Ganduri si Bucatareala

de Oana Grecea

Prin mâinile Ioanei Găzdac (fondator Resurse de petreceri – Cluj) au trecut zeci de tineri, cărora le-a predat microbul animației, adică i-a învățat cum să umple timpul copiiilor pentru care joaca este cel mai important job. Întâi s-a jucat cu mii de copiii hiperactivi în calitate de animator al spațiilor de joacă și s-a bazat (dincolo de dragostea pentru cei mici) pe ceea ce a învățat a cursuri în România și în străinătate. Din povestea ei am aflat că lucrurile nu trebuie făcute după ureche la un spațiu de joacă și am găsit explicația tinerilor care râd forțat și în scurt timp își părăsesc angajatorul. Militează pentru splitarea meseriei de animator, în cel dedicat taberelor și în cel dedicat petrecerilor de copii. (la finalul articolului Ioana a făcut un tabel cu diferențele dintre cele două).

Read more »

de Oana Grecea 

No Gravity este un proiect de educație prin aventură pentru copii, fondat de Alex Codreanu ca o continuare a pasiunilor și preocupărilor sale. Clubul de aventură indoor este situat în Șoseaua Berceni (aproape de stația de metrou Piața Sudului) dar oferă programe și ateliere de calitate, în care copiii pot învăța ceva dincolo de joacă. Atelier de mecatronică și robotică, atelier de educație montană și orientare urbană, atelier de obținere a uleiurilor din plante, atelier de paleontologie și cele mai tari petreceri – o noapte cu cortul – toate sunt posibile la clubul No Gravity.

Cum a ajuns Alex Codreanu – fondatorul clubului – la acest format și ce l-a recomandat?

Activitatea mea din prezent care are în centru educația non-formală prin aventură pentru copii, este rezultatul trecutului meu și al conjucturii. În perioada 1995 – 2000 am fost unul dintre voluntarii Organizației Naționale „Cercetașii României”, în cadrul căreia am participat la numeroase tabere naționale și internaționale de tineret.

Read more »

de Oana Grecea

Ca părinte al unui copil care a avut de-a face cu spațiile de joacă pot recunoaște că goana după un loc care să întrunească ceea ce înțelegem noi (adulții) în petrecerea reușită e un calvar. În ce mă privește (și pe unii cunocuți ai mei) căutarea a evoluat de la o petrecere tematică, cu personaje, la ceva educativ. Un fel de educație prin joc. Ce vreau eu acum și ce oferte sunt pe piață? Am pornit în căutarea locurilor speciale, ignorând pur și simplu zona, pentru că, am zis eu, cei dragi vor veni și dacă îi chemi la capătul celălalt al orașului.

Read more »

de Oana Grecea

Vara asta am experimentat. Am fost la dispoziția clienților din rolul de… ospătar, într-o locație faină de pe litoralul românesc. Am vrut să ajut dar și să văd cum e să lucrezi cu oamenii și mofturile lor. Concluzia? Clientul nostru – stăpânul nostru, deși cine are dreptate rămâne de văzut.

Ar trebui să spun că în turism – așa cum l-am văzut eu după o lună de zile – excepțiile sunt regula. E ceva care este de respectat, care e afișat, anunțat și pare a fi regula? Ei bine, aia e pentru fraieri, șmecherii vor altfel decât poți tu să oferi.

Să vă zic că mi se pare că educația (aia fină) răzbate prin toți porii oamenilor veniți în vacanță unde sunt doar clienți și nu șefi sau manageri sau pr-iști? Oamenii educați știu să se și distreze, ei îți acordă respect chiar dacă nu te cunosc și tu ești doar un angajat plătit să fii la dispoziția lor. Oamenii educați te respectă și înțeleg că un meniu e un meniu, că un program (de masă) e un program, că o băutură din bar este la sticlă și nu la doză (că așa ai decis cu furnizorul), că a face curățenie în cameră presupune întâi să îți strângi lucrurile sau jucăriile copilului de pe jos ca să se poată mătura. Și asta în condițiile în care locația de tip boutique cu 15 camere și o capacitate de 30-40 de persoane cu tot cu copii încerca să personalizeze dorințele clienților pe cât de mult posibil, iar flexibilitatea era la ordinea zilei.

Read more »

de Oana Grecea

Mă trezesc cu lacrimi de emoție ascultând discursul de susținere al lui Michelle Obama pentru prietena ei/lor, Hillary Clinton. Caut pe google casa din Chappaqua, New York, locul de unde Hillary a scris cea de-a doua carte a sa, Decizii dificile. Urmăresc cu interes cum arată o bunică celebră la nașterea celui de-al doilea nepot (Chelsea, fiica lui Hillary a născut recent și un băiețel).

