Browsing "Ganduri"
Nov 18, 2012 - Familiale, Ganduri    No Comments

Cum sunt unii oameni…

 

Recent am trăit o experiență neplăcută. Un om, personalitate publică, foarte premiată în domeniul său, a contramandat o invitație în ultimul moment, invocând un motiv pueril.

Nu e prima oară când mi se întâmplă ca un interlocutor să mă refuze. Dar e prima oară când cineva mă dezamăgește profund. Pentru că era un om pe care îl respect, îl admir, am numai cuvinte de laudă pentru munca sa, dar s-a dovedit un om fără cuvânt. Urăsc oamenii fără cuvânt. Care spun una, cu toată convingerea, și apoi, în ultimul moment, se răzgândesc.

Dacă un om, pe care-l credeam de cuvânt, se răzgândește, ce pretenții să am la cei mai puțin pregătiți decât el, sau la cei cu funcții mai mici ori la cei fără nici pregătire, oameni simpli, cu care-ți dai o întâlnire? Ce exemple dau modele noastre unei societăți? De la cine mai învățăm respectul, onoarea, bunul simț?

Read more »

Nov 13, 2012 - Ganduri    No Comments

Parintii – modele pentru adolescenti?

 

Am preferat să păstrez titlul acestui seminar despre care vreau să povestesc mai jos, pentru că este de impact și atrage exact pe cei care doresc să afle cum stă treaba cu părinții și ce au ei de făcut dacă vor să-și îmbunătățească relația cu copiii lor, de data asta adolescenți.

Programul educațional din care face parte întâlnirea din 21 noiembrie se cheamă ”Viața mea: un „joc” serios” și își propune să încurajeze comunicarea între copii și adulți, elevi și profesori, adolescenți și părinții lor. Programul este susținut de Aurora Liiceanu, cunoscut psiholog și autor.

Platforma www.viatameaunjocserios.ro este un spațiu unde adolescenții, părinții și profesorii acestora pot găsi informații despre adolescență, tentațiile și riscurile specifice acestei perioade, dar și sfaturi utile oferite de specialiști.

Unul dintre instrumentele centrale ale programului este și ghidul practic pentru profesori, diriginți și consilieri școlari, realizat sub coordonarea psihologului Aurora Liiceanu și introdus la nivelul ciclului gimnazial.

Mai multe articole pe această temă și detalii ale întâlnirilor de până acum, găsiți aici – http://parinti.viatameaunjocserios.ro/articole/intre-noi-parintii/

Voi participa și eu pe 21 noiembrie, ora 18,30 la hotel Capital Plaza din București și revin cu detalii să vă spun ce-am învățat și ce-am reținut.

 

Premiul literar ”Augustin Fratila” a ajuns la scriitorul Lucian Dan Teodorovici

 

Aseară s-a încheiat cel mai valoros concurs literar din România, care viza cărți românești publicate în 2011 de autori români. Câştigătorul premiului de 10.000 de euro a fost ales Lucian Dan Teodorovici cu cartea sa ”Matei Brunul”, pe care am votat-o și eu ca fiind cea mai valoroasă din cele cinci finaliste, carte despre care voi scrie curând o poveste.

Punctajul meu a fost dat așa:

5 puncte – Lucian Dan Teodorovici, pentru ”Matei Brunul”

4 puncte – Octavian Soviany cu ”Viața lui Kostas Venetis”

3 puncte – Mirela Stănciulescu pentru volumul ”Emoția”

2 puncte – Magda Cârneci pentru ”FEM”

1 punct – Alexandru Vlad – Ploile amare

Casa de Cultură (Acadecu.ro) a anunțat că 11 dintre cei 20 de bloggeri au notat cu 5 puncte romanul “Matei Brunul”, de Lucian Dan Teodorovici. Punctajul total a arătat așa: “Matei Brunul” – 84 de puncte, “Viata lui Kostas Venetis” – 78, “Ploile amare” – 57, “Emotia” – 41, “FEM” – 40.

