X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Nov 2, 2012 - Familiale    5 Comments

EXPERIENTE PERSONALE. Cum sunt serile mele

Așa vede Maria familia. Și mic de tot este semnătura ei cu coroniță…

 

Uf! Vreau să fac zece lucruri deodată. Timpul să stea în loc pentru mine sau să-mi fac o clonă care să mă reprezinte la serviciu, acasă (la bucătărie), în relația cu fiica mea (de aproape opt ani) și în relația cu soțul. Eu să mă ocup doar de blog. De două luni de când scriu zilnic aici, viața mea s-a schimbat. Și nu în bine. Citeam mai des și scriam recenzii pentru colaborarea mea cu librăria on-line www.elefant.ro. Acum, aproape că citesc numai în mijloacele de transport și fur minute încercând să mă urc de la capăt sau o stație înapoi, deoarece știu că odată ajunsă acasă, trebuie să intru în alt rol.

Întâi temele copilului

Când intru pe ușă acasă mă ia fiica-mea în primire. ”Mami, nu am terminat încă temele, pentru că…” Și motive se găsesc zilnic. Încerc să mă gândesc o secundă: verific temele? Mă schimb și mă spăl? Să mănânc oare ceva? Mi-o fi răspuns cineva la mailuri? Îmi dau seama că trebuie să prioritizez și încep evident cu copilul: verific temele deja făcute, rup pagini, o păzesc să scrie din nou – dar ceva mai frumos de data asta- și continuăm la ce nu a apucat să facă. Sunt și variante când zice ”nu știu, ajută-mă!”, mă apuc să inventez mini-textulețe pornind de la o imagine și fiica-mea trântește nervoasă că nu e bun de nimic, că nu așa trebuie. De, nu am mai trecut demult prin clasa a doua! Apoi o grăbesc să scrie, că deja e ora 20,00 și la 21,00 ar trebui să mănânce și apoi să se bage în pat.

Povestea care mă adorme pe mine

După teme, pregătesc masa și în timp ce mănâncă mă schimb și eu și îi fac patul. Când să mă apuc de scris în bucătărie (că aici am ajuns exilată, să nu deranjez pe nimeni cu lumina sau țăcănitul tastelor) sunt strigată să vin totuși să o adorm. Îmi pun ceasul să sune cam în 30 de minute, pentru că știu că există șansa să adorm până dimineață. Dar, parcă înadins, copilul își amintește de momentele bune dinainte de blog, când îi citeam sau îmi citea ea, când povesteam și noi ca fetele. Ei bine, mie nu-mi arde de asta deși erau foarte amuzante și plăcute, pentru că știu că odată începută o filă de carte, mă v-a lua somnul. Uneori se apucă ea să-mi spună o poveste inventată și adorm înaintea ei. Mă trezește ceasul, ea nu e adormită, eu mă enervez și devin vehementă că am de scris la blog, că ea trebuie să învețe să adoarmă și singură, că așa fac alți copii etc. Sunt lupul rău, adoarme plângând. Nu mai sunt mama care eram și ea suferă din cauza asta. (o să vă povestesc data viitoare că se răzbună pe noi pentru lipsa timpului și am ajuns cu aceste probleme la psiholog).

Timp pentru mine

Este deja ora 22,30 sau 23,00 chiar. Mă apuc de scris, de documentat, de trimis întrebări, de căutat poze, de postat. Este ora 1 sau 2 dimineața. Mă strecor în pat să nu fac gălăgie. Dimineața la 6,45 sună ceasul și o iau din loc: pregătit copil de școală, pregătit eu de serviciu, pus pachete. De la 8,00 – 9,30 mai scriu/lucrez ceva de-acasă, pentru blog sau serviciu. Apoi plec și încep munca la redacția BIZ, jobul meu cu normă întreagă. Dar despre ce mai fac acasă și aventurile copilului, vinerea viitoare.

 

5 Comments

  • avatar

    Oana, eşti o eroină!

  • avatar

    Imi place foarte mult textul asta, cald si uman. Felicitari. Pup!!

  • avatar

    Deciziile mici pot avea consecinţe mari şi câştigul pe termen lung merită suferinţa pe termen scurt. Scrii impresionant de frumos şi mă fascinezi in fiecare zi cu talentul si inteligenţa ta, DAR……pune in balanţă dacă blogul e câştig pe termen lung şi dacă merită să suferi pt că simţi ca nu mai ai timp pt copilul tău!!

  • avatar

    Multumesc mult ca mi-ai scris sincer. Ai dreptate in ceea ce spui si probabil ca mai trebuie sa cantaresc inca daca pe termen lung merita. Timpul este cel mai important lucru pe care il doresc copiii de la parinti, insa intr-o zi ei isi iau zborul si noi ramanem cu ceea ce am realizat… (sau nu am realizat). Te voi tine la curent cu faptele si deciziile mele.

  • avatar

    Adevărat ceea ce spui tu; dar cea mai mare realizare a ta va fi, după ce Maria îşi va lua zborul, că ai crescut un om demn, vertical, fără frustrări şi prejudecăţi. Încearcă să te recalculezi zilnic, să-ţi rearajezi priorităţile în viaţă pentru că tentaţiile sunt multe. Oana poţi mult mai mult decât crezi tu că poţi!!! Tu chiar eşti o femeie puternică!

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!