X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Controlul nervilor. Atuul campionului Pete Sampras

 

by Oana Grecea

Tenisul a fost prima lui dragoste și direcția în viață. Disciplina a fost ceea care l-a caracterizat iar succesele nu au încetat să apară. Asta a fost, pe scurt, felul în care a funcționat mintea campionului Pete Sampras o perioadă îndelungată de timp, cât a dominat lumea mondială a tenisului (286 de săptămâni consecutive a fost pe prima poziţie a clasamentului ATP, un număr fără precedent).

Victoria Books (proiect al editurii Publica) recidivează cu această biografie sportivă, după cea a lui Andre Agassi – Open (despre care am povestit aici). ”Pete Sampras. În mintea unui campion”, carte scrisă de tenismen în colaborare cu Peter Bodo este un volum extrem de interesant, care vorbește destul de mult despre lumea tenisului și jocul de tenis, dar care are în prim plan gândurile și trăirile lui Sampras în diferite momente ale carierei lui. ”Toată viața mea am preferat să rămân în umbră – mai bine nebăgat în seamă decât în lumina reflectoarelor, mai bine rece și la distanță decât conflictual sau mult prea entuziasmat” spune Sampras.

Despre veșnicul său rival – Andre Agassi, Pete Sampras a scris în nenumărate rânduri ale acestei biografii. Având în vedere că au jucat multe meciuri împreună, că erau cetățeni ai aceleiași țări, că au jucat fix în aceiași perioadă și nu-i despărțea decât un an diferență ori că au fost colegi în echipa de cupă Davis reprezentând USA, aceste pasaje nu aveau cum să lipsească. ”El și-a adjudecat toate confruntările de la Australian Open și French Open; eu le-am câștigat pe cele de la Wimbledon și U.S. Open. Ne-am întâlnit în cinci finale de turneu major și eu am câștigat cu fiecare ocazie, cu excepția uneia, la Australian Open în 1995”.

Dar chiar și atunci când nu a vorbit explicit despre Agassi, pare totuși s-o facă printre rânduri: ”Tenisul a fost prima mea dragoste și direcția mea profesională. Și nu l-am confundat niciodată cu industria spectacolelor. Dacă nu era să rămân celebru pentru jocul meu, îmi doream ca lumea să-și amintească de modul în care m-am comportat. Dacă nu rămâneam așa în amintirea lor, mai bine nu rămâneam deloc”, mărturisește Sampras. Pentru cei care l-au cunoscut sau citit pe Andre Agassi vor ști probabil că era un om al spectacolului, că în primii ani de carieră sportivă căuta mereu să șocheze prin frizură sau echipament.

Personal, mi-a plăcut mai mult autobiografia lui Agassi, inclusiv ca scriitură, ca poveste, dar poate și pentru că îndrăgesc mai mult personajul care se exterioriza mereu decât interiorizat precum Sampras. Totuși, în cartea de față Pete se străduiește să vorbească de bine dspre rivalul său (vezi mai jos câteva paragrafe în acest sens).

Referitor la ce simțea față de profesia sa, Sampras spunea: ”Am învățat cum să mă descurc cu înfrângerile fără să le las să-mi frângă visurile sau să-mi zdruncine încrederea”.

Ca om, era extrem de realist. ”Oamenilor rareori le pasă de tine, ești bun numai atâta timp cât câștigi; oamenilor le place adesea ceea ce faci atâta timp cât o poți face, dar nu e nimic personal în asta; mulți oameni se interesează de tine pentru ceea ce poți face pentru ei, nu neapărat pentru cine ești și nici măcar pentru cât de bun ești; poate că obții lucruri speciale, dar tu nu ești deloc special; nimeni n-a dat vreodată ceva gratuit în tenis, bazat numai pe rezultatele din trecut. Câteva dintre aceste truisme sunt corecte și toate sunt realiste. dar jucătorii de tenis sunt egoiști și tind să nu vadă lucrurile obiectiv”.

Pentru că disciplina a ocupat mereu primul loc în viața campionului, el mărturisește că își dorea să fie unul exemplar. ”Nu cred că a avea accese de furie, a ceda în fața afectelor, a-i apostrofa pe alții, a avea pretenții nebunești, de divă, sau a le spune oamenilor ceea ce doresc să audă este un semn că ai emoții mai profunde, sentimente mai puternice ori că ești mai uman”.