Mirela Stănciulescu, autoarea romanului ”Emoția” a primit premiul de popularitate, de 2.000 de euro, din partea ascultătorilor Europa FM.

Read more »

Nov 7, 2012 - Ganduri    3 Comments

Asteptari odata cu varsta

 

Mă tot bântuie ideea că sunt o tristă. Nu tu party-uri, nu tu escapade nocturne, nu tu amant. Nimic! Mă tot gândesc că nu am făcut ceva ieșit din comun, că am trăit o vârstă… fără să realizez prea multe.

La 20 de ani credeam că cei de 30 sunt în vârstă, că cei de 40 sunt bătrâni și cei de 50 de ani – pensionari, bunici etc. Când am făcut eu 30 de ani am văzut că gândul te duce ca vântul dar știam deja că nu tot ce zboară se mânâncă. Am reconsiderat vârstele și i-am crezut bătrâni doar pe cei peste 70 de ani.

La 20 de ani eram o naivă, la 25 de ani m-am măritat, la  30 de ani m-am simțit împlinită. Și toate astea, invers proporțional cu frumusețea și kilogramele de pe mine, care păleau sau se înmulțeau în ciuda dorințelor mele, dar care nu mă făceau să mă simt de vârsta avută.

La 20 de ani nu lipseam nopțile de-acasă pentru că locuiam cu părinții și nu-mi permiteau. La 30 de ani nu am dormit nopțile, pentru că alăptam sau hrăneam copilul. La 35 de ani nu lipseam nopțile pentru că îmi culcam copilul și cădeam frântă de oboseală. Nu am fost o petrecăreață niciodată, dar mereu nopțile mele au fost parcă protejate de ceva sau de cineva. Acum am o scuză pentru toate invitațiile nocturne: am o vârstă, copil acasă, nu mai pot sta până târziu.

Read more »

Nov 5, 2012 - Bucatareala, Ganduri    No Comments

Cum a fost la workshopul de food & photography

 

Foto: Lumea Retetelor

De data asta, fără rețete, doar o scurtă poveste. Pentru că am descoperit niște oameni, firme și publicații care au gândit un eveniment într-un mod original. Vorbesc de întâlnirea din week-end, în cadrul worskopului de fotografie culinară organizat de F64, Lumea rețetelor și Hotel Pullman Bucharest World Trade Center.

M-am dus convinsă că o să învăț fotografie, iar cineva o să gătească. Am avut norocul să fac parte din cei trei bloggeri care l-au ajutat pe chef Dumitru Bucșă (de la Hotel Pullman) în a găti meniul zilei: murături, supă cremă de dovleac, mușchi de vită tartar cu zacuscă de ciuperci, ton cu rucolla și bruschetă de vinete, clătite cu diverse dulcețuri (gen dulceață de ardei iute, de ceapă și de vinete!), toate preparate local, în hotel.

E impropriu să spun că am gătit, însă am aflat o mulțime de ”secrete de bucătar”, ceea ce m-a făcut acum să-mi doresc să fac neapărat un curs de bucătărie, o sesiune în care să fiu în preajma vreunui chef, de la care să fur secrete… și apoi să le împărtășesc pe blog.

Trucuri mici pentru imagini clare

Și totuși, după ce am terminat de gătit, am avut la dispoziție aparate foto performante puse la dispoziție de cei de la F64 (cel mai mare retailer autohton specializat pe aparatură foto) pentru a testa frumoasele aranjamente pregătite de chef.

Read more »

Nov 2, 2012 - Ganduri    No Comments

iPhone5 prin ochii altuia

 

Nebunia asta cu telefonul secolului m-a cuprins din luna septembrie, de când colegul meu Alex și-a pierdut într-o deplasare iPhone-ul 3G. A venit distrus de parcă își pierduse jumătate din viață.

