X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Jan 15, 2013 - Interviurile mele    2 Comments

Ce pune Alina Zara (Mandra Chic) in ”traista” sa (I)

Foto: Mihai Sin si Dragos Dordea

Tot ce avem pe lumea asta este o traistă. Trebuie să avem grijă ce punem în ea”, spunea metaforic ”Mama Ruță” din Țara Făgărașului, bunica Alinei Zară. Nepoata de 35 de ani încearcă acum, prin mai multe proiecte, să pună în traista sa – povești cu tradiții și obiceiuri din localitatea Mândra, zona în care s-a născut. De peste trei ani, suveica Mamei Ruță a călătorit prin lume (detalii aici), Muzeul de Pânze și Povești aflat încă în lucru își strânge colecțiile, iar tricourile Mândra Chic sunt la mare modă.

Toate astea se întâmplă în localitatea Mândra, din Țara Făgărașului (județul Brașov). De aici a pornit o suveică în călătorii internaționale, în locul Mamei Ruță, care a visat să facă asta toată viața ei, dar care urmărește acum, din ceruri, frumusețile pe care doar le bănuia. Tot de aici se expediază către librăriile Cărturești sau prin poștă, celebrele de-acum tricouri Mândra Chic pentru care trebuie să aștepți cam o lună până se găsește pânza potrivită și unică.

Din toata Tara Fagarasului, Alina Zară renovează, strânge, colecționează și inovează pentru Muzeul de Pânze și Povești, care a început deja să găzduiască ”tabere” pentru copiii curioși să afle din tainele țesutului sau ale locuitorilor unui sat din Transilvania.

După cum se vede, proiectele s-au născut unele din altele, iar cea care a pornit tăvălugul este o tânără care și-a început cariera prin Făgăraș (ca jurnalist corespondent pentru televiziunile naționale sau realizator la radioul local), apoi București (a absolvit o secție de teatru). Alina Zară a avut însă ceva ce mulți copii din ziua de azi nu mai au parte: moștenirea culturală de la bunici. A avut-o pe Mama Ruță și ale ei povești din timpul țesutului. Cum au evoluat lucrurile mai departe, urmăriți în interviul de mai jos:

Când ți-a venit ideea cu Țara Făgărașului?

Concret nu mai ştiu exact momentul, dar au fost mai mulţi factori determinanţi! Iniţial a fost doar un cont de Facebook, pe care scriam poveşti din zona noastră, într-un moment în care mi-am luat o vacanţă mai lungă din proiectele permanente pe care le aveam la Bucureşti! Îmi doream tare mult să revin acasă! M-am întors şi am făcut ce îmi plăcea mie mai mult şi mai mult: mergeam în vizită la bătrânii din neamul nostru, la vecini şi îi provocam să îmi spună poveşti, să îmi arate fotografii! Mi se păreau atât de pline de rost şi spiritualitate, încât m-am hotărât să le spun mai departe pe internet, să se bucure şi alţii… Şi uite aşa a început totul! Era pe la sfârşitul lui 2010 cred! Am reîntânit-o şi pe prietena mea Elena Daniela Graură, care are un la fel de mare drag de zona aceasta, de oamenii, lucruşoarele şi gusturile din Ţara Făgăraşului. Şi am început să mergem împreună să căutăm, să redescoperim, să conservăm şi să promovăm povestea locului! Ea se ocupă de tot ce ţine de gastronomie, gusturi, arome, iar eu de poveşti, de pânze, concepte şi campanii…

Ce faceai inainte de implicarea în aceste proiecte?

Am terminat o facultate de artă, secţia actorie, am lucrat ca jurnalist, om de PR si creativ în publicitate, fundraiser. Fac în continuare şi aceste lucruri, însa ca freelancer.

Cum s-au născut, rând pe rând, fiecare din proiecte, cum le gestionezi și de cine ești ajutată?

