X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Dec 8, 2016 - Familiale    3 Comments

Cum e la scoala din Domnesti

de Oana Grecea Plafonare, dezinteres, "merge și așa”. Cam astea ar fi pe scurt atributele generale ale școlii gimnaziale Gheorghe Corneliu din Domnești. Copii modești, părinți care nu îndrăznesc să își exprime nemulțumirile de rușine, profesori care cred că dacă școala e la sat nu trebuie să se agite prea mult. În toamna anului trecut am decis să mut copilul în clasa a V-a de la o școală din București (Liceul Teoretic Ștefan Odobleja, sector 5) la școala din Domnești. Am avut mai multe motive și cred că ceea ce scriu mai jos ar fi putut ușor îmbrăca alte forme de nemulțumire la orice școală aș fi avut copilul. Deci motivele mutării au fost: traficul și timpul pierdut (ne-am mutat în Domnești la 7 km de centură), faptul că în clasa în care fusese erau prea mulți copii fițoși, de bani gata iar ”nepotismele” la ele acasă (copii favorizați că aveau vreo rudă sau vreo cunoștință în școală). Am fost împotriva valului și a locuitorilor (născuți în comună) care și-au făcut mutații false pentru ca copiii lor să studieze la oraș! Timp de un an de zile am stat să observ comportamente și să analizez înainte de a mă arunca să scriu acest post. Într-un fel chiar mă bucur de experiență (deși neplăcută), pentru că doar așa poți vorbi în cunoștință de cauză și poți înțelege de ce se spune că un copil învață dacă vrea el și-l susțin părinții, nu școala! Primele impresii au fost chiar pozitive. O directoare săritoare (chiar dacă pusă politic care pupă în fund tot ce ține de primărie - primărie care ”finanțează” școala), o școală cu aspect normal (chiar dacă fără sală de sport acoperită, fără  bibliotecară, cabinet medical sau acces la vreun laborator de informatică și la computere) și copii modești (jumătate din ei chiar și fără pretenții prea mari de la învățătură) chiar dacă zăpăciți (ca să nu zic de etnie romă pentru că e normal să existe și ei în școli). Maria nu este cea mai bună din clasă decât la engleză. În rest are cam notele pe care le merită vis-a-vis de timpul pe care îl investește în învățat. Problema mea este legată de ce înțelege sau nu din școală la anumite ore, de limbajul profesorilor la anumite ore și de faptul că suplinește plictiseala din ore desenând, fapt care deranjează profesorii, inclusiv pe cel de religie sau pe dirigintă. Că în loc să beneficieze de un opțional din materie umană pentru exprimarea creativității (utilă în viață tuturor, chiar și celor înclinați spre materii reale) diriga a ales fără decizia părinților un opțional de mate-fizică, pentru ca ea - profă de fizică - să mai aibă o oră în plus la plată. Eu cred așa: Maria (și oricare copil ca ea) se plictisește pentru că profesorii nu-și dau interesul să facă ora atractivă! Din punctul meu de vedere (subiectiv), nu ea e de vină că desenează, ci profesorii că nu știu să predea! (”Actul învățării poate avea loc atunci când elevii aleg ce vor să învețe și atunci când mediul școlar este unul al aventurii și al descoperirii, în loc de a fi unul al stricteții”  - Jerry Mintz, fondator al organizației pentru resurse educaționale alternative) La religie este a doua oară când proful îndrăznește (contrar programei și Ministerului) să le ceară copiilor să țină Post și să meargă la biserică pentru mărirea notei! Știu că a alege să nu mai facă religia este varianta simplă (am scos-o un semestru anul trecut dar Maria trebuia să meargă în timpul ăsta în alte clase și nu a vrut), dar cer prea mult dacă vreau să nu-i impună fetei mele practici religioase????  Că dacă vreau o notă mare o vreau pe lecție și nu pe ținut Postul? Că eu cred că religia trebuie să fie una de cultură generală și nu de practicanți? Mai sunt câteva materii, precum bilogie, istorie în care profesorii înjură sau vorbesc urât și nu-mi vine să cred că acest lucru este tolerat de învățământul românesc! Anul trecut profa de franceză era una din profele exigente de care îmi plăcea fără să o cunosc, dar anul ăsta a fost numită o profă care predă toate materiile din lume, probabil din lipsă de personal, iar calitatea predării a scăzut considerabil. Cea mai bună dintre profe este cea de mate, de la care Maria înțelege ce predă (i-am pus totuși un meditator pentru a consolida materia și a fi eu sigură că lucrează suficient). La română este o profă ok din punctul de vedere al celorlalți (m-am interesat și eu în dreapta și în stânga) dar de la care Maria nu înțelege. Deși citește și îi plăcea româna, de când cu această profă urăște materia doar din cauza notelor slăbuțe pe care le ia. Mai sunt și aspecte organizatorice care țin în primul rând de diriginta de la clasă, o doamnă educată dar dezinteresată și cu sictir maxim vis-a-vis de orice ar vrea elevii sau părinții lor. Mie mi-a spus direct că eu și Maria avem pretenții/aere de București (asta însemnând că trebuie să acceptăm plafonarea și dezinteresul din școală doar că suntem la Domnești), la ședințe (și alea rare) vorbește numai ea, la telefon nu răspunde dar minte că ți-a trimis mesaje sau telefoane. Mariei i-a pierdut carnetul de note de clasa a V-a (nu a venit la serbarea școlară pentru că a plecat mai devreme în vacanță în SUA -știți cum e cu ofertele de avion!) și ne-a reproșat că așa ne trebuie dacă nu am venit la serbare. Ideea e că nici până în acest moment, de 5 luni de la terminarea clasei a V-a nu știu notele și mediile Mariei de anul trecut pentru că nu a catadicsit să le treacă în noul carnet! În decursul anului trecut s-a amintit preț de câteva zile de catalogul online, mare motiv de bucurie pentru mine. E mult mai ușor să vezi notele în timp real. Aplicația însă nu funcionează nici în prezent, preț de un semestru am rugat-o pe dirigă prin Maria să-mi dea parola de părinte dar nu am primit-o nici până acum pentru că profii s-au opus catalogului online deoarece le mănâncă timp. În toamna acestui an mi-am dorit să înființez în școala din Domnești clubul IMPACT (Implicare, Motivare, Acţiune, Comunitate, Tineri) al fundatiei Noi Orizonturi, prin care copiii identificau proiecte utile comunității locale. Pentru activitățile de două ore din ziua de sămbătă aveam nevoie de aprobarea școlii și de un profesor ”umbrelă” pentru acest proiect. Chiar dacă puteam face eu totul, proiectul avea nevoie și de un susținător din partea școlii. Ca toate mesajele trimise către școală, răspunsul a fost... IGNORANȚA! Adică nu mi s-a răspuns în timp util cât să mă pot înscrie la cursurile pe care fundația le organiza pentru traineri.  ”Implicarea familiei este vitală, dar este posibilă doar dacă școlile permit această implicare. Școlile trebuie, adesea, să fie active în a-i aduce pe părinți în echipa lor, recomandând ateliere cu părinții, întâlniri frecvente față în față și construirea unor relații colaborative de încredere printre profesori, familii și membri ai comunității. Sugestie: organizează conferințe cu părinții conduse de elevi” - sir Ken Robinson, din cartea Școli Creative (despre care am scris aici). Cum spuneam, școala trăiește din ”mila” primăriei care finanțează ”dotările” și plătește șoferii microbuzelor școlare care aduc copiii. Într-o comună ca Domnești (circa 40 km pătrați) vă dați seama că drumul până la școală înseamnă minim 1,5 km de parcurs pe marginea drumului (trotuarele sunt ori cu copaci, ori cu mașini parcate, ori nu există pur și simplu), cu ghiozdanul foarte greu în spate. De câteva ori pe lună șoferii nu catadicsesc să vină pentru elevii de gimnaziu. Microbuzul îi ia doar la prânz (clasele V-VIII învață după-amiază) iar seara la 18,00 sau la 19,00, nu! Dacă faci reclamație la primărie este egal cu zero. ”Veneticii” ca noi - cei mutați în Domnești și nu cei născuți/crescuți acolo - sunt priviți ca nebunii cu pretenții. Începând de la primar și continuând cu celalalte funcții din comună, toți sunt rude, prieteni ori favoriți, iar orice reclamație faci se soldează cu... IGNORANȚĂ!  Șoferii sunt și ei rude cu cine trebuie și pe motiv că nu sunt bani ei nu fac ore suplimentare și nici nu sunt angajați alții ca să acopere toate orele de intrare-ieșire a elevilor la școală. Tot Primăria nu se îndură să pună un bec în fața școlii ca elevii să nu se calce în picioare, să nu-și rupă gâtul ori să nu fie furați. Să nu credeți că nu am făcut nimic decât să scriu cele de mai sus. Am făcut reclamație la școală vis-a-vis de șoferi dar mi s-a spus că Primăria îi plătește, am făcut reclamație la primărie pentru că ei nu vin să ia copiii și nu am primit niciun răspuns (deși există un termen legal pentru asta), am trimis mailuri referitor la probemele cu școala dar nu mi s-a răspuns, am încercat să comunic cu diriginta la rarele ședințe pe care le face dar nu poți vorbi de ea și ne minte în față. Mă întâlnesc cu alți părinți vis-a-vis de școală și au aceiași problemă a lipsei de comunicare, dar cui să te adresezi și cine să te ajute? Nu voi mai povesti despre disciplina din școală pentru că acest aspect vizează mai mult educația de-acasă. Și cum acest post este despre școală (din Domnești) aș vrea să închei cu concluzia lui Ken Robinson care spune că ”Profesorii buni creează condițiile proprice pentru învățare, iar cei slabi, nu”.

