X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Aug 14, 2013 - Familiale    7 Comments

Experiente personale. Vacanta, asa cum (nu) mi-am imaginat

 

by Oana Grecea

Poate mi-ați simțit lipsa, poate nu. Mama cu siguranță a văzut că nu am mai scris aici de ceva timp. Știindu-mă în concediu și-a imaginat că voi fi mai activă pe blog. Dar iată că nu. Mi-am permis o pauză.

Iar acum probabil vă așteptați să vă povestesc despre cum a fost în vacanță, pe unde am umblat, ce locuri am vizitat, cu ce prieteni m-am întâlnit. Dar vă voi dezamăgi. Încerc să vă povestesc cum este să mergi în concediu cu gândul.

Întâi am simțit o ușurare, că se apropie concediul mult visat, că mă voi detașa de serviciu și de blog, că pot să dorm mai mult dimineața, că nu mai sunt pe fugă, așa cum este toată viața mea. Apoi am simțit furie, frustrare, frică de ce mai urmează. Toate astea, din cauză că nu mi-am permis să merg undeva, nici măcar un week-end la mare pe litoralul românesc. Am fost furioasă că după un an de muncă al meu și al soțului, nu am putut să strângem bani să plecăm cu copilul. Puteam să mă împrumut. Dar o fac deja lună de lună, pentru traiul zilnic. Deci nu ar fi fost o soluție.

Așa că, după un răgaz de câteva zile de supărare, mi-am revenit și am început să apreciez faptul că suntem (relativ) sănătoși, că reușim să ne plătim creditele la bancă (și nu ajungem să fim dați afară din casă), că am bani de internet (si îmi permit să văd chiar și un film bun), că pot experimenta acasă rețete de pâine (mai ieftine și mai sănătoase decât cele din comerț), că pot sta acasă cu fata mea să ne jucăm ce vrea ea (respectiv ”Macao” și ”Comoara piraților”; de Monopoly nu am avut răbdare, durează prea mult), că putem merge prin parc (deși pe căldurile astea numai seara este o soluție și copilul nu vrea la orele alea), că pot citi (mi-aș fi dorit mai mult dar cu zgomot de televizor nu prea pot..), că-mi pot pune ordine în gânduri. Și nu-i de neglijat faptul că nu sunt singura care nu a plecat în concediu, deși nu sunt pe principiul ”să moară și capra vecinului”. M-am întâlnit și cu câțiva prieteni pe lângă casă și am evitat să mă panichez în legătură cu viitorul. Chiar daca sunt un om ”planificat/organizat”, am vrut doar să savurez clipa, să mă simt bine și să încerc să mă relaxez. (asta cu relaxatul nu cred totuși că mi-a ieșit). Adică am avut și dimineți când m-am trezit târziu, dar și seri când am adormit încă de pe la 21,00, exact ca pensionarii.

La umbra draperiilor mele mi-am dat seama că trăim așa cum ne așternem (nu a făcut nimeni credite în numele meu), că avem viața pe care ne-o merităm, că percepția, sentimentele și senzațiile sunt în funcție de cum ne imaginăm. Dacă te vezi rău ești rău, dacă te visezi un învingător ești un învingător. Sunt fericită cu asta? Probabil că nu, mereu vreau să mă raportez la ceilalți, să fiu la nivelul celorlalți și (încă) nu reușesc, dar știu că trăiesc zilnic mii de frânturi de fericire alături de copil și de soț, la fel cum trăiesc zilnic momente de nefericire, atunci când vreau ceva și nu-mi permit sau când văd că ne lipșește ceva. Singura mea dilemă este dacă înțelege asta și copilul, sau ne va reproșa peste ani că nu am dus-o și pe ea prin țară sau prin țări străine sau că nu i-am cumpărat una sau alta.

Nu m-am visat pe plaje exotice sau prin păduri răcoroase, m-am bucurat de pozele și poveștile de vacanță ale celor dragi (sau ale prietenilor virtuali) și am meditat la ce trebuie să fac să nu mai fiu în această situație în viitor.

