Sep 22, 2012 - Ce ascult/ ce vizionez    No Comments

“Sex and the city” si magia New York-ului

Serialul "Sex and the city" (Totul despre sex), m-a fascinat.  Probabil trebuie să fii femeie ca să apreciezi acest serial, însă poate şi bărbaţii au ceva de învăţat. Deşi aparent titlul te-ar duce cu gândul la foarte mult sex, filmul are şi momente romantice dar şi foarte realiste. Crizele prin care trec femeile de 30 de ani, abordarea şi tratarea în societate a femeilor singure, necăsătorite sau necuplate sunt foarte reale, chiar dacă ele trăiesc poveştile în civilizatia Americană. M-au făcut să iubesc New Yorkul, mai exact Manhattanul, mai ales că tot această zonă a fost locul de desfăşurare şi al serialului Friends. Doamne, mi-au plăcut ţinutele personajelor, locurile/localurile în care umblă, viaţa pe care o duc, relaţiile pe care le-au avut, modul cum privesc viaţa, deşi ele sunt atât de diferite. De la fiecare din ele aveai ceva de învăţat. Faţă de “Californication” pe care am încercat să-l urmăresc după serialul “Sex and the city” este o mare distanţă. În primul, exceptând faptul că personajul principal e un măgar şi pe alocuri cu ceva regrete, sunt prea multe scene porcoase de sex, prea multe droguri şi drogaţi. Pur şi simplu a început să mă dezguste de la sezonul 2, deşi mi-aş fi dorit să văd dacă rămâne cu iubita lui – mama copilului lui. Read more »

Sep 22, 2012 - Ce ascult/ ce vizionez    No Comments

Va mai amintiti de serialul “Friends”?

Un serial pentru toate gusturile, cred eu. Prin faptul ca episoadele sunt, in majoritate, scurte (20-30 de minute), poate fi vizionat fara prea mult efort. Usor, amuzant. Filmul FRIENDS (Prietenii tăi) Filmate pe o perioadă de zece ani, cele zece sezoane din serial au fost delicioase, chiar dacă ele au scăzut uşor calitativ de la un sezon la altul. Este uimitor cât de mult s-au schimbat şi actorii (fizic) în zece ani dar şi cât de mult a rezistat prietenia lor. Pentru cine nu a reuşit să urmărească până la capăt serialul, Monica s-a căsătorit cu Chandler şi au înfiat doi copii: un băiat şi o fată. Rachel a rămas cu Ross şi au împreună o fetiţă. Phoebe s-a căsătorit şi ea, singurul rămas burlac în serial fiind Joey. Nu ştiu cine a fost scenaristul şi ce alte scrieri a mai avut (nu am avut chef să caut pe net), dar ceea ce a conceput pentru Friends a fost foarte amuzant, lucru pe care nu-l poate realiza decât un om inteligent. Am înţeles că şi actorii au fost foarte bine plătiţi pentru prestaţiile lor, din ce în ce mai mult de la sezon la sezon. Read more »

„Si am spus DA”, de Elisabeth Gilbert

O poveste de iubire, continuarea bestsellerului Mănâncă, roagă-te, iubeşte De pe coperta cărţii: La începutul lui 2010 a apărut în SUA, într-un prim tiraj de un milion de exemplare, Committed, mult așteptata continuare a cărții care a făcut-o celebră pe Elizabeth Gilbert, Mănâncă, roagă-te, iubește. A devenit imediat Numărul 1 pe lista de bestselleruri nonfiction a publicației New York Times. În februarie 2011 a apărut în ediție broșată. Între timp, Committed a fost tradusă, sub diverse titluri, în numeroase limbi și figurează pe listele de bestselleruri din multe țări. Mi-a plăcut cartea, mai ales maniera de prezentare exterioară, pentru că e ştiut că îmi plac unele cărţi şi pentru că sunt lucioase, miros frumos sau.. pur şi simplu mă inspiră. În fine, subiectul e drăguţ dezbătut, doar că uneori a trebuit să sar peste anumite pasaje socio-istorice care povestesc mult prea în amănunt cum erau căsătoriile în anumite vremuri (unele mult prea imemoriale pentru timpul ăsta). Dar nu-mi pare rău că am cumpărat-o şi că am petrecut ceva timp în preajma ei, fie măcar pentru plăcerea pe care am avut-o ţinând-o în mână. Mănâncă, roagă-te, iubește... și mai departe? Elizabeth Gilbert s-a căsătorit cu iubitul ei brazilian, întâlnit în Bali. Read more »

