X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Jan 30, 2013 - Interviurile mele    3 Comments

Laura Frunza, o mamica blogger de toata lauda

 

Este Mamă și Blogger. Lucrează în HR într-o multinațională, dar la origine este filolog. Laura Frunză are de patru ani și jumătate un site/blog personal cu idei pentru mămici și copii inspirate din propria experiență.

Conform prezentării sale, are idei multe, din care nu pune în practică decât jumătate, iar un sfert din ele le împărtășește pe blog. Traduce cărţi pentru copii din pasiune. Mai este pasionată de gătit, de bricolat şi de tot ce intră în sfera asta, de jobul pe resurse umane, de Ikea şi de lectura unor cărţi care o destind.

Este genul de persoană despre care te întrebi când face toate astea și cum de mai poate. Trăiește printre noi, o întâlnim în metrou, cu copilul la balet sau la grădi, dar o putem citi și pe blogul cu numele său: www.laurafrunza.com.

Mi-a plăcut de ea pentru că este un om franc, care are curajul de a spune lucrurilor pe nume. A demascat o editură pentru nerespectarea unui contract, dezvăluie mailuri ingrate în care i se cer lucruri pe nimic, și are și o rubrică pe blog: ”Pentru companii”, cărora le pune în vedere că ”Reclama pe acest blog nu este gratuită iar blogul meu nu este mică publicitate”. Spune despre ea că nu citește cărţi, nu merge la filme şi nu frecventează anumite locuri doar pentru că aşa se face, pentru că e cool, la modă, în vogă.

Vă invit să citiți un interviu despre lucruri simple făcute de un om un simplu dar unic, care încearcă prin ceea ce face să educe, să dea tonul. O poveste scurtă despre Laura Frunză

Aș vrea să spui câteva vorbe despre Laura Frunză. Unde lucrezi, ce meserie ai la origine..

Lucrez într-o companie multinațională care nu are nicio legătură cu munca mea la blog. La origine sunt filolog, asta scrie pe diplomă, asta vă spun. Nu știu exact ce ar trebui să însemne asta, probabil faptul că pot merge în orice direcție doresc.

Ai o fetiță, Eliza (de patru ani). Cum îți împarți timpul liber între ea și blog? Ce activități faci cu fetița ta săptămânal? Când scrii pe blog?

Activitățile pe care le fac cu fetița mea nu sunt programate. Uneori o duc eu la balet, alteori o duce altcineva. Uneori lucrez de acasă și astfel pot petrece mai mult timp cu ea. Sau sunt zile când sunt foarte aglomerată la serviciu și o văd dimineață când plec și o duc la grădiniță și seara când mai vin acasă și îi fac baie și îi citesc povestea de seară.

Pe blog scriu când am inspirație, pot scrie și cinci postări odată și le programez pentru zile diferite – depinde de perioada din an sau de subiectele pe care vreau sau trebuie să le abordez.

Cum reușești să faci față atribuțiilor unei mămici blogger: curățenie, mâncare, cumpărături, copil, blog, job etc? Ai vreun secret?

Nu e vorba de secrete, iar lucrurile astea nu trebuie făcute toate într-o singură zi. Pot spune doar că sunt o persoană organizată – fac curățenie doar sâmbăta, în rest ordine dacă e cazul (de exemplu să pun vasele la loc după ce le-am spălat sau să strâng jucăriile din camera Elizei), mâncare mai elaborată de două-trei ori pe săptămână iar cumpărături o dată pe săptămână. Nu e așa de greu, trebuie doar stabilite prioritățile.

Faci traduceri pentru copii. Ce-ai tradus în ultimul an și ce pregătești în 2013?

Nu mai traduc de ceva vreme, am fost nevoită să refuz ofertele pentru că nu mai făceam față. În 2012 am tradus două cărticele pentru preșcolari la editura Nomina și o carte despre tricotat la editura Casa. Primele două au apărut deja, le-am văzut și la Gaudeamus, ultima nu știu când apare. Momentan sunt în așteptare deoarece vreau să public o carte și îmi concentrez eforturile pe acest aspect.