Voi, cum ați petrecut? Mi-ar plăcea să citesc câteva rânduri despre cum arată concediul perfect în viziunea voastră și dacă ați avut parte de el…

7 Comments

  • avatar

    Sunt printre cei care merg in concediu cu gandul. E adevarat, imaginatia nu are limite, nu costa, nu trebuie sa te inghesui intr-un mijloc de transport pentru a ajunge la destinatie, trebuie doar sa inchizi (sau nu) ochii si sa-ti exersezi abilitatile de scenarist si regizor de calatorii. Ma mai ajutam cu inregistrari ale emisiunilor lui Razvan Marc, dar mai nou emisiunea s-a sistat, asa ca raman la carti+ imaginatie. Din pacate, lucrurile esentiale pe care le achizitionezi dintr-o calatorie – socul impactului cu alti oameni/culturi/obiceiuri/gastronomie si cresterea nivelului de toleranta si empatie care rezulta din acesta, necesitatea de a te adapta la diverse situatii neprevazute, faptul ca inveti sa te “descurci” in asemenea situatii si iti cresti increderea si stima de sine, inspiratia pentru munca sau viata personala pe care o poti avea prin vizitarea unor locuri noi si interesante – toate acestea nu pot fi obtinute decat prin real life experience. Si referitor la ce-ar putea sa reproseze copilul parintilor sai peste ani, eu cred ca da, e f important pentru un copil sa calatoreasca impreuna cu parintii lui, sa vada lumea si oamenii, sa se poata deschide si sa dobandeasca curajul de a fi el insusi. Lucrurile materiale care se cumpara cu bani se pot pierde, strica sau fura, dar experientele vor ramane mereu cu noi.
    Iti doresc ce imi doresc si pentru mine, cat mai multe calatorii frumoase si o camara plina cu amintiri nepretuite 🙂
    Abia astept sa citesc urmatoarele tale posturi.

  • avatar

    Multumesc mult pentru urari Simona. Mult noroc si imaginatie iti doresc si eu tie. Si multumesc ca ai intrat si ai citit.

  • avatar

    Bucuria vine din suflet! Asa că am grijă cu ce umplu sufletul meu ca sa pot fi fericită! Iar copii cresc si se dezvoltă cu atmosfera familiei. Aceasta este cea care îi dă putere si curaj copilului nicidecum vacantele…! Nu zic ca nu e bine sa mergi in vacanta dar copii au nevoie in primul rand de atentia noastra. Noi ne amagim crezand ca jucariile si calatoriile pot compensa timpul pe care nu-l petrecem cu copii! Ne trebuie atat de putine ca să fim fericiti daca L-am crede pe Cel care dăruieste bucurie!

    Te îmbrătisez, Oana!

  • avatar

    Aaaa! Nici noi nu am mers în vacantă…poate mergem să ne vedem bunicii!!!!! Noi incercăm ca fiecare zi să ne-o transformăm in vacantă si asa nu mai avem după ce tanji!!!!!

  • avatar

    Cristina, iti multumesc ca mereu esti pe faza (simti gustul amar care reiese din unele postari ale mele) si cumva ma incurajezi prin exemplul vostru. Sa stii ca ma gandesc mereu la voi (chiar daca nu comunicam prea des) cat de greu trebuie sa va fie, dar cred ca Dumnezeu ii da fiecaruia cat poate duce. Si probabil voi sunteti mai puternici.

  • avatar

    Oana, omul nu se naste puternic ci devine puternic zi de zi, clipă de clipă. Depinde ce putere vrei să dobândesti. Nici nu îti dai seama tu ce femeie puternică esti si pe deasupra si frumoasa si desteaptă si sensibilă. Nu spun astea ca sa te laud ci doar pentru a accentua faptul că iti lipseste un duhovnic bun care să te ajute sa-ti restabilesti prioritătile in viata si sa te învete să te tii de ele. Duhovnicul e ca dirijorul: ajuta orchestra să n-o ia pe arătură…!
    In vremurile astea cand BOR e mult blamată si se doreste indepărtarea oamenilor de biserică tocmai acesta este scopul: omul să nu-L mai caute pe Hristos ci să creadă că poate de unul singur. Ori nu-i asa deoarece ne abatem mult de la drum. trimite-mi pe mail crisiuly@yahoo.com adresa ta si-ti voi trimite o carte tare faină(că si asa iti place tie sa citesti).
    Te îmbrătisez!

    Ps. Un citat dintr-o poezie a unui pr. poet contemporan : CUM SĂ MORI CU ATÂTA IUBIRE ÎN TINE?

  • avatar

    Probabil eu am fost o norocoasa dar macar fă un obiectiv din asta. Sa iti propui sa pleci in vacanţă, măcar un weekend, pe an. Planificai şi suma ar fi fost minimă. Regret că îi contrazic pe ceilalţi dar nu e suficient sa spui ca nu poti si ca e bine ca iti platesti ratele la banca.

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!