„Ai toata viata inainte”, de Romain Gary

Carte apărută demult, în colecţia Cotidianul, chiar în primul număr.  Recunosc că am citit-o la recomandarea unei prietene, şi am achiziţionat-o dintr-un anticariat de pe strada Doamnei. Am reuşit să o parcurg într-o zi, pentru că te ţine cu sufletul la gură şi nici nu este prea groasă (170 de pagini). Din punctul meu de vedere, prezintă cu umor (dar cu gust amar) o viaţă pe care doar ţi-o poţi închipui dar te doare sufletul gândindu-te că ar putea fi adevărat, că unii copii au parte de acest tratament şi sunt crescuţi în astfel de medii. O experienţă de viaţă pe care merită să o citeşti. Prezentarea –mai elevată- de pe copertă spune că este: „Un roman care te cucereşte de la primele rânduri, de un umor nebun şi scris cu o vervă cate te obligă să nu-l laşi din mână. Povestea unui pui de arab abandonat de părinţi şi crescut de o evreică bătrână care îşi recapătă energia când se uită la portretul lui Hitler. Copilul se învărte printre prostituate, proxeneţi, comercianţi de doi bani şi drogaţi, de la care învaţă toate lecţiile cinismului, dar – printre picături- şi lecţia iubirii totale, mai puternică decât moartea mamei sale de împrumut. O poveste simplă cu care Romain Gary a câştigat premiul Gouncourt pentru a doua oară, sub numele de Emile Ajar. Romancierul a păstrat secretul acestui pseudonim, care n-a ieşit la iveală decât după sinuciderea sa, în 1980, când a dispărut şi misteriosul Ajar”. Read more »

Ultimul barbat american, de Elisabeth Gilbert

ELISABETH GILBERT este autoarea bestsellerului „Mănâncă, roagă-te, iubeşte”, bestseller internaţional, vândut în cinci milioane de exemplare în întreaga lume. Din ediţia românească, publicată la Editura Humanitas în 2008, s-au vândut în mai puţin de un an 30.000 de exemplare. Eu cred că numărul lor a crescut după apariţia filmului cu aceiaşi denumire, avându-i ca interpreţi pe Julia Roberts şi Javier Bardem. Dar „Ultimul bărbat american”, mai puţin inspirată decât cartea ajunsă ecranizare, a fost finalistă în cursa pentru premiile National Book Award şi National Book Critics Circle Award. În 2002, New York Times a desemnat-o printre „cărţile remarcabile” ale anului. În carte, autoarea face portretul acestui erou contemporan (Eustace Conway) care trăieşte, aşa cum ne-am dori mulţi dintre noi, în deplină armonie cu natura. Read more »

Aurora Liiceanu, scriitoarea

Nu am avut răbdare niciodată să o urmăresc la vreo emisiune Tv pe Aurora Liiceanu, să o ascult şi să văd dacă mă impresionează. I-am citit ocazional articolele din revistele de femei, mi-au plăcut, dar nu m-au impresionat ca şi cărţile sale. Am început – şi cred că am nimerit bine – cu „Prin perdea”, carte uşor autobiografică, cu un limbaj comun omului simplu dar cu atât de multe metafore. Am aflat o grămadă de lucruri demult uitate de pre vremea lui Ceauşescu (aveam doar 14 ani când a venit Revoluţia), am aflat despre ea şi restricţiile/persecuţiile prin care a trecut. Din păcate, nu am subliniat foarte multe rânduri din carte, doar din neglijenţă, nu că nu mi-ar fi plăcut. Oricum, pentru că a povestit foarte mult despre relaţia cu fiul ei, m-am apucat să citesc şi „Scrisori către fiul meu” al lui Gabriel Liiceanu (tatăl biologic al lui Ştefan). Fiul celor doi trăieşte, studiază şi şi-a făcut o familie în Japonia. În afara experienţelor interesante din care a ieşit cu succes, mi-a plăcut cum dă exemple din analizele psihologice pe care le-a făcut de-a lungul timpului unor pacienţi, dar şi cum observă ca un psiholog, totul. Read more »

