să spună „nu”? Branson face tot ce poate ca toată lumea să se distreze la fel de bine ca el.

Newsweek:

Branson îşi poartă faima şi banii cu mare har: n-are cravate, şoferi, nu merge prin cluburi la modă. Ce-l face ieşit din comun este însăţi natura unică a ambiţiei lui. Nu e interesat de putere, cel puţin nu de acea putere care presupune manipulare. Ce vrea el este să se simtă cât se poate de bine…

Gentlemen’s Quartely

Puţini oameni din lumea afacerilor sunt aşa de vii, de versaţi şi de noncoformişti ca Richard Branson. Probabil nu mai există un alt om de afaceri în preajma căruia să te simţi la fel de bine. El întruchipează mitul antreprenorului rebel şi aventurier.

Mi s-a părut interesant faptul că Branson a fost (nu ştiu dacă mai este) dislexic. Dislexia înseamnă dificultatea de a învăţa cititul şi scrisul. Ceea ce nu l-a împiedicat să meargă mai departe în viaţă şi chiar să şi reuşească, deşi profesorii lui nu ştiau prea multe despre această boală. Un alt aspect pe care vreau să-l menţionez şi să arat cât de mult te poate influenţa o carte este că jocul murdar făcut de compania aviatică British Airways faţă de Virgin Airways m-a făcut să nu mai dau credibilitate primeia. Dacă şi de câte ori voi avea ocazia voi evita această companie numai pentru faptul că a încercat atâta timp să deţină monopolul pe piaţa britanică şi a recurs la mizerii faţă de nişte competitori mult mai mici.

Read more »

Pages:«12
'