X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Merita sa cititi ESEURI DE ÎNDRAGOSTIT, de Alain de Botton

de Oana Grecea

Se zice că cele mai bune cărți sunt cele pe care crezi că le-ai fi putut scrie și tu, pentru că sunt scrise în cuvintele pe care le simți, le cugeți sau le exprimi. Asta mi s-a întâmplat cu Alain de Botton (în cartea sa ”Eseuri de îndrăgostit”, apărută la editura Humanitas), deși m-am mirat de ”înțelepciunea” vorbelor sale scrise pe când avea doar 23 de ani. Cu siguranță la vârsta lui nu reușeam să-mi dau seama măcar de cum funcționează relațiile ori să mă surprind gândind în felul acesta despre iubire și cupluri.

Încă de la prima pagină a cărții mă surprinde cu o întrebare pe care o gândim cu toții (uneori) dar prea puțini o recunoaștem/ conștientizăm: ”Prea adesea forțați să împărțim patul cu cineva care nu ne înțelege sufletul, nu putem fi oare iertați dacă trăim cu convingerea că într-o zi ne este scris să întâlnim femeia sau bărbatul visurilor noastre?”.

Nu cred în dragostea la prima vedere și autorul îmi răspunde cumva la această temere, de ce avem impresia că am plăcut/ iubit pe cineva din prima: ”Dacă iubirea se întâmplă atât de rapid este probabil pentru că dorința de a iubi exista dinainte de persoana iubită – nevoia și-a inventat soluția”. Ne îndrăgostim pentru că tânjim să evadăm din noi înșine alături de cineva atât de frumos, inteligent și spiritual pe cât suntem noi de urâți, proști și plați. Iar confirmarea vine de la Oscar Wilde care spunea că orice act de a te îndrăgosti implică triumful speranței asupra autocunoașterii.

De ce ne îndrăgostim totuși? Pentru că, spune de Botton, sperăm că nu vom găsi în celălalt ceea ce știm că se află în noi – toată lașitatea, slăbiciunea, lenea, necinstea, compromisul și pura prostie.

Multe din observațiile sale pe marginea relațiilor sunt din perspectiva bărbatului și e interesant să afli acest punct de vedere: ”Cele mai atrăgătoare femei nu sunt cele care ne dau voie să le sărutăm imediat (devenim repede nerecunoscători) și nici cele care nu ne lasă deloc să le sărutăm (le uităm repede), ci cele care ne duc de nas între aceste extreme” sau ”Dorința mă transformase în paranoicul romantic găsind un înțeles ascuns în orice”.

Am fost total de-acord citind următoarele: ”Tăcerea alături de o persoană neatrăgătoare implică faptul că persoana te plictisește. Tăcerea alături de o persoană atrăgătoare te face să fii sigur că tu ești cel insuportabil de plictisitor” sau cu ”Diferența dintre două feluri de minciuni, minciuna pentru a scăpa și minciuna pentru a fi iubit. În seducție, minciunile tind să fie foarte diferite de minciunile din alte domenii”.

Autorul este foarte reflexiv cu tot ceea ce face, inclusiv sexul. Puține lucruri pot fi atât de antitetice ca sexul și gândirea, spune el. Definiția lui? = Sexul este produsul trupului, este nereflexiv, dionisiac și imediat, o eliberare din constrângerile raționalului, o soluționare extatică a dorinței fizice.

Câteva reflexii despre sex:

”Gândul la sărut și nu sărutul însuși amenința să-mi rețină atenția”

Neîndemânarea în pat pare comică, aproape o farsă. Dar în timpul actului este o mică tragedie, o întrerupere nedorită a curgerii line și directe a îmbrățișărilor”.

”Numărul complexelor legate de dimensiuni, culori, mirosuri și comportament al organelor sexuale înseamnă că orice urmă de judecată evaluativă trebuie exilată”.

Sunt prea pasionat ca să mai gândesc. Sărut, deci nu gândesc – acesta este mitul oficial în umbra căruia are loc actul fizic al iubirii”.

Ca bărbat, el vrea ca persoana dorită să atingă echilibrul între vulnerabilitate excesivă și independență excesivă. Iar iubita, să nu fie atât de vulnerabilă încât să-i pună în pericol independența, dar nici atât de independentă încât să-i refuze vulnerabilitatea.

