X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Jul 14, 2015 - Familiale, Ganduri    2 Comments

Ganduri de la casa

  de Oana Grecea Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, teren nivelat și asfalt) dar am o priveliște frumoasă și confort în casă. - seara adormim cu sunetul greierilor în urechi - ziua vedem vacile păscând, copacii adiind și am văzut chiar și barza pe câmp - pe terasă se aude Cucul și Cocoșul de la curțile vecinilor mai îndepărtați (lângă mine abia se construiește ceva, eu am vecini doar în stânga și în față, în dreapta și în spatele casei am câmp) - statul la casă te învață să faci economie la apă. Sunt stresată că se umple fosa și încercăm să nu mai lăsăm apa să curgă cum făceam la apartament și plăteam cea mai mare întreținere din bloc. - senzorul de mirosuri de la centrală m-a speriat deja, am gătit odată niște carne pe care am frăgezit-o cu puțină țuică și imediat a început să fluiere - dacă la bloc mi se părea că nu se mai termină treaba, la casă ar fi non-stop de făcut ceva. Cu toate astea, plăcerea de a locui la curte ne face să ne trezim dimineață de dragul de a bea cafeaua și a mânca micul dejun pe terasă. Mă întreb cum naiba avem timp de asta când la bloc abia apucam să ne așezăm cu toții la masă, și asta numai în week-end. - când ești nevoit înveți și faci lucruri la care nu te-ai fi gândit. De exemplu nu m-aș fi urcat pe scara podului că mă ia cu amețeală, dar acum m-am obișinuit și urc și cobor lucruri de câteva ori pe zi. - nu am săpat încă cu lopata sau ce-o mai trebui prin grădină că nu am încă ce. Dar cum nu am pus niciodată mâna pe o lopată sau cazma, sunt curioasă dacă o să pot săpa sau dacă o să fiu în stare să plantez/cultiv ceva. - dacă la bloc nu mă interesau și nu aveam nicio treabă cu vecinii, acum parcă mi-e drag să mă împrietenesc cu ei. E senzația aia că ești departe de tot și doar un om cu care te ai bine te-ar putea salva în caz că-ți lipsește vreodată ceva. - dacă până acum cumpăram câte un kg de ulei și unul de zahăr/făină, acum totul se ia la bax. Distanța te face să te aprovizionezi ca nu cumva să rămâi în pană și să nu ai de unde lua. În Domnești există doar un Mega Image, restul magazinelor sunt mici buticuri (încă nu le-am trecut pragul să văd dacă arată exact ca într-un sat sau ca într-un supermarket), iar retailerii importanți se află dincolo de barieră, deci la peste 8-10 km de mine. - chiar dacă e casă nouă și veți zice că mereu ai nevoie de ceva, cheltuiala depășește mobilatul unui clasic apartament. De exemplu de scară la beci, sau scară mobilă sau rafturi sau magazie nu aveai niciodată nevoie la bloc. Ca să nu mai vorbesc de mașină de tuns iarbă, bormașină și alte scule ale căror denumiri nu le-am învățat încă dar aud că am avea nevoie să le avem ”la casa omului”. - chiar și grătarul este deocamdată împrumutat, dar constat cu plăcere că strânge în jurul lui prietenii și familia. De fapt, e cel mai bun pretext de a te strânge, chiar dacă eu nu mă omor cu micii sau cu carnea prăjită (prefer friptura la cuptor). - nu știu ce gânduri are primarul din Domnești (Ilfov) dar pe ulița/străduța mea sunt o grămadă de pescari care explorează cu mare drag albia râului Ciorogârla și mi s-a spus că e chiar drăguț peisajul. Soțul nu era pescar dar cred că devine unul de dragul relaxării. - ar trebui să spun și ce mă enervează: muștele, gângâniile și țânțarii de pe terasă (și din casă dacă nu tragem plasa la ușă). Habar nu am cum să scap de ei/ele. Deocamdată nu au apărut șobolanii dar cred că urlu dacă îi văd de mă știe toată strada. Nici soluții nu pot pune că îl avem pe Cookie care linge peste tot și l-aș otrăvi și pe el săracul. - nu am televizor, cablu, internet, dar fără radio și tv pot trăi foarte bine. Însă internetul (acum scriu de pe un stick Vodafone plin de fițe) îmi lipșește cel mai mult. Parcă nu-mi găsesc locul, parcă nu îmi pot face treaba, parcă stau pe loc fără internet și wi-fi în casă. Aștept RDS-RCS să vină cu fibra optică pe stradă să îmi revin cu totul la vechea muncă. Ca o concluzie aș vrea doar să vă spun că energia vine din micile bucurii și eu reușesc să-mi găsesc destule astfel de momente. Cred că dacă lași încrâncenarea de-o parte și te gândești că alții o duc mult mai rău poți să te bucuri mai ușor de ce ai decât de ce nu ai. Despre cea mai mare bucurie de la casă - BUCĂTĂRIA - voi scrie într-un post viitor, că tare încântată sunt de ceea ce am.

2 Comments

  • avatar

    Draga mea, noi am trecut anul trecut prin astea toate 🙂 treaba cu taratoarele, gen soparle&co, noi am rezolvat-o prin achizitionarea contra 1 leu bucata a 2 bucati pisici…. singura licoare pe care o dam pe iarba din curte e cea anti capuse. asta se da ziua, la amiaz, cand animalele sunt retrase la umbra si lenese. pana sa se trezeasca ele ca ce si cum, aia e gata uscata si nu mai e niciun pericol. dupa cumparaturile legate de viata zilnica de la casa, sa stii ca urmeaza asa: sistem de irigat, si generator. asta din urma este vital … daca ramai fara curent mai mult timp… nici apa la wc nu poti sa o tragi ca nu impinge/trage pompa 🙂 enjoy dragilor, ca merita fiecare clipa:)

  • avatar

    Întotdeauna la casă mai este ceva de făcut, de cumpărat, apoi de reparat sau îmbunătățit, dar şi bucuriile sunt proporționale. Părinții mei s-au mutat la casă (în Brăneşti, tot la distanță mare de primul magazin şi aproape de lac) şi nu au mai fost aceiaşi oameni! Nu se simt bine dacă n-au trebăluit prin curte într-o zi, urmăresc prognoza meteo cu strictețe (iarna să îşi facă aprovizionare în caz de viscol, vara să ştie când udă grădina), au mereu provizii pentru aproape orice le este poftă. Viața la țară poate fi cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat (l-ai făcut sā se întâmple, evident).

    Mult, mult succes în toate şi aşteptăm update-uri!

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!

'