X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Feb 15, 2013 - Familiale, Ganduri    No Comments

Experiente personale. O viata… mai multe vieti

 

by Oana Grecea

Recent a venit pe lume Natalie, fetița unor prieteni. Este așa micuță încât am constatat că este cât o carte. Ca să crească are nevoie de tot sprijinul celor din jur.

Cu ocazia asta mi-am dat seama cât de dependenți suntem unii de alții, de la naștere până la moarte. Mult timp, când aduci copilul acasă, te gândești să reziști deoarece puiul de om din fața ochilor nu știe să facă nimic: să mănânce, să se schimbe ori să spună ce dorințe are. Pe la câțiva ani, raportul tot nu se prea schimbă, cu excepția faptului că-și poate exprima dorințele.

Singura perioadă în care ne simțim stăpânii Universului este adolescența, când credem că nu avem nevoie de la nimeni de nimic, că putem realiza totul singuri. Dar nici atunci nu este așa. Fie măcar pin prisma banilor de care avem nevoie de la părinți, pentru a ne satisface anumite dorințe sau meditațiile.

Și vine tinerețea și maturitatea, când am putea realiza totul dar când, indiferent ce-am spune, tot mai avem nevoie de părinți, sub o formă sau alta. Până să avem copiii, avem nevoie de ei să plătească niște facturi, să facă niște cumpărături sau să se intereseze de niște lucruri. De multe ori și lor le pare bine să se facă utili.

Când apar copiii în viața noastră, părinții deveniți bunici sunt absolut necesari, dacă îi poți avea prin preajmă. Când nu-i poți avea, totul devine mai complicat și mai scump prin prisma unei bone devenită… mamaie.

Dar vine și vremea când cei pe care i-am alergat de colo-colo și s-au sacrificat au ei nevoie de sprijinul nostru. Și asta este o perioadă grea pentru că la vârsta aceea o mulțime de alte lucruri îți acaparează universul.

Cert este că, dacă stăm să ne gândim drept, viața este un ciclu care se tot repetă și pe care nu-l prea putem evita, iar fiecăruia din noi ne vine rândul prin toate aceste etape. Deocamdată sunt uimită și fericită să asist cum o nouă viață – a lui Natalie – începe să schimbe viața și universul părinților ei și mă emoționez amintindu-mi cum a fost când eram și noi așa cu Maria.

La final aș vrea să-i urez bun venit pe lume lui Natalie și îi doresc să crească mare ca tati, frumoasă, sensibilă și drăgălașă ca mami și deșteaptă cât amândoi la un loc!

bulgarele-de-zapada

Cartea asta = NATALIE (greutatea ei)…

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!