Ganduri si Bucatareala

de Oana Grecea
(sursa foto deschidere Caroline Webb)
Ce poți face pentru a avea o viață mai ușoară la job? Iată trei recomandări: recompensează-te, reamintește-ți și repetă. Cere sfatul, înainte de a cere ajutorul și stabilește-ți obiective contrete și realizabile – ne învață Caroline Webb în cartea sa – ”Cum să ai o zi bună”.

Read more »

de Oana Grecea

Reușitele noastre în maratonul vieții depind enorm de cât grit (=pasiune + perseverență) avem pentru scopurile noastre cu sens. Suntem obsedați de talent și credem că doar cei geniali/talentați pot reuși, fără a lua în calcul gritul fiecăruia.

”Poți să-ți cultivi nivelul de grit. Îți poți cultiva interesele. Îți poți forma obiceiul de a practica zilnic, pentru a-ți dezvolta o abilitate specifică. Îți poți conecta munca la un scop valoros dincolo de tine. Și poți învăța să speri când totul pare pierdut”, spune Angela Duckwort în Grit (Puterea pasiunii și a Perseverenței), carte apărută la editura Publica.

Read more »

de Oana Grecea

Se zice că cele mai bune cărți sunt cele pe care crezi că le-ai fi putut scrie și tu, pentru că sunt scrise în cuvintele pe care le simți, le cugeți sau le exprimi. Asta mi s-a întâmplat cu Alain de Botton (în cartea sa ”Eseuri de îndrăgostit”, apărută la editura Humanitas), deși m-am mirat de ”înțelepciunea” vorbelor sale scrise pe când avea doar 23 de ani. Cu siguranță la vârsta lui nu reușeam să-mi dau seama măcar de cum funcționează relațiile ori să mă surprind gândind în felul acesta despre iubire și cupluri.

Read more »

de Oana Grecea

De îndată ce primesc mesajul curierului că am un colet de la editura Publica nu mai am liniște. Stau ca pe ghimpi la serviciu, în așteptarea minunatelor și surprinzătoarelor cărți ce vor sta curând pe noptiera mea. Faptul că scriu despre cărți îmi dă privilegiul să primesc și să fiu la curent cu noutățile editurii, dar partea plăcută și surprinzătoare este că nu știu (aproape) niciodată ce urmează să mi se trimită.

Read more »

de Oana Grecea

Scriu acest post pentru că am reflectat și eu la homeschooling cu ceva timp în urmă, m-am documentat și știu că aș apela oricând la acest ”sistem” dacă la finalul anilor de studii aș avea bani pentru un bacalaureat internațional și studii în străinătate. Cu alte cuvinte, dacă ar fi recunoscut în România cred că aș ști cum să-i stârnesc interesul Mariei să învețe mult mai multe lucruri decât face acum la școală și în acelaș timp să socializeze și cu alți copii (pentru că ar avea timp de întâlniri, nu ca acum când nu-și permite asta).

Veți spune poate că aș putea să fac asta în paralel cu școala. Dar partea proastă este că școala îi mănâncă tot timpul liber cu temele ei infinite și plictisitoare, și uneori ca să aibă timp de activități interesante trebuie să neglijeze temele de la școală.

O să pornesc cu recomandările mele de la apariții recente ale editurii Humanitas, voi continua cu alte resurse care îmi vin acum în minte, dar promit să scriu câteva posturi pe această temă, pe măsură ce identific și altele.

Read more »

de Oana Grecea

Vara asta am experimentat. Am fost la dispoziția clienților din rolul de… ospătar, într-o locație faină de pe litoralul românesc. Am vrut să ajut dar și să văd cum e să lucrezi cu oamenii și mofturile lor. Concluzia? Clientul nostru – stăpânul nostru, deși cine are dreptate rămâne de văzut.

Ar trebui să spun că în turism – așa cum l-am văzut eu după o lună de zile – excepțiile sunt regula. E ceva care este de respectat, care e afișat, anunțat și pare a fi regula? Ei bine, aia e pentru fraieri, șmecherii vor altfel decât poți tu să oferi.

