X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

”Prieteni buni – ajutati-va copilul sa lege prietenii”

 

by Oana Grecea

Îți iubești copilul? Vrei să fie cel mai prietenos dar nu-i prea reușește? Uneori, pentru a-ți educa copilul sau a-l sprijini în viața de zi cu zi ai nevoie de… îndrumări. Nu ne naștem părinți și dincolo de lucrurile pe care le faci instinctiv sau că așa ai învățat, ai nevoie de alte învățăminte. Multe dintre ele le găsim în cărți, scrise/spuse de pshihologi sau pedagogi.

Din această categorie face parte cartea ”Prieteni buni – ajutați-vă copilul să lege prietenii” de Hilary Pereira, apărută la editura Curtea Veche.

Vorbiți cu copilul despre sprijinul de care beneficiați din partea propriilor dumneavoastră prieteni, despre motivele pentru care i-ați ales și despre modul în care vă simțiți știind că aveți pe cineva din afara familiei în care puteți avea încredere”, spune Pereira, una dintre cele mai prolifice autoare pe teme de educație pentru părinți.

Unele din sfaturi le știi sau sunt de bun simț – ”La vârsta la care merg la școală, copiii au adesea prieteni pe care îi vor păstra până la liceu. Fetele încep să se judece tot mai mult în funcție de atitudinea celorlalți față de ele și tot mai puțin în funcție de aprobarea părinților”, iar altele îți sunt de un real folos: ”Atunci când copilul este mai mare, jucați cu el jocuri în care el trebuie să se gândească la sentimente – de exemplu cereți-i să enumere toate cuvintele asemănătoare ca înțeles cu fericit sau trist, care îi vin în minte. Cereți-i să imite o expresie fericită, tristă, nervoasă, nerăbdătoare, înspăimântată. Spuneți-i să menționeze toate modalitățile care îi vin în minte prin care alți copii și adulți îl fac fericit”.

M-am orientat și mi-am notat mai mult lucruri pentru intervalul de vârstă 9-11 ani (în care se încadrează și fiica mea), pentru a o putea ajuta să-și lege prietenii mai trainice, nu superficiale ca până acum. De exemplu, la capitolul încrederea în sine am aflat că la vârsta ei va fi încântată să petreacă mai mult timp cu prietenii și să doarmă împreună cu ei, să coopereze în jocuri de echipă și în activități de grup (ceea și știam) și că va manifesta un interes crescut față de sexul opus (ceea nu știam!!!).

Mi-a fost confirmată ideea conform căreia trebuie să o susțin și să o laud poate mai mult decât merită, pentru că va pleca în viață cu acest bagaj și va deveni mai puternică dacă este sigură pe ea: ”Ca părinți, trebuie să facem un efort conștient pentru a-i copleși cu laude pe copiii noștri” și ”Copilul se evaluează pe sine, înainte de toate, după modul în care îl privesc și-l tratează părinții săi – și în funcție de cum reușesc aceștia să-i transmită sentimentele respective”.

Am observat că cei mici sunt răutăcioși unii cu alții și nu știu să fie diplomați. De asemenea, știu din proprie experiență, că glumele proaste ale unora te pot face să suferi foarte mult dacă ești o persoană sensibilă. Autoarea spune, în acest sens că in cazul unui complex de inferioritate dezvoltat de copil, pentru a-și păstra respectul de sine are nevoie să știe, acum mai mult decât oricând, că acasă este susținut. Cum ar trebui să reacționeze părinții? ”Amintiți-vă toate lucrurile pe care le face bine și vorbiți-i despre cele mai importante calități ale lui, subliniind faptul că este o persoană mult prea drăguță ca să fie lăsată deoparte mult prea mult timp și că, dacă un grup de copii nu-i prețuiește cu adevărat prietenia, nu merită ca el/ea să vrea să facă parte din el”.

Ascultarea e uneori singura soluție pe care o avem la îndemână ca părinți. ”Adesea tot ce își dorește un copil care întâmpină o problemă în plan social este ca părinții săi să audă ce are el de spus și să înțeleagă ce simte și prin ce trece. Evitați să-i dați prea multe sfaturi referitor la cum să se descurce, căci acest lucru îi poate submina respectul de sine”.

Despre carte și autoare, așa cum scrie pe copertă

Copilul tău se integrează greu? Pare că nu-şi poate face prieteni? E oare ceva în neregulă cu el? Nu te îngrijora! Această carte îţi explică, pas cu pas, cum îşi construiesc cei mici relaţiile de prietenie, unde întâmpină dificultăţi şi care sunt problemele pe care le au, în fiecare etapă a dezvoltării lor.

