X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Feb 8, 2013 - Familiale    6 Comments

Desenul, o joaca de copil?

 

by Oana Grecea

Cine ne inspiră? Cât de bună este inspirația? Cum să încurajăm dorințele copilului, mai mult decât abilitățile sale?

Dacă gustul pentru frumos, dar mai ales talentul artistic se moștenește de la părinți, atunci fiica mea nu are nicio șansă. Dacă ar fi să se arunce înspre bunici, poate –poate ar mai fi ceva speranțe.

La câteva zile arunc foi desenate sau pictate care se găsesc prin diverse colțuri ale casei, pentru că văd prea multe în fața ochilor. Uneori ele sunt salvate chiar de fiica-mea care le îndrăgește nespus. Alteori negociem pur și simplu pe care să le arunce și pe care nu. Are începute o grămadă de agende și caiete – primite de mine pe la conferințe de presă – pe care își pune întâi semnătura. Pentru că, ei bine, oricât de caraghios ar părea, înainte ca desenele ei să devină cunoscute ea și-a creat (unde o fi văzut!?) o semnătură artistică.

Rostul acestei povești scurte despre desen este să vă spun originea semnăturii ei cu coroană. M-am trezit deodată că-și semna măzgâlelile (pe vremea aceea) cu un A scris de mână și deasupra cu un M sub formă de coroană (foto). Explicația a fost că A-ul este din interiorul numelui Maria, iar coroana de la regina Maria, despre care i-am citit ceva, mai demult. Deci semnătura a fost înaintea creațiilor.

Se visează, nici mai mult nici mai puțin designer de modă (la Paris! – dacă se poate) deși mai are în repertoriu câteva meserii: pictor, scriitor, creator de modă sau … cercetaș (un fel de spioană zice ea). Nu sunt în măsură să-i apreciez talentul, dar știu că o voi încuraja orice și-ar dori.

Deocamdată mă amuz de visele ei, dar s-ar putea să vină vremea în care să trebuiască să o susțin financiar să le ducă mai departe. Cumva, și acest post este făcut la rugămintea ei pentru că-și dorește să știe că scriu despre ea, să pun desenele ei iar seara mă întreabă dacă a adunat like-uri sau ceva comentarii. Nu i-am făcut încă cont de Facebook (are doar opt ani!), însă tânjește să poată vedea ce activitate mai am. Când prinde laptopul deschide blogul și spune că-și face și ea unul.

Eu una, cam cu atât pot să o inspir. Mi-ar fi fost de ajutor talentul la desen, dar nu le putem avea pe toate… :))

 

6 Comments

  • avatar

    Bravo Maria! Continua sa crezi in visele tale!

  • avatar

    Succes, Maria! Follow your dreams!

  • avatar

    Super tare! Se ia de mână cu verisorii ei, în special Mihai la talentul artistic! Noi consumăm topuri întregi de hârtie…!

  • avatar

    Maria este o printesa deosebita, cu talent si imaginatie si sunt sigura ca mami o sa o susțină in tot ceea ce face! Sa ne expui toate desenele Mariei!!
    Si verisorul de la “mare departare” are inclinatii
    artistice…

  • avatar

    Ce ma bucur sa aud de copii talentati! Dilema mea este cand trebuie sa o rog s-o lase mai moale, daca pasiunea pentru desenat – normala in copilarie – nu se dovedeste si un mare talent. Pentru ca nu as vrea Doamne fereste! sa-i spulber visele.
    Multumesc pentru comentarii fetelor!

  • avatar

    O s-o lase ea mai moale când se va plictisi sau când va descoperi altceva mai interesant. Că doar e o isteaţă şi va face doar ceea ce o va împlini şi o va face fericită!

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!