Nu am avut niciodată strategie de brand, am mers mult pe valorificarea tuturor întâmplărilor frumoase care au derivat din povestea noastră căreia i-am pus, la un moment dat, numele de tarafagarasului.eu!. Şi lucrurile s-au întâmplat, pur şi simplu! Facem totul din drag, promovăm românismul şi creştinismul! Oamenii care rezonează cu toate acestea vin înspre noi şi se nasc colaborări şi prietenii frumoase! Majoritatea proiectelor s-au ivit ca o nevoie de completare a poveştii! Aveam suveica ce colindă prin lume ca ambasador de imagine al zonei, care duce şi aduce poveşti în şi din toate colţurile Pământului! Aveam atelierul Danielei de gusturi (dulceţuri, siropuri, sosuri) Gourme Traditional din Ţara Făgăraşului, restaurantul ei, Casa Terra, în care ne-am făcut un colţisor al nostru.

Când s-a născut nevoia unor suveniruri pentru cei care începuseră să ne treacă pragul şi cărora le vorbeam cu mare drag de pânzele noastre, a apărut Mândra Chic (divizia fashion&souvenire a proiectului). Apoi s-a întâmplat să ni se aşeze în cărare căsuţa mică de la mine de pe uliţă, din Mândra! Am luat-o şi ne-am apucat să facem aici Muzeul de Pânze şi Poveşti. Între timp ni s-au alăturt doi prieteni fotografi, Mihai Sin şi Marius Blană cu care pregătim albume de călătorie şi poveşti din Ţara Cerurilor Deschise. Daniela îşi doreşte mult un centru de recuperare a tradiţiilor gastronomice, de unde să promoveze bucătăria românească autentică (cu tot mixul ei de gusturi şi arome), Ideea este că toate aceste proiecte au buget exterior 0! Le înădim noi, unele de la altele şi le facem să meargă, ne bucurăm de ele, le iubim şi le trăim!

Între timp a mai apărut alături de noi Ştefan, care e mult mai practic: începem deja să vorbim de revitalizare, asociaţii, parteneriate strategice, programe de dezvoltare pe termen lung, proiecte eropene, strategii, lărgirea ariei de acţiune înspre arhitectură, social, comunitate şi alte segmente care compun în esenţă povestea unei zone geografice cu care defilăm noi atât de mândri!

Ai avut in familie rude care țeseau astfel de pânze? Ai avut bunici care ți-au spus povești frumoase în copilărie?

În casă la noi războiul de ţesut avea camera lui. Am petrecut foarte mult timp acolo, alături de Mama Ruţă cu care “făceam lecţii”… un soi de educaţie alternativă extrem de sănătoasă şi creativă, bazată pe joc şi poveste! Bunica şi tata au avut minţi fascinant de sclipitoare! Şi mai era bunicul, cu care ne aşezam în pat să dormim la prânz! Cred că au fost momentele în care s-au născut cele mai frumoase poveşti pe care le-am ascultat vreodată! Majoritatea imaginate pe loc, însă atât de bogate şi frumoase că nu am adormit de amiază nici măcar o dată în felul acesta! Dimpotrivă, adormea el de epuizare! Atât eu cât şi sora mea ne transformam în personaje, întrebam, construiam povestea o dată cu el! După ce aţipea, ne strecuram afară, ieşeam prin grădină şi mergeam pe dealurile din spatele casei, unde ne întâlneam cu prietenii noştri şi ne jucam de-a “povestea” pe care o construisem în ziua respectivă!

Te-ai născut în Mândra?

Mândra a fost, dintotdeauna, casa mea. Singurul loc căruia i-am putut spune din tot sufletul acasă! Nicăieri nu am găsit pacea pe care o simt aici… Bucăţica asta de pământ pe care cei din neamul nostru au clădit în urmă cu mai bine de cinci generaţii povestea familiei mele, a fost sfinţită şi este generatoare de energii bune!

Proiectele, pas cu pas (aici)

2 Comments

  • avatar

    Imi place f mult articolul! Felicitari ! Acest proiect in Mandra este superb. Prima data am dat de el pe Facebook.

  • avatar

    Alina e o forta a naturii ! Cand isi pune ceva in minte, nimic n-o poate opri. Am cunoscut-o datorita Suveicii, pe care am plimbat-o la Zurich, la conferinta lui Dalai Lama.

    Ai scris foarte frumos despre ea, o regasesc in cuvintele tale 🙂

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!