X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

”Hillary Clinton”, o campanie electorala vizibila si in lumea mea

de Oana Grecea Mă trezesc cu lacrimi de emoție ascultând discursul de susținere al lui Michelle Obama pentru prietena ei/lor, Hillary Clinton. Caut pe google casa din Chappaqua, New York, locul de unde Hillary a scris cea de-a doua carte a sa, Decizii dificile. Urmăresc cu interes cum arată o bunică celebră la nașterea celui de-al doilea nepot (Chelsea, fiica lui Hillary a născut recent și un băiețel). Pe la jumătatea lui iulie, pe când era sau nu lovitură de stat în Turcia, așteptam înfrigurată decizia Casei Albe vis-a-vis de susținerea protestanților sau a președintelui Erdogan. Asta pentru că tocmai citisem – pură coincidență – ce scrisese Hillary din perioada mandatului de secretar de stat despre Erdogan și descopeream un personaj cu potențial periculos. Un om anume deținea cheia pentru viitorul Turciei și al relațiilor noastre: prim-ministrul Erdogan. L-am întâlnit prima dată când era primar al Istanbulului, în anii 90. Era un politician ambițios, impunător, devotat, eficient. Sub mandatul lui Erdogan, exista un motiv tot mai puternic de îngrijorare, chiar de alarmă, în legătură cu felul în care guvernul său îi trata pe oponenți politici și pe jurnaliști. Guvernul său i-a închis pe jurnaliști într-un grad alarmant în al doilea și al treilea mandat al său și a înăbușit în forță protestele care îi contestau unele decrete. ... Erdogan era foarte mândru de fiicele sale talentate, care purtau văl. În momentul scrierii acestei lucrări (2013-2014), în ciuda regimului său tot mai autoritar, sprijinul pentru Erdogan în zonele mai conservatoare ale Turciei rămâne puternic. Direcția de viitor a Turciei este nesigură. Însă ceea ce este sigur este faptul că Turcia va continua să joace un rol semnificativ, atât în Orientul Mijlociu, cât și în Europa. Iar relația noastră va continua să fie de importanță vitală pentru Statele Unite”. Pe Facebook, wall-ul îmi este plin de secvențe video cu lideri vorbind și susținând  schimbarea istorică: prima femeie președinte a USA! Îmi atrage atenția Meryll Streep care începe discursul cu un icnet de bucurie. Îmi spun că în America chiar că lumea vizualizează succesul și bucuria și-l trăiește ca și când s-ar fi întâmplat. Probabil că ar trebui să învăț din asta. Flashurile cu Clinton îl aduc în prim plan și pe Putin. Despre care se spune că o urăște sincer pe Hillary pentru că l-ar fi acuzat de fraudarea alegerilor, pentru că a contribuit la moartea lui Ghaddafi și multe altele. Deci viitorul relațiilor SUA-Rusia nu este prea roz. Nu știu mare lucru despre politica și programul pe care îl susține fosta primă doamnă. Adică nu mă afectează direct faptul că dorește să nu mai fie săraci, să dea o șansă tuturor, luând de la bogați și dând celor nevoiași. Însă i-am citit prima și a doua carte (din perioada sa ca soție de președinte și din perioada de secretar de stat în mandatul lui Obama) și am urmărit-o în aceste intervale. Pe lângă empatiile mele de natură umană față de ea, cred cu convingere că este printre cele mai pregătite persoane să reprezinte SUA la nivel înalt. A fost opt ani la Casa Albă ca primă doamnă, apoi încă vreo patru ca secretar de stat, a făcut parte din Congresul SUA, a călătorit și a reprezentat țara ca diplomat în foarte multe rânduri. Numai ca secretar de stat a vizitat 112 țări și a parcurs 1.700.000 km. În plus, Trump mi-e antipatic. Cu gura lui spurcată nu am în minte decât o fotografie porcoasă, în care chipul lui apare pe forma unui pișoar. Mai mult, când am văzut că și soția este după chipul și asemănarea soțului (a plagiat un discurs de-al lui Michelle Obama din 2008), m-am convins că cu asemenea lideri mondiali ne paște un război sau vremuri tulburi pe care nu aș vrea să le trăiesc. Îmi sună nefiresc în urechi acel ”belive me” pronunțat parcă sarcastic de Trump, când numai să-l crezi nu-ți vine. trump wc Politician cu vocație încă din liceu, când participa la demonstrații (în anii 60-70), Hillary Clinton spune că nu s-a născut Primă Doamnă și nici senator. „M-am născut în America mijlocului de secol XX, un loc și un timp al oportunităților“. Femeile, sănătatea (asigurările sociale) și copiii sunt subiectele pentru care a militat cel mai mult în viața politică. „Când femeile sunt victime, stabilitatea familiilor, a comunităților și a națiunilor se erodează, punând în pericol proiectele pentru democrație și prosperitate pe plan global“ – scria în cartea Living History. Poate că în subconștientul meu o ”susțin” pentru că este femeie. O statistică semnalată în carte spune că la sfârșitul lui 2013, femeile ocupau sub 22% din toate locurile din parlamentele și forurile legislative din toată lumea. Peste o sută de țări încă au legi care limitează sau interzic participarea femeilor la economie. Poate că a venit momentul ca cea mai mare democrație din lume să dea un exemplu și să fie condusă de o femeie. Dar poate că e cazul să mă preocup mai mult de țreburile mele și în lumea mea mică să nu mai visez la ce este la nivel global. Hillary Clinton nu e pentru mine dar e un exemplu pentru mine. Și cine sunt eu să spun altcumva decât președintele Barack Obama (pe care îl admir) că nu a existat niciodată un bărbat sau o femeie – nici el și nici Bill - nicio persoană mai calificată decât Hillary Clinton pentru funcția de președinte al Statelor Unite ale Americii?

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!

'