3 Comments

  • avatar

    Un articol pe care l-am citit cu placere. Ma bucur si va multumesc ca ati exprimat asa franc experienta pe care ati avut-o a scoala din Domnesti.

    Avem si noi 2 baieti, dintre care unul mai are 2 ani si jumatate pana ajunge la scoala si vom avea si noi o dilema legata de aceasta scoala. Sotia mea nu ia deloc in calcul scoala din Domnesti si pare ca, dupa articolul dvs., are suficiente argumente. Din nou insa, nu ne-am confruntat cu o alta scoala din Bucuresti sau alta parte pana acum, ca sa putem face comparatie.

    E pacat ca autoritatile locale atata inteleg din a face administratie si ca nu exista oameni care sa impulsioneze scoala din comuna noastra sa fie locul in care sa vrem sa ne ducem copiii.

  • avatar

    Multumesc pentru apreciere si mesaj. S-a iscat o adevarat polemica dupa acest articol pe grupurile de Facebook ale localitatii, dar cei care erau impotriva a ceea ce am scris nu s-au referit deloc la problemele povestite (religie, limbaj vulgar, dezinteresul dirigintei), ci doar la microbuzele scolii, semn ca sunt cunostinte ale celor implicati in acest proces. Din acest motiv – de nepotisme – nici nu se rezolva nimic in comuna, daca ne referim la scoala sau la alte probleme organizatorice.

  • avatar

    Eu sunt în clasa cu Maria si înteleg ce se întampla. O mare parte din spusele Doamnei Oana Grecea sunt adevarate. Mie îmi place ca cineva se ocupa si de noi un pic.

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!

'