Disciplina nu îl caracteriza doar pe terenul de joc ci și în afara lui. Recunoaște că avea o foarte mare atenție în ce privește nutriția. Înaintea unui turneu servea brioșe și poate o ompletă și o cană de cafea dimineața. Cinele sale constau adesea în legume proaspete sau paste cu sos făcut în casă.

Un alt aspect al confruntării Sampras – Agassi îl constituia sponsorizarea ambilor de către firma Nike. ”Nike era capul grupului de oameni care făceau tot ce le stătea în putință pentru a încinge această rivalite”. La un moment dat, sătul de atâtea schimbări de marketing, Sampras le-a atras atenția asupra lucrurilor care contau enorm și îi puteau afecta jocul: ”Faceți ce vreți cu modelul și culoarea, dar nu schimbați lungimea tivului de la pantalonii scurți sau tăietura calapodului pantofilor!”.

Față de Agassi care a vorbit și despre viața sa personală, Sampras a evitat acest subiect. A povestit pe scurt că a făcut rost de numărul unei actrițe dintr-un film care-i plăcuse – Bridgette Wilson -, cu care a început să iasă și cu care apoi s-a căsătorit. În aceste momente nota că ”Viața nu e perfectă, dar câteodată se apropie al naibii de mult de perfecțiune”.

Pete Sampras and Bridgette Wilson

(sursa foto: Berg Properties

Cei doi au împreună doi băieți.

Pete+Sampras+Bridgette+Wilson+Pete+Sampras+UyHKE6m-B0El

(sursa foto: Zimbio)

Când a renunțat la tenis a făcut-o pentru că dragostea pentru luptă îi dispăruse din suflet.

În prezent, ține cu Roger Federer, deși respectă și tăria de caracter și curajul lui Rafael Nadal.

Despre tenis și regulile lui

– Europenii preferă, de obicei, zgura mai lentă. Iarba are ca șmecherie nu serviciul, ci returul.

– Tenisul pe iarbă înseamnă să-ți câștigi serviciul și să găsești modalități de a face rost de acele breakuri, unul sau două, care decid soarta meciului.

– ”Eixstă două feluri de emoții în tenis: cele negative, care te fac să nu mai reacționezi, să joci inhibat sau să te sufoci, dar și emoțiile pozitive, cele care arată că meciul pe cale să-l joci este important pentru tine – un semn că abia aștepți să intri pe teren și să-i faci față adversarului, chiar dacă nu ai garantată victoria.

– Dacă ar fi să descrie un jucător de tenis compus din părți ale celor care i-au fost rivali ar arăta așa: cu reverul lui Agassi și primul serviciu al lui Ivanisevic; Al doilea serviciu al lui Stich, voleul lui Rafter sau al lui Edberg, precum și viteza lui Hewitt sau Chang. Forehandul ar trebui să vină de la Ferreira, Becker sau Agassi și cu mentalitatea lui Courier.

Despre Andre Agaasi, în viziunea lui Pete Sampras

Andre rămânea standardul absolut între rivalii mei. Niciun altul n-a apărut atât de des și pentru o perioadă atât de îndelungată să mă testeze și să mă împingă spre limita maximă.

Andre putea scoate la iveală aspecte ale jocului meu pe care alți adversari nu o făceau. Dacă nu jucam bine împotriva lui Andre, pierdeam – nu aveam cum să merg la cacealma.

– Sfertul de finală de la Flashing Meadows a fost o amintire memorabilă. Toți mai marii care făceau pământul să se învârtă, precum și multe celebrități se aflau acolo. Toți erau încremeniți și erau momente când auzeai musca. A fost o luptă care i-a pus în față pe cel mai bun jucător de serviciu –voleu și pe cel mai bun jucător de retur și lob. A fost o bătălie dură și uneori brutală care s-a decis mai ales prin execuție și concentrare mentală, nu atât prin strategie sau prin modul în care s-au potrivit loviturile.

Andre părea mereu dispus să-și pună în evidență personalitatea și independența, în timp ce eu încercam să-mi ascund personalitatea și acceptam pierderea unor libertăți.

Andre era omul de spectacol obraznic și viu colorat, iar eu eram tipul reticent, de modă veche și plictisitor.

Andre și cu mine ne-am preocupat personal care mai era situația celuilalt.

– Un lucru e sigur: Andre a adus multă prospețime unui sport care avea nevoie de ea.

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!