X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Nov 21, 2012 - Interviurile mele    2 Comments

Cristian Lupsa, jurnalistul povestilor frumoase

Fotografie: Photo Studious

Postul acesta  – ”De ce mă ratez ca jurnalist” – a circulat intens pe internet și a avut multe share-uri și like-uri. ”Sunt nopţi – şi nu sunt rare – în care stau cu ochii în tavan şi mă întreb dacă am vreo şansă să construiesc ce mi-am propus: o revistă generalistă, cumpătată, împachetată frumos şi relevantă în climatul cultural românesc”, spune el. Nu cred că doar jurnaliștii au avut de luat aminte din descrierea, ca într-o oglindă, a vieții lor redacționale, a domeniului în care se învârt. Ci și făcătorii de reviste, și cei care ar putea contribui la apariția lor, într-un conținut de calitate și nu într-un adevertorial care nu face diferența dintre un brand şi o publicaţie. Pentru mine, editorul DoR a reusit sa faca o revista relevanta cultural, si pentru multi dintre colegii sau cunoscutii mei.

Pe jurnalistul de 31 de ani și coordonatorul publicației Decât O Revistă (DoR)  îl admir de la distanță. Este unul dintre puținii tineri și editori de revistă pe care ți-l dorești ca șef, pentru că este inspirațional prin scrierile lui. Am descoperit, în scrierile sale, un material ALTFEL (mai altfel chiar decat ce-a scris chiar el), publicat în 2009, în revista Esquire: un text sub formă de scrisoare, adresat Mihaelei Rădulescu. M-am întrebat al cui a fost meritul: al superiorului că a acceptat o astfel de formă, sau al autorului, că a propus și convins cu o astfel de formă. Vă puteți convinge citind articolul aici. Pe lângă revistă, scrie pe site-ul ”despre scris și despre povești” – www.ascrie.org.

Cristian Lupșa s-a făcut jurnalist fără să știe că în familia sa, bunicul Toto a avut astfel de încercări (nereușite din păcate). Îi place atât de mult să scrie povești, încât ocazional ţine workshopuri şi vorbeşte despre puterea transformaţională a poveştilor sau despre jurnalism narativ. (http://www.ascrie.org/about/ ).

Și-a făcut timp și mi-a făcut onoarea de a răspunde întrebărilor de mai jos:

Cine este Cristian Lupșa și rezultatul căror povești/fapte/evenimente din copilărie?

Cristian Lupşa e jurnalist. Chiar nu am altă descriere în acest moment; ăsta sunt, asta fac şi asta îi conving şi pe alţii să fie (sau măcar să facă). N-am crescut dorind să mă fac jurnalist. Citeam mult şi îmi plăcea să scriu – chiar dacă profesoara de română mi-a spus în clasa a VI-a că nu ştiu să fac descrieri -, dar credeam că voi urma drumul părinţilor şi voi da la medicină. Apoi s-a întâmplat ca în clasa a X-a să fondez împreună cu un prieten ziarul liceului, pe care l-am dus în doi ani de la o pagină A5 faţă-verso la 32 de pagini. Din acel punct a devenit destul de clar că voi urma drumul jurnalismului.

Ce povești ai spune sau ai citi azi unui copil de până în 6 ani? Ai timp de lecturi pentru copii?

Bunicul meu îmi spunea în fiecare noapte când dormeam la ei tot felul de poveşti cu Feţi Frumoşi care salvau prinţese şi împărăţii. Mi se păreau misiuni nobile de întreprins în viaţă, aşa că aş da aceleaşi poveşti mai departe, chit că ele există scrise sau le inventăm pe loc.

Ce lucruri nu ai vrea să existe în articolele din presa de astăzi (numește trei)?

Judecăţile de valoare şi certitudinile apar mult prea des în reportajele de azi. La fel şi semnele de exclamare – scrisul bun nu are nevoie de atâtea semnale vizuale. Toate astea vin din superficialitate şi suficienţă. Dacă crezi că le ştii pe toate, nici n-o să munceşti suficient să înţelegi un subiect şi nici n-o să-l tratezi cu respect şi cu cititorii în minte.