Hilary Pereira le arată părinţilor cum să‑şi ajute cel mai bine copilul. Prin diverse sfaturi practice, îi învaţă cum să le clădească celor mici încrederea în sine, cum să identifice eventualii agresori printre colegi şi cum să le arate ce înseamnă camaraderia adevărată. Conştientizarea propriei valori este, în opinia autoarei, esenţială pentru copii, aceştia putându-şi face astfel prieteni cu uşurinţă.

Printre cele mai importante seturi de informaţii prezentate aici, putem enumera: crearea unui mediu propice dezvoltării stimei de sine a copilului, facilitarea interacţiunilor sociale timpurii, încurajarea sentimentului de unicitate a copilului şi a aptitudinilor necesare pentru cultivarea unei relaţii de prietenie.

De asemenea, părinţii sunt încurajaţi să-i transmită copilului valori şi îndrumări esenţiale, de a-şi asuma responsabilitatea pentru greşelile pe care le face, de a-şi cere iertare atunci când este cazul, de a şti cum să se ferească de copiii care tachinează, şi, nu în ultimul rând, de a şti cum să-şi recapete întotdeauna încrederea în sine.

Hilary Pereira este fost editor al publicaţiei Mother & Baby. Este  renumită pentru contribuţiile aduse celui mai mare site britanic pe probleme legate de creşterea copiilor şi coautoare a cărţii Your Pregnancy. Are publicate alte două titluri cuprinse în seria editată sub egida Prentice-Hall. De profesie jurnalist, a colaborat la o varietate de proiecte cu diverse ziare importante din Marea Britanie, site-uri şi publicaţii vizând relaţiile comerciale şi consumul. Are cunoştinţe vaste în domeniile sănătăţii, drepturilor femeii şi educaţiei parentale.

Iată ideile pe care le-am notat/reținut:

Un studiu internațional de cercetare, desfășurat pe o perioadă îndelungată și publicat în 1998, a arătat că acei copii care aveau un prieten apropiat la vârsta de 11 ani au avut ca adulți un sentiment al valorii proprii mai dezvoltat decât cei care nu aveau un astfel de prieten și, de asemenea, că era mai puțin probabil ca ei să sufere de depresie pe termen lung.

Dacă manifestă interes față de cuvinte, încurajați-o/încurajați-l să inventeze povești sau născociți împreună jocuri cu cuvinte.

Întrebați-l adesea care sunt calitățile pe care le admiră cel mai mult la prietenul lui și care sunt aspectele care nu-i plac așa de mult.

Reacțiile copiilor la dezamăgiri, umilințe și situații stânjenitoare sunt adesea mai dramatice decât cele ale adulților deoarece încrederea lor în ei înșiși este încă în proces de formare și de aceea este fragilă și adesea nepusă la încercare.

Exersând laudele la adresa copilului dvs, veți reuși cu timpul să deveniți convingător – iar el va căpăta tot mai multă încredere în el cu fiecare reacție pozitivă din partea dvs. Dacă îi transmiteți frecvent un mesaj fericit, această atitudine va deveni automată, iar copilul se va deștepta să audă lucruri bune despre el însuși. În acest mod, va începe să-și evalueze pozitiv valoarea și realizările și să creadă toate lucrurile bune pe care i le-ați spus.

Una dintre lecțiile cele mai utile pe care le putem da copiilor noștri este aceea că este absolut normal să facem greșeli – asta este o parte acceptată și probabilă a vieții.

Luați în serios temerile lui, chiar dacă vă par nefondate sau neînsemnate.

Bunătatea, respectul, răbdarea, loialitatea și cumințenia sunt toate calități minunate pe care ar trebui să i le lăudați adesea și de care copilul dvs ar trebui să fie pe bună dreptate mândru. S-a demonstrat că afirmațiile pozitive cresc respectul de sine. Psihologii au calculat că este nevoie de zece laude pentru a contracara efectul unei singure critici.

Studiile științifice au arătat că practicarea unui sport sau a altei activități fizice poate duce la creșterea respectului de sine, iar eliberarea de endorfine (hormonii fericirii) produsă de exercițiul fizic poate accentua starea de bine.

Lăsați-i timp și spațiu pentru a reflecta, a-și aduna resursele de energie și a merge mai departe – asigurați-vă doar că știe că poate apela totdeauna la dvs pentru a primi sprijin.

Ideea e să-i arăți că e captivant și aventuros să-ți asumi riscuri  uneori și că eșecul  face parte din învățare.

Admiteți că nu suntem cu toții înclinați către demersuri fizice: câtă vreme exersează suficient pentru a fi sănătoasă  – iar aceasta ar putea însemna, pur și simplu a merge pe jos la școală și înapoi acasă sau a dansa pe muzica ei preferată – trebuie să acceptați faptul că interesele ei ar putea corespunde unor activități mai degrabă de natură intelectuală.

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!