
de Oana Grecea
Vara asta am experimentat. Am fost la dispoziția clienților din rolul de… ospătar, într-o locație faină de pe litoralul românesc. Am vrut să ajut dar și să văd cum e să lucrezi cu oamenii și mofturile lor. Concluzia? Clientul nostru – stăpânul nostru, deși cine are dreptate rămâne de văzut.
Ar trebui să spun că în turism – așa cum l-am văzut eu după o lună de zile – excepțiile sunt regula. E ceva care este de respectat, care e afișat, anunțat și pare a fi regula? Ei bine, aia e pentru fraieri, șmecherii vor altfel decât poți tu să oferi.
Să vă zic că mi se pare că educația (aia fină) răzbate prin toți porii oamenilor veniți în vacanță unde sunt doar clienți și nu șefi sau manageri sau pr-iști? Oamenii educați știu să se și distreze, ei îți acordă respect chiar dacă nu te cunosc și tu ești doar un angajat plătit să fii la dispoziția lor. Oamenii educați te respectă și înțeleg că un meniu e un meniu, că un program (de masă) e un program, că o băutură din bar este la sticlă și nu la doză (că așa ai decis cu furnizorul), că a face curățenie în cameră presupune întâi să îți strângi lucrurile sau jucăriile copilului de pe jos ca să se poată mătura. Și asta în condițiile în care locația de tip boutique cu 15 camere și o capacitate de 30-40 de persoane cu tot cu copii încerca să personalizeze dorințele clienților pe cât de mult posibil, iar flexibilitatea era la ordinea zilei.
Read more »