Dacă ar fi să schimbi ceva în România zilelor de astăzi, ce anume ai schimba?

Aş vrea ca oamenii să fie mai deschişi şi mai dispuşi să-şi spună poveştile – fie victorii, fie înfrângeri -, chiar cu riscul ca această deschidere să-i facă mai vulnerabili. Sau tocmai din cauză că această deschidere i-ar face mai vulnerabili.

Ce realizări ai avut în 2012 din punct de vedere jurnalistic dar și personal? Ce ai numi la capitolul insuccese?

Mă bucur că am reuşit să editez şi să public nişte poveşti senzaţionale, unele premiate http://www.decatorevista.ro/tag/premii/. Mă bucur că Decât o Revistă a supravieţuit şi în acest an şi că este o casă atât de bună pentru jurnalismul narativ. Conferinţa The Power of Storytelling http://www.decatorevista.ro/storytelling/ pe care am organizat-o la început de octombrie a fost asemenea senzaţională – a fost îndeplinirea unui vis să pot să petrec timp cu oameni precum Chris Jones de la Esquire-ul american. La capitolul insuccese, deşi cred că e prea dur cuvântul, aş trece faptul că nu simt că am scris suficient şi că ce am reuşit să scriu nu e suficient de bun.

Ce poți spune despre DoR în acest an? Ce a câștigat, ce a pierdut? Ce a fost nou?

A fost un an cu suişuri şi coborâşuri. Editorial a fost un an cu poveşti fantastice, probabil cele mai bune publicate până acum. Administrativ a fost dificil, cu momente în care ne-am întrebat dacă vom putea continua. Acum, pe final de an, suntem mai optimişti. Am câştigat cititori şi prieteni noi. Am adus în România nouă dintre cei mai buni jurnalişti din lume. Am descoperit reporteri, fotografi şi ilustratori noi. Am lărgit echipa. Am organizat concursuri de jurnalism. Am vorbit mult despre motivele pentru care facem ce facem – multe exprimate şi în editorialul din numărul 10 http://www.decatorevista.ro/falii-editorialul-din-dor-10/. Pe scurt, am muncit şi ne-am bucurat că au fost oameni care s-au bucurat de ce am făcut.

Ce fel de șef ești? Cum se desfășoară ședințele de sumar la voi?

Colegii mei ştiu ce fel de şef sunt. Sper că nu sunt un “şef”, ci colegul cu mai multe responsabilităţi şi, ideal, cu viziune. Şedinţele noastre diferă în funcţie de scop — dacă coacem idei, sunt cu vin şi discuţii nesfârşite. Dacă sunt şedinţe despre calendarul de producţie atunci sunt ceva mai puţin amuzante. La fel cu relaţia mea cu colaboratorii: îi încurajez să încerce să facă cele mai mari lucruri din lume, dar încerc să-i aduc pe pământ când se apropie deadline-urile sau când ce au strâns pe teren trebuie să se transforme în texte.

Crezi în poveștile inventate? Care nu au niciun substrat de adevăr?

Cred că ce e inventat se numeşte ficţiune. Şi ficţiunea e minunată şi o citesc cu drag, dar ea n-are ce căuta în jurnalism. Nimic din ce scriu n-are legătură cu invenţia şi invenţia e lucrul pe care nu l-aş putea ierta unui jurnalist niciodată.

Care ar fi lista scurtă a lecturilor ce merită citite în 2012 (spune 5 titluri) și de ce.

Nu ştiu dacă trebuie citite în 2012, dar iată o listă de cinci chestii pe care le-am citit în 2012 şi care m-au marcat: Jonathan Franzen – Libertate; Jack Hart – Storycraft;  DT Max – Every Love Story is a Ghost Story; Chris Jones – The Honor System; Pamela Coloff – Hannah and Andrew.

