X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Feb 1, 2013 - Familiale    No Comments

Experiente personale. Fericirea vine in doze mici

 

Ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla, indiferent de acțiunile noastre. Fiecare își găsește până în final peticul său și va fi mai mult sau mai puțin fericit, în funcție de gradul de .. așteptări (sau de coștiență).

Chestiile astea aproape că mi le repet sistematic ca să le cred și eu. Pentru că, o fire colerică și exigentă pe deasupra mi se pare că totul pute, totul nu este cum trebuie să fie sau toate mi se întâmplă numai mie. S-ar putea să cunoașteți placa, pentru că mai gândesc și alții așa.

Sunt genul de persoană care poate fi și veselă și tristă în același timp, care trece ușor de la euforie la lacrimi, de la disperare la entuziasm, de la țipete la ”lugu-lugu” cu copilul, de la râsete la plâns (la un film spre exemplu). Asta sunt eu. Mi se întâmplă adesea să uit de ce eram supărată, pentru că reacționez așa cum simt pe moment, după care merg mai departe și iau lucrurile așa cum sunt în următorul moment.

Am foarte mulți prieteni și în același timp puțini, dar i-am trecut din categoria prietenilor apropiați la ”prieteni” pe cei care mi-am dat seama că nu-i pot suna chiar la orice oră (noaptea, spre exemplu). Și tot gândindu-mă la acest aspect am realizat că în caz de ceva, primii pe care i-aș suna sunt membrii familiei, chiar dacă nu cu toți pare să am o relație foarte apropiată.

Am realizat de asemenea că în situații critice chiar dacă mă panichez pe moment preț de câteva secunde aș putea face față provocărilor și pot fi un sprijin pentru cei apropiați. Poate că nu aș reacționa tocmai ok în situații de zi cu zi, cum ar fi dacă soțul ar uita să-mi cumpere ceva de care cred că am urgent nevoie. În schimb, de când sunt mamă, am învățat să nu mai pun preț pe vaze sparte, globuri sparte, pereți măzgăliți, frimituri pe jos etc.

Nu realizez conștient că viața este formată din mici bucăți de fericire, dar când stau să mă gândesc că merg la pas alături de oameni cu care împărtășesc și bune și rele, că ființele de lângă mine îmi țin de cald fie doar prin existența sau prezența lor în viața mea, îmi dau seama că trebuie să fiu recunoscătoare. Să mulțumesc pentru ce am, să mă bucur pentru clipele prezente și să mă rog să vină momente și mai plăcute pentru noi.

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!