Nu te mai puteai înțelege cu el și orice acțiune făcea pe noul smartphone pe care-l folosea nu-i convenea. Nimic nu era ca la iPhone. Se enerva când scria mesaje, pentru că nu avea viteza și ușurința unui iPhone. Când vorbea la telefon, se trezea că i s-a închis la cea mai mică atingere, lucru pe care niciodată un iPhone n-ar îndrăzni să-l facă. Nu putea lua notițe, ca pe telefonul pierdut. Visând la noul iPhone 5, explica în birou cum niciun alt telefon nu are designul și vizibilitatea, viteza sau aplicațiile unui iPhone. Vorbea de telefon ca de o iubire pierdută dar cu speranțe de împăcare odată ce apărea și era de vânzare noul model în România.

Și uite așa, am ajuns și eu să mă îndrăgostesc și să-mi doresc un iPhone 5, ca pe un extraterestru de care mi-e frică dar care mă fascinează tocmai pentru că nu-l cunosc. Deocamdată, un iPhone este pentru mine ceva de domeniul SF. Odată că nu mi-l permit și a doua că mi-e frică că-i prea deștept. Cam câteva ore din timpul unui angajat Vodafone ar trebui să-mi  fie dedicate pentru a-mi prezenta tot ce poate face minunea care a schimbat lumea. Sau poate că, dacă l-aș avea, nu aș zăbovi nicio clipă la Vodafone, de bucurie că-l am și voi găsi apoi pe cineva să-mi explice. De frumos, e frumos, că l-am văzut și eu pe internet dar mai ales pe Facebook unde toți bărbații obsedați de el îl prezintă cu poze. (de citit, am citit și pe https://www.vodafone.ro/iphone)

Colegul meu Alex vorbea de iPhone 5 de la începutul anului. Dar, din septembrie, nopțile lui au devenit zile în căutarea și identificarea unei surse de a-și cumpăra/achiziționa “mini-computerul” mai repede. Era fascinat de căștile care arată ALTFEL, de faptul că poate purta conversații gratuite pe iMessage, de o grămadă de lucruri mărunte care cică fac diferența față de orice alt telefon. Eu mi-l doresc să verific dacă tot ce spun oamenii ăștia e adevărat, dacă geniul creator l-a făcut atât de inteligent încât să-l pot și eu folosi, dacă utilitățile lui sunt atât de geniale încât să-mi folosească și mie…

 

 

Oct 31, 2012 - Familiale, Ganduri    No Comments

Mostenirea scolara

 

Eu am copil de școală primară. Si nepoți de clase mai mari. Și mi-am dat seama că nimic din ce se învață în prezent în școli nu-i face pe tinerii de azi să-și descopere pasiunile, înclinațiile și să-i ajute să-și găsească mai ușor calea în viitor.

Oricât de pasionat ar fi dascălul din fața catedrei, oricât de talentat ar fi copilul la un sport, limbă străină, dansuri sau orice altceva, școala nu ajută la desăvârșirea ori încurajarea acestor calități. Programa este în continuare foarte stufoasă, iar manualele, chiar dacă atrăgătoare grafic sunt atât de fără cap făcute că abia reușești (tu ca adult) să urmărești prin ele ordinea materiei.

Iar temele sunt multe, din cauza programei care trebuie parcursă. Cine vrea să facă și o activitate extra-școlară trebuie să se limiteze la cel mult odată pe săptămână, deoarece orice antrenament care ar presupune activitate zilnică se face practic în detrimentul temelor/școlii. (având în vedere traficul din orașe, costurile cu deplasarea în general și timpul părinților de a se deplasa cu odrasla în vrelo locație).

Iar notele, la clasele V – XII contează al naibii demult, atât de mult încât sunt încurajate șpăgile, toceala, superficilitatea pentru o notă mai mare. Sunt voci care nu văd nimic din toate astea pentru că au copiii la școli private ori la after school-ri unde sunt ajutați să-și facă temele. Dar principiul, acela că nimeni nu descoperă copilului talentul, rămâne.

Read more »

Nu lasati sa moara vesnicia de la sat!

Imaginea este din comuna Hangu, situata la coada Lacului Izvorul Muntelui.

