X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Ce a vazut cainele?

 

Cine a spus că presa scrisă moare? Citindu-l pe Gladwell și scrierile lui lungi, pot afirma că așa arată viitorul. Sub formă de articole analiză-eseu, lungi și bine documentate. Contractul lui Max Gladwell ca jurnalist la New Yorker prevede circa 40.000 – 50.000 de cuvinte/an, ceea ce poate părea puțin. Iar jurnaliștii care-și măsoară articolele în cuvinte atunci când scriu, îmi vor da dreptate.

Ce am observat și admirat citind cartea ”Ce a văzut câinele” (apărută la editura Publica), este că autorul – Max Gladwell nu își dă cu părerea fără o investigație minuțioasă, și nu-și dă aere de expert, orice afirmă vine dintr-o sursă, sau ca o concluzie la vreun studiu. Chiar mi-a plăcut cum inserează cifrele în articole și în interviul publicat la sfârșitul cărții el recomandă jurnaliștilor să frecventeze mai puțin seminariile de jurnalism și mai mult cursuri postuniversitare, în speță să facă un masterat în statistică.

Celebrul jurnalist spune că ”Oricine și orice au o poveste în spate” și că ”scrisul de calitate nu se apreciază după capacitatea, sau incapacitatea sa de a convinge. Succesul sau eșecul stă în capacitatea scriiturii de a angaja cititorul, de a-l face să gândească, de a-i oferi o imagine a ceea ce se petrece în mintea altora”.

El crede, referitor la eșecuri în business – că asociem dorința de a risca un faliment de proporții – și capacitatea de a ne ridica din cenușă – cu îndrăzneala și curajul. ”E nevoie de mai mult curaj și eroism pentru a sfida impulsurile firii omenești și a face pașii hotărâți și dureroși ce ne pregătesc pentru inimaginabil”.

În 450 de pagini el are 19 eseuri/povestiri publicate în New Yorker, toate foarte bine documentate și un exemplu foarte bun de scriere. Adică am crezut, pentru câteva minute că eseurile sunt scrise pentru această carte, nu că fac parte din paginile unui ziar, pentru că în ele se găsesc inclusiv dialoguri, mai puțin folosite în scrierile jurnalistice din România.

Mi-a plăcut povestirea ”Despre culoare, cu sinceritate”, care vorbește despre cum sloganul L’Oreal: ”Pentru că merit!” a consolidat puternic brandul. L’Oreal a luat propoziția minune și a transformat-o în sloganul întregii campanii. El spune că un procentaj de 71% din populația feminină a Americii identifică propoziția cu brandul L’Oreal, o situație fără precedent pentru un slogan (prin comparație cu un nume de brand).

În eseul ”Arta eșecului”, în care spune de ce unii oameni intră în panică iar alții se blochează are câteva considerații interesante: ”Atunci când ești învățat ceva pentru prima dată, gândești lucrul respectiv pas cu pas, mecanic”. Sau: ”În condiții de stres, se întâmplă ca sistemul explicit să preia controlul”.

Persoanele cu o experiență bogată se panichează cel mai greu, fiindcă și dacă stresul le șterge amintirile recente, tot se mai pot baza pe substratul de experiență pe care l-au acumulat”.

 

În eseul ”Genii târzii”, face o pledoarie față de percepțiile oamenilor care tind să echivaleze geniul cu precocitatea și arată cum Cezanne spre exemplu a fost un geniu descoperit târziu: ”Succesul geniilor târzii depinde în cel mai înalt grad de eforturile celor din jur”.

În povestirea ”Cele mai mari șanse de succes” – cum facem angajări atunci când nu știm cine-i potrivit pentru post? – vorbește despre diverși angajați și aptitudinile lor. Dă exemplul unui economist de la Standford care estimează că elevii din clasa unui profesor slab vor învăța, în medie, într-un an, jumătate din materia ce trebuia parcursă în mod normal. Elevii unui profesor bun vor învăța toată materia, plus încă jumătate, în aceeași perioadă de timp. În realitate, copilului îi e mai bine într-o școală mai slabă, dar la clasa unui profesor bun, decât într-o școală de elită, la clasa unui profesor slab, mai subliniază în povestire.

Cele mai bune companii aveau în fruntea lor oameni obsedați de chestiunea găsirii unor noi talente”.

El mai spune că succesul în economia modernă necesită o ”gândire orientată spre talent”, o convingere adânc înrădăcinată că promovarea talentului la toate nivelurile este strategia care-ți va permite să-ți depășești concurența.

UN TRUISM al noii economii spune că succesul unei afaceri depinde, în ultimă instanță, de calitatea oamenilor pe care-i angajează.

În ultima  perioadă îmi apare din nou în fața ochilor teoria conform căreia primele 10-15 secunde contează despre părerea pe care ți-o face un om. ”Când ne formăm o opinie instantanee, procesul durează o secundă. Iar rezultatul este, foarte limpede, un sentiment pe care-l exprimăm fără nicio dificultate”.

Sfaturi:

La angajare – trebuie să lași impresia de încredere în forțele proprii și-n cine ești. Cum? Vorbind limpede și zâmbind.

Pentru jurnaliști: Chestiunea esențială e subiectul despre care scrii. Rolul jurnalistului generalist se diminuează treptat. Jurnalismul însuși trebuie sa evolueze.

Încă ceva despre autor:

Născut în Marea Britanie și crescut în Canada, Gladwell a studiat istoria la Universitatea dinToronto. Și-a dorit o carieră în publicitate, dar negăsind de lucru, s-a orientat către jurnalism.

1 Comment

  • avatar

    Your article was excellent and erutdie.

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!