Sep 22, 2012 - Bucatareala    No Comments

Paine de casa din faina graham (varianta Vel Pitar)

Ei bine, am cumpărat o variantă interesantă de făină “Yammix” de la Vel Pitar, de 500 de grame. Am luat-o dintr-un magazin de prezentare al lor, pentru că altfel nu o găseşti în supermarketuri. Bună, ce să zic, însă extrem de scumpă (aproape 5 lei pentru 500 de grame), dar a fost cu tot cu drojdie şi reţetă. Merge la sigur se pare. Are două reţete, pentru maşina de copt pâine şi pentru cuptorul tradiţional (eu mă refer la această variantă). Reţeta zice aşa: Se încălzeşte cuptorul la o temperatură de 220 grade celsius. Într-un bol mare se introduc 300 ml apă (caldă), 500 gr mix Yammix şi 7 grame de drojdie uscată (inclusă în plicul ataşat ambalajului de făină). Ingredientele se amestecă până la omogenizare cu mâna (eu am folosit robotul cu paletele pentru frământat). Read more »

Sep 21, 2012 - Jurnale/ Biografii    No Comments

Pierderea virginitatii, Autobiografia lui Richard Branson

Chiar dacă îmi face plăcere să găsesc persoane care împărtăşesc cu mine admiraţia pentru un om sau un lucru, nu mă supăr nici dacă nu este nimeni care s-o facă. Pentru că nu am autoritatea de a face o recomandare care să fie şi demnă de luat în seamă, o să citez fragmente din publicaţiile londoneze care fac acest lucru. Time: Branson, care singur spune despre sine că este un aventurier capitalist, e un „generator” de idei de afaceri. Instinctele lui sunt acompaniate de puterea de a-i motiva pe cei care lucrează pentru el. Şi cui i-ar veni să spună „nu”? Branson face tot ce poate ca toată lumea să se distreze la fel de bine ca el. Newsweek: Branson îşi poartă faima şi banii cu mare har: n-are cravate, şoferi, nu merge prin cluburi la modă. Ce-l face ieşit din comun este însăţi natura unică a ambiţiei lui. Nu e interesat de putere, cel puţin nu de acea putere care presupune manipulare. Ce vrea el este să se simtă cât se poate de bine... Gentlemen’s Quartely Puţini oameni din lumea afacerilor sunt aşa de vii, de versaţi şi de noncoformişti ca Richard Branson. Probabil nu mai există un alt om de afaceri în preajma căruia să te simţi la fel de bine. El întruchipează mitul antreprenorului rebel şi aventurier. Mi s-a părut interesant faptul că Branson a fost (nu ştiu dacă mai este) dislexic. Dislexia înseamnă dificultatea de a învăţa cititul şi scrisul. Ceea ce nu l-a împiedicat să meargă mai departe în viaţă şi chiar să şi reuşească, deşi profesorii lui nu ştiau prea multe despre această boală. Un alt aspect pe care vreau să-l menţionez şi să arat cât de mult te poate influenţa o carte este că jocul murdar făcut de compania aviatică British Airways faţă de Virgin Airways m-a făcut să nu mai dau credibilitate primeia. Dacă şi de câte ori voi avea ocazia voi evita această companie numai pentru faptul că a încercat atâta timp să deţină monopolul pe piaţa britanică şi a recurs la mizerii faţă de nişte competitori mult mai mici. Read more »

'