X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Cine sunt cei ”Nascuti pentru a alerga”?

Foto: cel mai mare alergător tarahumara – Arnulfo Quimare. Mas Loco photos by Luis Escobar.

V-ați întrebat vreodată de ce unii oameni pot alerga și alții nu? Dincolo de comoditate, voință sau plăcere, alergatul poate duce la accidentări serioase, mai ales la cei care se antrenează constant. Dar știți că există pe lumea asta un trib, din Mexic, în care oamenii sunt parcă ”născuți” să alerge și nu suferă de accidentări? Ei bine, aleargă aproape desculți și asta pare să fie secretul…

Am aflat lucruri interesante din cartea ”Născuți pentru a alerga” de Christopher McDougall (tribul ascuns, ultra-alergătorii și cea mai frumoasă cursă pe care lumea n-a văzut-o niciodată) apărută la editura Preda Publising (o editură mai nouă, axată pe cărți dedicate celor pasionați de sport).

În primul rând, am aflat lucruri științifice și statistice: că opt din zece alergători se accidentează în fiecare an; că de fiecare dată când un atlet pune piciorul jos în alergare, acesta lovește pământul cu o forță de două ori mai mare decât greutatea propriului corp sau că ”gâdilatul picioarelor poate supraîncărca sistemul nervos și cauza spasme în întregul corp”. Ori că pantofii cu care alergi trebuie schimbați la fiecare 500 – 700 de km. Se spune că oamenii pot alerga distanțe enorme pentru că sunt printre puținele specii care se răcoresc în timp ce aleargă. Dacă se hidratează constant pot alerga zeci de ore, fără oprire, cu un ritm susținut, pe distanțe de peste 100 km. Prin contrast, gazelele, antilopele, iepurii, animalele de pradă se răcoresc doar când se opresc.

Dar cartea inserează o poveste pentru cei care fac eforturi să se autodepășească, mai ales în alergare. Se spune că alergăm când ne este frică, alergăm când suntem fericiți, fugim departe de problemele noastre și fugim după câteva momente fericite. Astfel încât, într-un moment sau altul al vieții noastre se pare că cu toții simțim nevoia să alergăm după ceva sau de ceva. Iar dacă vrem să o facem la propriu, trebuie să fim pregătiți. Pentru asta a plecat și autorul în Mexic, confruntat adesea cu dureri provocate de accidentari, pentru a afla cum unii oameni pot alerga fără eforturi și accidentări (indenii Tarahumara).

Desculți sau cu încălțări Nike?

Născuți pentru a alerga” este de fapt povestea unui trib din Copper Canyon, Mexic, renumit pentru rezistența membrilor lui în alergările pe distanțe lungi. Un bătrân de 95 de ani termina un maraton de 40 de km în care traversase muntele, pentru că ”Nimeni nu-i spusese vreodată că nu poate s-o facă. Nimeni nu-i spusese vreodată că la vârsta lui ar trebui să lâncezească...”.

Indienii “Tarahumara” aleargă constant peste 100 km încălțați în sandale făcute manual din cauciucul roților uzate de mașină și prinse de picior cu niște sfori. Mc Dougall face tot posibilul să ajungă la ei și să vadă cum trăiesc și cum de pot alerga atât de bine și de mult. Așa am aflat că dieta tarahumara este bogată în proteine. Conform principiilor tarahumara, prânzul și cina constau în fructe, fasole, cartofi, cereale integrale și legume, iar micul-dejun este format adeseori doar din salată.

Secretul indienilor ar consta, se pare, în faptul că aleargă aproape desculți. Asta îi forțează să aterizeze la fiecare pas pe partea din față a tălpii piciorului și, ca urmare, riscul de accidentare este mult mai mic. Pornind de la alergatul desculț, în carte este o întreagă controversă provocată de pantofii de alergare cu talpă groasă și  a ”metodelor de protecție” a călcâiului inventate odată cu apariția Nike în anii 70.

Teoria emisă în carte spune că, în timp ce alergăm, tălpile noastre au nevoie să aibă un contact cât mai bun cu solul. Un alergător încălțat în pantofi de alergare cu talpă groasă va fi tentat să nu fie atât de preocupat de terenul pe care aleargă pentru că talpa îl protejează. Studiile care s-au făcut pe banda de alergare au arătat că aterizarea pe călcâi, indiferent de protecție, transmite șocul direct în genunchi. E ca și cum ai lovi cu un ciocan, cu o forță de 3-4 ori greutatea corpului tău, în mod repetat, direct în genunchi.

Unul din personajele din carte, maratonist adevărat, a fost inspirat de încălțările indienilor și și-a creat propria afacere cu sandale în genul celor purtate de Tarahumara, dedicate alergatului pe asfalt sau alergatului pe munte. Firma sa (și site-ul aferent) se intitulează Luna sandals. (Lunas sunt produse artizanale, sandale minimaliste care conservă conexiunea de vârstă între piciorul uman și Pământ). Site-ul poate fi accesat aici: https://www.lunasandals.com/.

Pe site-ul autorului – http://www.chrismcdougall.com/ găsiți mai multe filmulețe de cum se aleargă corect, articole publicate pe această temă și alte sfaturi utile pentru maratoniști.

Sursa: New York Times, How to run

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!