De când ai blogul ai făcut unele schimbări. Cât de dese trebuie să fie schimbările/reinventările unui site și în ce-ar consta?

Nu aș ști să spun cât de dese trebuie să fie schimbările unui site, depinde de cât de orientat spre nou este posesorul lui. Eu, de exemplu, mă adaptez cam greu la schimbare și am tendința de a bate pasul pe loc pentru că nu-mi plac noutățile. Însă atunci când un blog ia amploare, are musai nevoie de un domeniu, de un header personalizat, de un banner preluabil, de cărți de vizită cu antentul blogului și așa mai departe. E nevoie de puțină muncă și pe partea asta, dar merită.

Care a fost cea mai plăcută experiență cu blogul și care a fost cea mai rea?

Experiențe plăcute am avut foarte multe – am cunoscut oameni deosebiți care, în timp, mi-au devenit prieteni. Experiențele neplăcute se rezumă la comentariile pline de ură pe care unii oameni simt nevoia să le lase, în mod gratuit. Nu am reușit niciodată să înțeleg acest tip de comportament pe internet, de ce simte cineva nevoia să-și verse frustrările în grădina unui om cu care nu are nicio legătură.

Pentru tine blogul este o sursă suplimentară de venit? Scriai că nu te dă pe spate cineva care te întreabă de trafic. Totuși, proiectele pe care le-ai derulat au venit ca urmare a notorietății tale…

Blogul nu este o sursă suplimentară de venit, simt nevoia să specific foarte clar acest lucru. În patru ani de blogging, am avut doar un singur articol plătit cu bani. Am primit diverse produse sau servicii pentru a le prezenta și am făcut-o de fiecare dată cu mare drag, însă nu țintesc spre asta și nu acesta este scopul blogului, prin urmare mă lasă rece discuțiile legate de trafic. Și da, mi s-a întâmplat să fiu curtată de anumite companii sau agenții datorită notorietății, așa cum mi s-a întâmplat și să refuz anumite mărci din motive de principiu sau din respect pentru cititorii mei.

Citești mult. Ai vreo recomandare pentru adulți și una pentru copii?

Da, citesc foarte mult. Anul trecut am citit multe cărți impresionante, nici n-aș ști pe care s-o recomand mai întâi. Pentru copii, însă, pot recomanda preferatele fiicei mele: seria cu Luna Betiluna și Dora-Minodora de la editura Paralela 45, seria cu Bobița și Buburuză de la editura Casa, cele doua cărți din seria Școala urșilor de la editura Cartea Copiilor și orice carte de Lucia Muntean.

Site-ul tău are și foarte multe idei de DIY. De unde te inspiri? Ai fost tot timpul îndemânatică? Și de unde răbdarea, materialele?

Da, de mic copil mi-a plăcut să meșteresc diverse lucruri, fie că erau haine pentru păpuși sau săculeți pentru plantele medicinale pe care le adunam. Cartea mea preferată în copilărie a fost “Mici recuperări pentru meșteri mari”, o carte primită la premiu prin clasa a doua și pe care o mai am și acum și în care se prezentau diverse activități care acum ar fi catalogate ca ”do it yourself”. Nu știu dacă am pus vreodată în practică ceva, dar o citeam ca pe literatură. Când mă plictiseam o luam iar și iar și îmi imaginam că meșteresc diverse lucruri. Cât despre răbdare, nu o am mereu, dar se exersează, iar materialele se cumpără sau se reciclează. Trăim alte vremuri, dacă în copilărie orice bucată de cârpă era o comoară, acum poți găsi multe accesorii în magazinele de hobby și cele mai multe sunt la prețuri accesibile.

Am văzut că postezi uneori anunțuri de vânzare a unor lucruri. Le iei de undeva? Care este treaba cu ele?