Pe la jumătatea lui iulie, pe când era sau nu lovitură de stat în Turcia, așteptam înfrigurată decizia Casei Albe vis-a-vis de susținerea protestanților sau a președintelui Erdogan. Asta pentru că tocmai citisem – pură coincidență – ce scrisese Hillary din perioada mandatului de secretar de stat despre Erdogan și descopeream un personaj cu potențial periculos.

Read more »

de Oana Grecea

(sursa foto: Garance Dore)

Întrebarea vine de la titlul cărții pus de unul din cei mai influenți gânditori de business din lume – Clyton M. Christensen (cartea se cheamă Cum îți vei măsura viața? și a apărut la editura Publica). Pentru cei care au citit sau citesc și Epilogul și Mulțumirile, întrebarea este și mai justificată în contextul în care autorul a fost în timpul scrierii ei la un pas de moarte. Nu știu dacă a ales titlul înainte sau după problemele de sănătate, dar sunt convinsă că în astfel de momente te concentrezi mai mult asupra propriei persoane și felului cum îți duci traiul.

Am citit în ultima perioadă cărți ale căror autori le-au scris în momente de cumpănă din viața lor. Peste unul a dat mașina (Stephen King pe când compunea Discursul Regelui. Despre Scris) și Clyton M. Christensen, care a trecut peste cancer și peste un accident vascular ischemic. De fiecare dată, cineva drag i-a ajutat să treacă peste problema gravă de sănătate și i-a sprijinit în demersul de a scrie. Mă gândesc însă că plăcerea de a ajuta pe alții prin scris, prin sfaturi, prin ideile pe care le aveau de împărtășit au fost adevăratele motoare interioare. Personal, mă emoționează și privesc cartea cu alți ochi, iar amănuntul accidentului lor mă face să țin mai bine minte scrierea.

Read more »

de Oana Grecea

Sunteți în căutarea alimentelor cu gust? Vă lipsește timpul și rețeaua necesară să le procurați? Iată că cineva s-a gândit la asta și a creat o platformă – Real Foods, care distribuie pentru cei interesați produse proaspete de la producători.

Real Foods livrează produse proaspete de la producători locali (și până la sfârșitul anului și internaționali), în București și în zonele de lângă. Ce și-au propus ei nu e deloc ușor. Gândiți-vă numai cât durează identificarea furnizorilor serioși, gestionarea comenzilor și livrarea lor proaspătă către consumatori. Eu una știu cât durează să cumpăr ouă proaspete de la cineva, curcani de la altcineva, legume de sezon atunci când ai tu timp să gătești. De aceea, inițiativa Real Foods mi se pare bună, pentru că nu am mai găsit o platformă în care să fie laolaltă toate aceste categorii.

Read more »

de Oana Grecea

”Mâncatul ne produce și bucurie, și plăcere estetică, ne faciliteză rememorări și solidarități, ne ajută să înțelegem cine suntem” (din cartea Cum erau Mesele de odinioră. De la Palatul Regal la Târgul Moșilor, apărută la editura Corint).

Nu departe de obiceiurile culinare din prezent ale românilor de sărbători, mesele predecesorilor noștri aveau o eleganță și un gust aparte. Chiar dacă acum le-am considera nesănătoase (majoritatea se prăjeau în untură), ele aveau însă calitatea că erau naturale, fără conservanți și gătite din preparate cărora astăzi le-am zice bio. Aș zice că per ansamblu strămoșii noștri mâncau totuși mai sănătos, chiar dacă ceva mai gras.

Read more »

de Oana Grecea

(Titlul corect al cărții este AMANDA PALMER, ARTA DE A CERE  – sau Cum am învățat să nu-mi fac griji și să-i las pe alții sa mă ajute-)

Când am primit volumul Amandei Palmer (odată cu o revistă DOR), numele starului rock nu-mi spunea nimic. Nici după această lectură muzica ei nu-mi este mai dragă însă cu siguranță felul de a acționa și relaționa al Amandei îmi sunt acum foarte inspiraționale.

Citești și te gândești: este o carte despre viața Amandei Palmer? Da, pentru că este un fel de biografie… Este o carte despre crowdfunding? Da, cu siguranță… Este o carte despre social media și relația cu fanii (online și offline)? Da, cu certitudine, Amanda este un as în a-și menține și crește relația cu fanii, mai ales pe twitter și cel mai bun PR al brandului său. Este o carte despre îndrăzneala de a cere ajutor? Și asta, din fericire…

Nu termini bine cartea (apărută la editura Velant) că îți vine să-i vizitezi site-ul/blogul, îți vine să ți-o faci prietenă pe twitter fie măcar pentru a vedea cum își întreține acest cont, și să cauți toate cărțile, melodiile sau adresele pe care ea le recomandă în carte.

Read more »

Acest post vine din entuziasmul care m-a cuprins vazand torturile de la Cofetaria Cameliei si stiind persoana care le face. Mai mult, mi-a placut documentarea si gasirea de solutii ingenioase pentru orice cerere. Tortul cu Harry Potter sau rochia printesei au fost adevarate opere de arta. Read more »