X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

”Cititi baieti, numai cititi” – Mario De Mezzo, presedinte Grupul Editorial ALL (prima parte)

 

Foto: by Alex Galmeanu

La 35 de ani, Mario De Mezzo încearcă să schimbe lumea cărților. După opt ani de experiență ca fundraiser, acum este CEO la Grupul Editorial ALL, unul dintre principalii actori pe piața de carte din România și președintele Uniunii Editorilor din România  (de la jumătatea lunii mai 2012). Am purtat un dialog scris despre carte, edituri, cultura si educatie in tara noastra. Va invit sa cititi prima parte a interviului. 

 

Cum ai ajuns, la 35 de ani, într-un mediu care vizează cărțile și comunicarea?

Am fost legat într-un fel sau altul de comunicare și de cărți toată viața. De la cenaclurile literare la care participam ca elev, la diferitele spectacole în care recitam poezii, până la fiecare dintre slujbele mele, comunicarea și cărțile au jucat un rol definitoriu aș spune. Am început în Slatina ca jurnalist local, domeniile care m-au fascinat și de care m-am ocupat fiind cultura, învățământul și socialul. Am evoluat spre realizator radio, la ProFM Slatina unde timp de un an de zile îl “tăiam” pe Mihai Dobrovolschi și realizam matinalul local, apoi coordonatorul Centrului Cultural Eugen Ionescu din cadrul Primăriei Slatina și realizator programe la postul local de televiziune. Acestea au fost slujbele definitorii care m-au pregătit pentru ceea ce sunt astăzi.

După ce ai terminat Dreptul ai lucrat mai mult în Fundații, practic în zone care au de-a face cu CSR. Cum era munca de-acolo?

Experiența mea cu ONG-urile a început în 2004 când Habitat for Humanity, una dintre cele mai mari organizații din lume, mi-a oferit slujba de manager de strângere de fonduri. În 2004 în România existau cel mult 20 de fundraiseri care să facă dedicat acest lucru în organizațiile lor. Cei mai mulți aveau și responsabilitatea aceasta alături de cea de comunicare, de manager de program sau de director executiv. De aceea, piața de strângere de fonduri în România anilor 2004 era stângace și la început. Companiile nu înțelegeau bine conceptul acesta de CSR. Multinaționalele care veneau cu această cultură a CSR-ului au avut de luptat cu angajații români care de foarte multe ori nu înțelegeau diferența dintre marketing și csr sau pr și csr. Așa că eu am crescut cu fundraisingul în România și în momentele mele de liniște îmi place să cred că prin munca mea, prin cele peste 300 de companii cu care m-am întâlnit și cu ai căror responsabili de CSR am vorbit, am contribuit la creșterea fundraisingului în România.

Imediat după Habitat for Humanity a venit Fundația Principesa Margareta a României unde am fost timp de aproape doi ani director executiv. Am venit într-o echipă sudată care m-a asimiliat repede și pe care îmi place să cred că am consolidat-o. Am lucrat impecabil timp de doi ani cu Alteța Sa Regală Principesa Margareta a României. Era extrem de legată de fundație și aveam întâlniri săptămanale. Încă îmi amintesc la început când mă întâlneam cu Alteța Sa și nu știam ce să îi spun o întrebam: “Alteță, ce doriți să vă spun de la Fundație” și răspunsul venea prompt: “Tot! Tot!”. Consider că am fost un om norocos. Să pot să stau de vorbă cu Familia Regală, să lucrez pentru Fundația Familiei Regale și să promovez valorile morale ale Familiei Regale a fost un privilegiu pentru care voi rămâne mereu recunoscător.

Făcând, însă, o paralelă între munca într-un ONG și munca în mediul privat aș vrea să încerc să mai sparg un mit. Există încă această mentalitate că în mediul ONG oamenii nu sunt neapărat atât de performanți sau buni profesional ca în mediul privat dar cumva este acceptat acest lucru pentru că ei fac lucruri frumoase și utile societății. Vreau să vă spun, cum am zis, după opt ani în mediul ONG și după peste 300 de companii vizitate că unii dintre cei mai buni oameni de comunicare i-am întâlnit în ONG-uri și unii dintre cei mai slabi în companii. Dificultatea muncii nu este cu nimic diferită în ONG față de companie. Volumul muncii, pot să fiu de acord că este mult mai mare în mediul privat decât în mediul ONG dar profesionalismul ca standard este cel puțin la fel de ridicat.

De ce ai schimbat oarecum domeniul și ce anume din experiența anterioară a contat în noua funcție?

Domeniul l-am schimbat datorită prieteniei mele cu președintele și proprietarul Grupului Editorial ALL. Nu am avut un interviu de angajare la ALL, nu am trecut printr-un proces de “creștere internă”. Procesul de negociere a venirii mele în editură a avut mai mult de-a face cu frica de a nu pierde un prieten în schimbul unei slujbe. Toate celelalte lucruri au fost detalii. Cred că lucrul cel mai important pe care l-am învățat în mediul ONG și pe care îl folosesc în editură este valoarea parteneriatelor. Înțeleg competiția și concurența, eu însumi fiind un om extrem de competitiv, dar în același timp înțeleg și valoarea parteneriatelor. Această experiență încerc să o aplic și în relația cu celelalte edituri dar și cu parteneri cumva ne-tradiționali în lumea cărții. Astfel, am făcut parteneriate diverse cu companii pe care cumva le-am atras în lumea cărții: Heidi, Orange, Avon, Bitdefender, Starbucks. Am observat o receptivitate foarte mare, ceea ce înseamnă că singurul lucru care a lipsit până acum a fost inițiativa.