Să vă zic că mi se pare că educația (aia fină) răzbate prin toți porii oamenilor veniți în vacanță unde sunt doar clienți și nu șefi sau manageri sau pr-iști? Oamenii educați știu să se și distreze, ei îți acordă respect chiar dacă nu te cunosc și tu ești doar un angajat plătit să fii la dispoziția lor. Oamenii educați te respectă și înțeleg că un meniu e un meniu, că un program (de masă) e un program, că o băutură din bar este la sticlă și nu la doză (că așa ai decis cu furnizorul), că a face curățenie în cameră presupune întâi să îți strângi lucrurile sau jucăriile copilului de pe jos ca să se poată mătura. Și asta în condițiile în care locația de tip boutique cu 15 camere și o capacitate de 30-40 de persoane cu tot cu copii încerca să personalizeze dorințele clienților pe cât de mult posibil, iar flexibilitatea era la ordinea zilei.

Read more »

de Oana Grecea

Mă trezesc cu lacrimi de emoție ascultând discursul de susținere al lui Michelle Obama pentru prietena ei/lor, Hillary Clinton. Caut pe google casa din Chappaqua, New York, locul de unde Hillary a scris cea de-a doua carte a sa, Decizii dificile. Urmăresc cu interes cum arată o bunică celebră la nașterea celui de-al doilea nepot (Chelsea, fiica lui Hillary a născut recent și un băiețel).

Pe la jumătatea lui iulie, pe când era sau nu lovitură de stat în Turcia, așteptam înfrigurată decizia Casei Albe vis-a-vis de susținerea protestanților sau a președintelui Erdogan. Asta pentru că tocmai citisem – pură coincidență – ce scrisese Hillary din perioada mandatului de secretar de stat despre Erdogan și descopeream un personaj cu potențial periculos.

Read more »

de Oana Grecea

(sursa foto: Garance Dore)

Întrebarea vine de la titlul cărții pus de unul din cei mai influenți gânditori de business din lume – Clyton M. Christensen (cartea se cheamă Cum îți vei măsura viața? și a apărut la editura Publica). Pentru cei care au citit sau citesc și Epilogul și Mulțumirile, întrebarea este și mai justificată în contextul în care autorul a fost în timpul scrierii ei la un pas de moarte. Nu știu dacă a ales titlul înainte sau după problemele de sănătate, dar sunt convinsă că în astfel de momente te concentrezi mai mult asupra propriei persoane și felului cum îți duci traiul.

Am citit în ultima perioadă cărți ale căror autori le-au scris în momente de cumpănă din viața lor. Peste unul a dat mașina (Stephen King pe când compunea Discursul Regelui. Despre Scris) și Clyton M. Christensen, care a trecut peste cancer și peste un accident vascular ischemic. De fiecare dată, cineva drag i-a ajutat să treacă peste problema gravă de sănătate și i-a sprijinit în demersul de a scrie. Mă gândesc însă că plăcerea de a ajuta pe alții prin scris, prin sfaturi, prin ideile pe care le aveau de împărtășit au fost adevăratele motoare interioare. Personal, mă emoționează și privesc cartea cu alți ochi, iar amănuntul accidentului lor mă face să țin mai bine minte scrierea.

Read more »

de Oana Grecea

Nu știu alții cum sunt dar eu apreciez și le sunt recunoscătoare gadgeturilor care îmi salvează viața, atât cât vreau eu să fie salvată. Recunosc meritul tehnologiei și inovațiile pe care le-a adus în viața noastră dar eu când trebuie să schimb un lucru cu altul mai bun, deși mă bucur sunt stresată de ce urmează. De perioada de acomodare. Și totuși, nu știu ce m-aș face fără ele…

Cel mai des gadget pe care îl schimb fără voia mea este telefonul, pentru că de fiecare dată cel vechi decedează. Deși îmi doresc un Iphone (măcar pentru pozele mișto pe care le face și pe care le-aș putea pune pe Instagram sau la nevoie și pe site), nu am avut parte de unul. Iphone-ul seamănă (probabil) foarte mult și cu tableta mea Ipad2 de care sunt foarte încântată și are și ușurință în căutare. De regulă, nu-mi plac telefoanele noi pentru că trebuie să învăț un meniu nou și toate mi se par greoaie, dar și pentru că pierd mesaje, nu mai găsesc contacte etc. Aș vrea să aveți îngăduință cu cele ce urmează și eventual să zâmbiți că sunt una din fetele alea ”varză” la tehnologie. Ce e ușor pentru alții pentru mine e greu și aplicațiile mi se pare că ar trebui testate pe persoane care nu prind repede, nu sunt intuitive, așa ca mine.

Read more »

de Oana Grecea

Iată linkurile care mi-au atras cel mai mult atenția în ultima săptămână și pe care vi le recomand cu drag:

Read more »