X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

De la viata la birou la o viata plina de miscare cu Dumitra Rasnoveanu (prima parte)

 

by Oana Grecea

A fost manager de comunicare peste zece ani la o companie mare din domeniul auto. Acum este instructor de zumba și aerobic dar și blogger. Este mai în formă decât oricând, iar abilitățile de comunicare și le folosește ajutând oamenii să trăiască sănătos. Prin exemplul său (are aproape 40 de ani și este mamă a doi copii), Dumitra Râșnoveanu îi face și pe alții să se apuce de sport. Când o vezi, îți spui că se poate iar ea face totul să pară mai realizabil.

Nu te minte că vei slăbi în doi timpi sau că ce poate ea poți și tu, fără un antrenament în prealabil. Se gândește mereu la toate variantele – mai ieftine sau mai scumpe – de a face sport în aer liber (unde nu costă) sau la sală (cu instructor).

Sloganul blogului ei – http://www.dumitra.net/blog/ este de prăvălie non-stop de sport, de slăbit, de tonifiat.

Este o militantă înfocată a sportului în aer liber, indiferent de vârstă sau de momentul anului, și, pe site-ul ei, vei găsi și multe subiecte pe această temă.

Scrie cu umor și prezintă ”problemele” amuzant dar destul de direct. Dacă îți place ce ”auzi” (citești), bine, dacă nu, iarăși bine…

Nu mai dorm cu telefonul la cap, nu mai sunt contra cronometru”…

Cine este acum Dumitra Râșnoveanu și cine era ea acum 10 ani? 

O femeie mai curajoasă! Dumitra cea de acum e mai puțin stresată (nici nu mai doarme cu telefonul la căpătâi),  mai puțin încrâncenată, mai senină, mai împlinită și, evident, mai în formă decât a fost de nu mai țin minte. Am doi copii grozavi, o familie faină. Nu mai sunt tot timpul contra cronometru, nu mai trebuie să dovedesc nimănui nimic – doar mie și copiilor mei. Am găsit o altă măsură a timpului, pe care n-o aflasem înainte. Poate pentru că nici  n-am căutat-o atunci. Toate se coc când le vine vremea.

Povestește puțin despre perioada în care erai manager de comunicare (cum arăta viața ta dar și cum te simțeai) și cum ești acum.

Ei, aici mă obligi să fiu puțin poetă, ca tot rumânu`: acum sunt precum vinul bun. Știi, vinul, cu cât se maturează mai mult, cu atât îi sporesc aromele, tainele, devine mai limpede, suav, jucăuș, neserios. Și tot precum vinul am dobândit două calități foarte scumpe: echilibru și lungimea, persistența, gustului.

Cum eram înainte? Poate ar fi mai potrivit  să-i întrebi pe cei care mă cunosc, care m-au văzut în acțiune. Încercam să-mi fac treaba perfect – dar ăsta cred că poate fi un defect. Cea mai dură lecție pe care am învățat-o în cei 13 ani de comunicare este că oricât de mult ai încerca și oricât de multe lucruri bune ai face, întotdeauna vor exista nemulțumiri. Da, întrebarea mea e, poate un perfecționist să trăiască cu asta? Doarme el noaptea? Constatarea asta universal valabilă îl poate liniști?

 

Când nu mai ai plasa de siguranța data de o slujbă full time… ajungi sa te reinventezi, sa faci lucruri pentru tine

De când ești prietenă cu sportul și cât de grea a fost trecerea de la o muncă de birou la una în care proporția statului la birou cu mișcarea s-au inversat?

Am făcut sport (cu vreo 3-4 pauze  în care am și luat proporții; noi am crescut cu porcul tăiat de Crăciun, cartofi, fasole, zacuscă, gemuri – mama n-avea cunoștințe de nutriție, nu m-a învățat ce și cum să mănânc) și am învățat de când mă știu. Distracțiile mele în copilărie și adolescență erau să bat mingea și să citesc. Da, aș fi putut avea o carieră pur sportivă (eram talentată la handbal,  aveam o mobilitate foarte bună, multă forță în brațe, șut puternic – calități pe care le-am păstrat, din fericire, și pe care se pare că le-am transmis și copiilor mei), dar am simțit că mă limitează. În plus, la vremea respectivă, stilul de lucru al antrenorilor era destul de milităros, deloc încurajator, chiar agresiv.

Cum a fost trecerea? Fizic vorbind, nu m-a bulversat. Eram bine pregătită. Din 2001, am întrerupt totalmente sportul doar în ultimile 3 luni de sarcină. N-am făcut pauză nici atunci când sediul companiei s-a mutat din zona în care se afla și sala de sport, în celălalt capăt al orașului, la marginea lui. Am încercat să merg la o altă sală din apropiere și nu m-a mulțumit. Așa că, mă trezeam la ora 5 dimineața, îmi luam costumul pe umeraș, poșeta,  geanta, făceam sport  și la ora 9.00 eram la birou. Fresh și cu bateriile pline.

După ce l-am născut pe Ștefan, al doilea copil, arătam chiar mai bine și eram mai în formă decât înainte.

Altminteri, când nu mai ai plasa de siguranța data de o slujbă full time, trebuie să faci rapid și reglajul mental. Nu mai gândești pentru alții, ci pentru tine. Nu mai ai în spate un sistem în care funcționarea e clară, previzibilă. Așa ajungi să te reinventezi, să faci lucruri noi, să afli despre tine lucruri pe care nu le știai, și să faci din pasiune a doua meserie. Eu am luat-o din nou de la capăt. În plus, familia mea deja mărită, a devenit prioritatea nr.1.  E teribil de greu să fii părinte două ore pe zi și ceva mai multe la sfârșit de săptămână. Știi și tu asta.

Ce spune familia ta despre decizia asta, de a renunța la o corporație și de a merge pe cont propriu într-un domeniu oarecum nou?

Îmi aduc aminte de următoarea reacție, foarte grăitoare în cazul meu: după ce a aflat de schimbare, doctorița copiilor (îi urmărește de la naștere) a avut o remarcă foarte drăguță, dar sinceră: ”d-na Rîșnoveanu,  în opt ani v-am văzut de vreo 3 ori și veneam și seara. Acum vă văd des, sunteți mult mai relaxată”.

Soțul meu este cel mai mare susținător și fan al meu; asta nu-l face mai puțin critic când e cazul J . Am sprijinul lui în toate proiectele mele, uneori e și el cursantul meu, avem ședinte de brainstorming, tocăm idei, se întâmplă să mai fim și în contradictoriu, dar treaba iese bine până la urmă. Amândoi suntem foarte exigenți și facem lucrurile temeinic. El este autorul tehnic al blogului meu – http://www.dumitra.net/blog/ , dar și primul meu cititor. Copiii sunt fericiți că mă au lângă ei o bună parte din zi.

Despre  cum isi imparte in prezent timpul, in partea a doua a interviului, maine.

Cateva imagini ale Dumitrei … in actiune.

Blog Oana02_resize

 

Blog Oana08_resize

 

Blog Oana05_resize

2 Comments

  • avatar

    […] Vezi aici ce i-am răspuns pe blogul ei Ganduri si bucatareala :”De la viata la birou la o viata plina de miscare cu Dumitra Rasnoveanu (prima parte)” […]

  • avatar

    Felicitari!
    Stiu cum e , si cu bune si cu rele.
    Eu am trecut de la catedra, in vanzari si promovare farma si in final
    propriul meu stapan, 2 magazine on-line
    Cu drag incurajez astfel de initiative!

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!

'