Sunt lucrurile mele personale, nu le iau de nicăieri. Îmi mai fac din când în când ordine în cămară sau în dulap și văd că am lucruri care pot bucura pe altcineva și atunci le adaug în Bazar. Nu pun prețuri mari pentru că nu mă interesează neapărat suma obținută (deși este importantă, mai ales dacă economisesc pentru ceva anume) cât să mă asigur că acel obiect ajunge la cineva care are nevoie de el.

Cum ți se pare comunitatea online (de bloggeri) din România? Cum vezi mămicile bloggerițe? Urmărești site-uri din afară?

Hm, o întrebare dificilă. N-aș ști să-ți spun dacă există o “comunitate” de bloggeri. Există bloggeri și cam atât. Unii din ei se bat pentru trafic, alții pentru glorie, alții pentru contracte pe sume mari. Foarte puțini apreciază ideea de a strânge în jurul lor o “comunitate” de cititori și nu un număr de “unici”. Mămicile bloggerițe sunt mai pasionate de ceea ce fac, poate mi se pare mie, dar concurența nu e așa acerbă pentru că fiecare își vede de blogul ei și chiar se recomandă și se ajută între ele. Iar cele mai multe sunt persoane modeste și amabile pe care ți-e drag să le citești. Nu mai citesc bloguri din afară de multă vreme, citeam într-o vreme blogul unei mame din Alaska și pe cel al unei mame din Israel, dar am renunțat, prefer să le citesc pe mămicile noastre, în puținul timp pe care îl am la dispoziție pentru a-mi verifica Google Reader-ul.

Ce-ți dorești pentru 2013 de la blogul tău? Cum îl vezi peste câțiva ani?

Îmi doresc pentru 2013 să îmi mențin blogul acolo unde este, să scriu în continuare la fel de des și să păstrez încrederea cititorilor mei. Nu mi-am creat o imagine de viitor cu privire la blog, deși mă amuzam cu o prietenă, la un moment dat, că peste 30 de ani o să scriem despre scutece pentru incontinență și adezivi pentru proteze. Nu se știe ce ne aduce viitorul și dacă voi mai avea energia să continui, poate voi decide la un moment dat să las loc altor mămici, mai entuziaste decât mine.

Și tu și sora ta Mihaela (si ea blogger) scrieți posturi foarte umane. Amândouă traduceți și înțeleg că lucrați împreună. Moșteniți din familie talentul pentru scris și plăcerea de a citi?

Da, am tradus împreună, nu lucrăm propriu-zis împreună, ci doar la aceeași companie. Talentul pentru scris și plăcerea de a citi au fost cultivate în timp, nu provenim dintr-o familie de intelectuali, ci din părinți simpli care au știut, însă, să ne insufle dragostea față de carte. Restul a fost multă muncă și la fel de multă pasiune.

Ce vrei să faci în viață și nu ai făcut încă (dintr-un motiv sau altul)? Ce nu se știe încă despre tine? 

Nu știu ce aș vrea să fac, poate să călătoresc mai mult, deși eu sunt genul de om care apreciază destinația dar nu și drumul până acolo, așa că mă urnesc greu din loc. Iar dacă există lucruri care nu se știu despre mine e pentru că nu am vrut să se știe și așa vreau să rămână și pe viitor. Sunt destul de discretă cu viața mea personală.

 

3 Comments

  • avatar

    Frumos interviu, toata admiratia pt. Laura!

  • avatar

    Foarte frumos interviul!
    Eu o citesc cu drag pe Laura in fiecare zi!

  • avatar

    Ma bucur ca o cititi si o urmariti, pentru ca merita din plin. Si eu abia astept sa-i citesc cartea.
    Eu cred ca eroii din viata de zi cu zi merita promovati, nu vedetele de plastic, unele avand ca singur merit frumusetea.
    Imi plac exemplele in care munca da rezultate, ca altfel parca te chinui in zadar.
    Va multumesc pentru comentarii.

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!