Esti și președintele Uniunii Editorilor din România. Concret, ce inițiative ai avut de la ocuparea acesti funcții?

Sunt președinte din mai 2012, deci nu a fost timp mult să am mari inițiative. Uniunea Editorilor din România are un proiect cu fonduri europene, Pro-Edit, al cărui scop este formarea profesională a angajaților  din domeniul editorial și domeniile conexe. Este un proiect pe trei ani, de trei milioane de euro în a cărui implementare sunt foarte implicat și una dintre prioritățile mele este derularea și implementarea proiectului. În afară de acest proiect, o altă bucurie și preocupare intensă a mea este participarea la Federația Editorilor din Europa. În România cele mai mari două asociații ale editorilor (Uniunea Editorilor din România și Asociația Editorilor din România) s-au unit în Federația Editorilor din România, condusă de cei doi președinți ai asociațiilor, adică eu și domnul Grigore Arsene. Din partea României avem doi reprezentanți la Federația Editorilor din Europa, unul fiind eu. Întâlnirile europene sunt pentru mine un prilej de bucurie și tristețe. Bucurie pentru că simt energia și contactul cu celelalte edituri europene și vin acasă inspirat și dornic de lucruri noi. Tristețe pentru că de prea multe ori îmi dau seama de locul nostru în lumea cărții în Europa: la coadă. Nu vorbesc de felul în care suntem tratați pentru că avem același respect pe care îl au Germania sau Franța. Vorbesc de problemele majore cu care restul Europei se confruntă și pentru care noi mai avem de trăit cel puțin 50 de ani să ajungem să ne confruntăm cu ele. De exemplu o problemă majoră, des discutată in exterior, este dreptul de autor pentru e-book-urile împrumutate de la bibliotecile publice. Cum se plătesc, către cine etc. Noi nu mai avem biblioteci, iar în multe dintre cele pe care le avem nu avem computere și în cele în care avem computere nu avem e-book-uri. Acesta este un exemplu. Mai sunt și altele, destule din păcate!

Ce imi poti spune despre grupul Editorial All. Se mai poate face performanță într-o editură?

Dacă nu am crede în performanță am pune lacătul și am pleca acasă. Editurile se plasează singure în anumite zone și sunt mulțumite cu zona respectivă. Sunt edituri de copii, care fac treabă excelentă și au segmentul lor. Sunt edituri de beletristică, de asemenea, care fac o treabă foarte bună și care au segmentul lor. Noi suntem percepuți mai mult ca o editură academică și educațională. Acesta este un standard pe care oamenii l-au creat în relația cu noi și pe care noi trebuie să îl respectăm indiferent de domeniul în care publicăm. Dar provocarea noastră este să fim la același nivel și în cărțile de beletristică pe care le publicăm și aceasta se vede în presiunea pe care o avem în alegerea titlurilor. Vânzarea este un criteriu esențial în alegerea unui titlu, însă vânzarea cu orice preț nu a fost niciodată un motiv suficient de puternic să alegem titluri, chiar și la beletristică. Nu spun acest lucru ca fiind o judecată față de alte edituri care aleg să scoată titluri care vând mii de exemplare dar care ating zone dincolo de anumite limite în literatură, ci spun asta uitându-mă strict în “curtea” noastră și explicând de ce cred eu că facem performanță.

Care sunt cele mai mari probleme cu care te confrunți ca CEO al unui grup editorial? Dar ca președinte al Uniunii Editorilor?

Problemele de la ALL și cele de la UER de multe ori coincid. Piața cărții este problema cea mai mare pe care o avem! Nu există o stabilitate a pieței cărții, nu există o încurajare a acestei piețe. Din păcate cultura și educația pe care eu le pun una lângă alta ca impact și importanță, din motive care îmi scapă, nu sunt apreciate cum trebuie de oameni la niciun nivel. Dacă ne mutăm pe partea de carte/ cultură, atunci vorbim despre cei 100 de euro pe care fiecare profesor îi avea pentru cărți anual și care au fost tăiați. În piața de carte acest lucru s-a văzut imediat. De asemenea, când salariile au fost tăiate cu 25% vânzările au scăzut imediat considerabil. Fiecare măsură de criză se vede probabil în primul rând în piața de carte. Pentru că din diferite motive, nouă cel mai ușor ne este să renunțăm la carte.

Desigur că nici nu există o soluție, pentru că dacă aș avea-o, aș aplica-o și lucrurile ar fi peste noapte mai bune. Dar încercăm atât noi la editură, cât și celelalte edituri în parte, cât și prin UER să creștem importanța cărții în România.

1 Comment

  • avatar

    Un interviu foarte interesant cu intrebari pe care le-as fi pus si eu, cititorul, un domn tanar de admirat, domnul Mario De Mezzo…i-am retinut numele dintr-un alt interviu sau articol in care se ridica cumva impotriva fenomenului ziar+carte…am fost cu totul de acord cu domnia sa…ii doresc mult bine si idei fericite pentru iubitorii de carte!

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!