Circa 200 de elevi (între 10-16 ani) din comuna Hangu, județul Neamț, ar putea fi pentru noi ”jurnaliști în acțiune”. Ar putea scrie o monografie vie a unui sat românesc de munte, cu o populație îmbătrânită dar cu istoria pe buze. Pentru asta au nevoie de ajutor.

Câțiva au scăpat din război. O parte l-au prins, deși erau copii. O mare parte din bătrânii satului au trăit vremurile grele din comunism. Unii, și-au petrecut pur și simplu viața în același univers, al satului în care s-au născut. Cu toate acestea, copiii lor au ajuns ”Domni” la oraș! Au povești de istorisit, pentru cine are timp să-i asculte. Au sfaturi de dat, pentru cine apreciază înțelepciunea bătrânilor. Istoria trăită de bunii și străbunii noștri încă în viață, ar putea-o scrie ”micii jurnaliști” din comună, dacă sprijinim proiectul lor.

Au nevoie de un laptop pentru proiecții, de două aparate foto, un reportofon (sau două) și de resurse financiare pentru imprimarea fotografiilor și a ”ziarului” lor. Efortul a fost estimat undeva între 4.000 și 5.000 de lei, iar primăria și efortul bibliotecarei din comună (inițiatoarea acestui proiect) ar veni cu aportul local.

Read more »

Oct 29, 2012 - Ganduri    2 Comments

Unde evadati cand va plictisiti de viata voastra?

 

M-am gândit să vă provoc la o discuție sinceră. Simțiți uneori că nu mai aveți chef să aveți responsabilități? Să mai aveți și grija altora? Ei bine, dacă răspunsul este DA (așa cum mă aștept), voi unde evadați?

Rutina dintre casă-job omoară în noi până și visele. Și când nu mai ai timp sau nu mai vrei să visezi, îți vine să-ți iei câmpii. Nu mă refer neapărat la a pleca de-acasă, deși, în cazul când ai o familie, exact asta îți vine să faci. Pentru că, să fim serioși, majoritatea dintre noi nu avem o cameră doar a noastră în care să ne izolăm (la apartamentele de bloc pereții au urechi), nici să lipim leucoplast pe gura copilului nu putem, nici să stingem televizorul soțului care urmărește vreun meci. Varianta izolării/evadării în propia casă pică, în condițiile de mai sus.

Dacă nervii te apucă fără să-i ”programezi”, nu poți nici să fugi la un teatru (că nu ai bilete și nici rezervare), nici la un film, decât dacă te nimerești aproape de ora începerii și nici să dai buzna la vreun prieten în plin week-end nu poți. Fiecare stă cu familia lui. Faza e că la o anumită vârstă (peste 30 să zicem), majoritatea prietenilor unui cuplu sunt tot cuplu și deci fiecare are propria familie. Nu mai e ca în adolesecență sau tinerețe, când sunai și spuneai: ”fată, nu vrei să ne întâlnim, că am ceva pe suflet”… Acum trebuie să ții în tine, până se face ora cuvenită să suni sau să te întâlnești cu cineva.

Și dacă nu ai bani, practic nu poți merge nici la shopping să-ți verși nervii, nici la teatru sau film, poate doar în parc, dacă-ți vine să te plimbi singur/ă și dacă vremea îți permite.

Read more »

Oct 25, 2012 - Ganduri    No Comments

Cum vad eu toamna – imagini

 

Nu am nimic din toate astea. Doar in mintea si in sufletul meu. Aceste imagini ma fac insa sa visez cu drag, sa simt fosnetul frunzelor sub picioare, mirosul florilor de toamna, al merelor cazute, al dovleacului ras. Struguri, nuci, gutui (doamne, ce bune sunt gutuile la cuptor!) si peisaje colorate. Asa vad eu acum toamna. Sper sa va placa imaginile…

Mi-ar placea sa va intampin cu o asemenea coronita la usa casei mele.

Iar cafeaua sau ceaiul cald sa-l bem in casa la caldura sau afara pe o terasa. Casa sa fie decoarata cam asa:

Read more »