X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Dec 7, 2012 - Familiale    1 Comment

Experiente personale. ”Mama sau femeie?”

 

Titlul parafrazează o carte apărută recent la editura Litera  și la dezbaterea căreia am participat din public. Dilema continuă să-mi macine și mie mintea fără a găsi un răspuns adecvat.

Evident că toate ne dorim să trecem prin ambele ipostaze, iar cele care devin mame nu cred că au cum să nu fie și … femei. Problema este, așa cum s-a pus și la lansarea cărții care a scandalizat Europa: ”Mamă sau femeie?” scrisă de franțuzoaica Elisabeth Badinter (mamă a trei copii) dacă poți să le faci pe amândouă la fel de bine și cu ce compromisuri.

Pur și simplu, în ciuda a ceea ce simțim, cred că avem nevoie de confirmări. Și ele vin atunci când copilul crește așa cum îți dorești, când soțul încă te mai iubește/dorește, când casa și orânduirea ei sunt pe placul tău. Poate că uneori suntem prea exigente cu noi, poate că uneori într-adevăr greșim și căutăm o scuză în aceste probleme care ne copleșesc, dar în sinea noastră știm că vina ne aparține, dar am procedat așa sub presiune.

M-am mai eliberat puțin de vina de a-mi dori uneori o viață singură, fără soț și copil, când am auzit în jurul meu și alte persoane care gândesc la fel. Mi-am dat seama că nu sunt singură. Și apartenența asta la un grup care simte la fel ca tine, care trece prin aceleași ”crize” ca și tine te face să mergi mai departe și să te gândești că nu ești chiar defect (ă).

Întâmplarea face că, în această perioadă citeam o altă carte, aparent fără nicio legătură cu subiectul de mai sus dar în care am regăsit aceleași simțăminte. Și dacă vă simțiți mai bine doamnelor auzind asta, ei bine, persoana care simte și gândește ca toate mamele care-și doresc mai mult de la copil, soț, carieră și de la viață în general – este nimeni alta decât MICHELL OBAMA. Îngrijorarea ei este povestită de actualul președinte al SUA – Barack Obama, într-o carte apărută prin 2006, pe când era doar Senator. El zice așa: ”Nu doar alergătura continuă între serviciu și copii făcea situația lui Michelle (OBAMA) atât de grea, ci și faptul că, din punctul ei de vedere, nu făcea niciunul din aceste lucruri bine. În mintea ei, se luptau două imagini despre sine – dorința de a fi o femeie cum fusese mama ei, puternică, de încredere, care ținea casa și era întotdeauna acolo pentru copiii ei, și dorința de a excela în profesia ei, de a-și lăsa amprenta asupra lumii și de a realiza acele planuri pe care le avusese când ne-am cunoscut”.

Și ca lucrurile să fie și mai plăcute (prin faptul că simt și alții asta), nici Barack Obama nu era mulțumit de el. ”Și totuși, dintre toate domeniile vieții mele, de capacitățile mele de soț și de tată mă îndoiesc cel mai mult”. Poate că a fi tată/ mamă o fi cel mai greu lucru din lume?

Tot în această din urmă carte este pomenită Karen Kornbluh – specialistă pe relația carieră-familie, care vorbește despre ”familia de jongleri” în care părinții se zbat să plătească facturile, să aibă grijă de copii, să țină o gospodărie și să-și păstreze relația. Ea spune că jonglarea cu toate aceste sarcini afectează viața de familie.

Chiar dacă nu au fost cuvintele mele, cred că mă pot considera o mamă jongleră, pentru că în fiecare zi mintea mea, sufletul meu dar mai ales faptele mele se împart câte puțin dar nu suficient de mult și de bine către familie, carieră, casă și printre picături și din ce în ce mai rar pentru plăceri ale sufletului meu.

Dar oricât nu mi-aș fi dorit să fiu mamă în unele momente, copilul îți aduce tot felul de bucurii care compensează lipsurile și plăcerile vieții de burlac sau de cuplu.

Dezbaterea pe această temă poate continua și s-ar putea să mai revin. Besteller-ul internațional ”Mamă sau femeie?” (o polemică despre maternitate ca o nouă formă de sclavie) tinde să sperie pe toate femeile care și-ar fi dorit vreodată să devină mame. Și cred că adevărul este undeva la mijloc, iar alegerea momentului de a fi mamă este bine să fie făcută din suflet și fără resentimente sau alte obligații ”sociale”.

1 Comment

  • avatar

    Interesant postul tău..! Cred totuşi că ar trebui să nu ne mai comparăm unele cu altele. Şi atunci ne vom bucura din plin de cele două posturi : de mamă şi femeie. Orice complex de inferioritate este defapt un complex de superioritate!

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!

'