Crezi că un jurnalist pierde din profunzime sau acuratețe dacă are și un blog (cu subiecte diferite decât cele abordate în presă)?

Nu. Pierde doar dacă încearcă să le facă pe toate deodată şi toate îi ies mediocru. Altfel, dacă e bine organizat, dacă respectă fiecare material, indiferent de unde îl publică, nu văd de ce ar fi o problemă.

Câteva întrebări din chestionarul lui Proust si raspunsurile lui Cristian Lupsa: 

1. Principala ta trăsătură – Naivitatea

2. Ce prețuiești mai mult la prietenii tăi – Loialitatea

3. Principalul tău defect – Perfecționismul

4. Îndeletnicirea ta preferată – Scrisul

5. Preocuparea la care visezi – Scrisul

6. Care ar fi pentru tine cea mai mare nenorocire – Moartea

7. Locul unde ai vrea să trăiești – În orice loc care poate primi numele de “acasă”

8. Culoarea preferată – albastru

9. Eroii preferați din viața reală – Toţi cei care fac lucruri să se întâmple

10. Ce urăști cel mai mult – Certitudinile

11. Greșelile care-ți inspiră cea mai mare indulgență – Cele făcute de oamenii care se zbat să facă ceva bine

12. Deviza ta – Ne spunem poveşti ca să putem trăi.

Cine este DoR?

În caz că nu vă numărați printre abonații săi sau printre cei aproximativ 50.000 de oameni care au dat like la pagina de facebook a revistei, DoR se găsește în shop.decatorevista.ro, Cărtureşti, Inmedio, Relay, Librarium, Book Corner şi alţi distribuitori enumeraţi pe decatorevista.ro. Costă 25 de lei.

Decât o Revistă reflectă şi explică, în cuvinte şi imagini, ideile şi obsesiile României de azi. Nişa lor editorială e profunzimea, iar cititorii lor sunt inteligenţi şi curioşi.

Cine este și ce-a făcut până acum Cristian Lupșa? (scrie și aici – http://www.ascrie.org/about/ sau mai jos):

Cristian Lupşa este editorul Decât o Revistă, un trimestrial care reflectă şi explică, în cuvinte şi imagini, ideile şi obsesiile României de azi. A absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării în 2003 şi în 2005 a terminat un master la Missouri School of Journalism. A lucrat în Washington, D.C., unde a coordonat un program de training pentru Committee of Concerned Journalists. În acest timp a contribuit la ediţia a doua a cărţii The Elements of Journalism. Înainte de a se întoarce în România a scris şi editat la cotidianul Christian Science Monitor în Boston, MA.

În România a fost senior editor şi apoi colaborator la Esquire, pentru care mai scrie ocazional. Din ianuarie şi până în octombrie 2009 a fost senior editor la revista Tabu. A mai publicat printre altele în Dilema Veche, The New Republic Online, Poynter, FHM România, Vivid, Playboy România şi Columbia Missourian.

A predat de câteva ori – deocamdată face o pauză – un curs de jurnalism narativ şi scriitură de revistă la Centrul pentru Jurnalism Independent şi Fundaţia Calea Victoriei. Ocazional ţine workshopuri şi vorbeşte despre puterea transformaţională a poveştilor sau despre jurnalism narativ.

2 Comments

  • avatar

    Chiar astazi am intarziat un pic mai mult la serviciu pentru ca am ramas cu DoR#10 citind si uitand cum trece timpul. Felicitari pentru interviu, Oana!

  • avatar

    Am avut deosebita placere de a participa la un training de o zi cu tema ”Jurnalismul Narativ” in luna mai 2010, unde Cristian Lupsa tinea un seminar despre ce inseamna jurnalismul narativ….
    Cu aceasta ocazie ii transmit toate cele bune lui Cristian Lupsa si tot respectul pentru munca desfasurata!
    Long Live Doar O Revista!

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!