El crede că în relații funcționează paradoxul: ”Sfidează-mă și te voi iubi, nu mă suna la timp și te voi săruta, nu te culca cu mine și te voi adora” ori ”Țin la tine, așa că o să te enervez, te-am onorat cu o viziune despre cum ar trebui să fii, așa că o să te rănesc”.

Ce mai contează într-o relație?

Pantofii = care sunt un simbol important al diferenței estetice și prin extensie psihologice.

Umorul = care însemna că nu mai e nevoie de o confruntare directă, exprimând o critică fără a fi nevoie să o spui. ”Când doi oameni nu mai reușesc să exprime diferențele dintre ei în glume, e un semn că au încetat să se iubească”.

Familiaritatea = care creează un nou limbaj, un limbaj al intimității care include referiri la povestea pe care cei doi o țes împreună și care nu poate fi cu ușurință înțeleasă de ceilalți. E un limbaj care conține o istorie a relației.

Alain de Botton a scris în primăvara-vara lui 2016 cartea ”Cursul dragostei” (The course of love), pe care abia aștept să o citesc (sper să fie tradusă curând). Povestea se referă la un cuplu care se căsătorește dar nu se încheie aici. Trece prin fazele prin care trece o căsnicie și despre cum rezistă dragostea de-a lungul timpului într-o astfel de relație.

Editura Humanitas a mai tradus și alte titluri ale autorului și-mi pare tare rău că nu le-am descoperit mai devreme. În prezent autorul conduce la Londra un proiect numit The School of Life – despre dezvoltarea inteligenței emoționale prin intermediul culturii, proiect care merită urmărit pentru că ai câte ceva de învățat din el.

Citate din carte (ce-am mai subliniat):

Certurile care îi bântuie pe amanți le reamintesc că iubirea creștină nu supraviețuiește tranziției către dormitor.

Proust a spus cândva că femeile frumoase ar trebui lăsate bărbaților fără imaginație.

În loc de te iubesc am spus că am un sentiment de bezea pentru ea. A părut să înțeleagă perfect, răspunzând că e cel mai dulce lucru pe care i l-a spus cineva vreodată.

Dragostea e o căutare singuratică, ce poate fi, în cel mai bun caz, înțeleasă de o singură persoană, cea iubită.

Obiceiurile au început să se scurgă de la unul la altul: eu am preluat nevoie ei de întuneric total în cameră, ea a început să împăturească ziarul ca mine, eu m-am apucat să mă învârt în cercuri în jurul sofalei când mă gândeam la o problemă, ea a prins gustul de a se întinde pe covor.

Să iubim pe cineva înseamnă să fim profund interesați de acea persoană și prin preocuparea pe care i-o arătăm să ajungem să înțelegem faptele și spusele ei.

Deși ne împlinim nevoia de a iubi, nu întotdeauna ne împlinim nevoia de a dori.

Nostalgia romantică se instalează atunci când îi avem în fața ochilor pe cei care ne-ar fi putut fi iubiți, dar pe care șansa a decis să nu-i cunoaștem vreodată.

Posibilitatea unei vieți amoroase alternative este un memento al faptului că viața pe care o trăim este numai una din miriadele de vieți posibile; și imposibilitatea de a le trăi pe toate ne cufundă în tristețe.

Apărându-ne de decesul iubirii, ne face plăcere să ne planificăm viața împreună pe scară grandioasă.

Să ne căsătorim – cea mai barbară tentativă legală de a forța inima să iubească la nesfârșit.

ANHEDONIA = reacție remarcabil de asemănătoare răului de munte, rezultând din teroarea bruscă provocată de amenințarea fericirii. Era o boală obișnuită a turiștilor din această regiune a Spaniei, confruntați în aceste regiuni idilice cu brusca revelație că fericirea pământească le-ar putea fi la îndemână și care cad victime unei reacții fiziologice violente, menită să zădărnicească o astfel de posibilitate.

Ne certam nu pentru că ne uram, ci pentru că ne iubeam prea mult – sau, ca să nu încurc lucrurile, pentru că uram să ne iubim atât de mult. Urăsc să n-am încotro decât să risc iubindu-te așa.

Bosumflatul are o natură complicată, implorând ajutorul și atenția, în același timp în care le respinge dacă-i sunt oferite, dorind să fie înțeles fără să trebuiască să vorbească.

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!

'