X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

”Profesorii buni creeaza conditiile propice pentru invatare, iar cei slabi, nu”

de Oana Grecea Mi-am dorit mult să citesc cartea ”Școli creative” scrisă de Ken Robinson și Lou Aronica și publicată de editura Publica și cred că este cadoul potrivit pentru orice părinte sau profesor, indiferent de preocupări. Copiii noștri au nevoie de creativitate și gândire interdisciplinară pentru a face față lumii actuale. Școala este ceea ce suportăm de nevoie, casa și părinții sunt cei care ne ajută, sprijină și îndrumă spre ceea ce ne place să facem. Poate că normal ar fi să fie invers, însă educația are și implicații economice, iar datoria noastră de părinte este să ne pregătim copiii să se descurce în viața de adult, mai ales când școala nu ne sprijină în acest sens. ”Din momentul în care se nasc, copiii mici au un apetit vorace pentru învățare. Pentru prea mulți, acel apetit începe să scadă pe măsură ce urmează școala. A-l menține viu este cheia transformării educației” – de bun simț, nu? Dacă aveați dubii asupra poveștilor pe care le spuneți copiilor, iată că autorii subliniază faptul că ”pe măsură ce ne maturizăm, una dintre căile prin care învățăm despre lume este prin poveștile pe care le auzim”. Cred că povești sunt și istoriile actuale, explicate pe înțelesul copiilor. Eu spre exemplu îi povestesc fiicei mele cât pot de mult despre biografiile pe care le citesc, îi spun cum erau și ce făceau acești oameni în copilărie și ce au ajuns să facă în prezent. Din carte se desprind patru scopuri de bază ale educației: personal, cultural, social și economic. ”Educația are implicații uriașe în prosperitatea economică. Guvernele știu că o forță de muncă bine educată este crucială pentru prosperitatea economică și națională. Educația este una dintre principalele metode prin care comunitățile își transmit mai departe valorile și tradițiile de la o generație la alta”. Chiar dacă autorii dau exemple mai mult din învățământul din SUA, sunt de-acord că și în România sistemul public de educație ar trebui să ofere tuturor elevilor, indiferent de condiții și circumstanțe, oportunitatea de a prospera, de a avea succes și de a deveni cetățeni activi și implicați. ”Programele vocaționale ca atelierul sau gospodăria au dispărut și ele din majoritatea școlilor... Într-o lume care mustește de absolvenți, o diplomă de facultate nu mai are aceeași distincție ca în alte vremuri..Costă, în medie, 11.000 de dolari pe an să educi un elev de liceu în SUA. Costă mai mult de 20.000 de dolari pe an să-l ții în închisoare”. Mulți oameni nu descoperă la școală ceea ce nu sunt cu adevărat capabili să facă, iar, în consecință, s-ar putea ca viețile lor să fie împovărate. ”Abordarea școlară convențională este concentrată aproape exclusiv pe lumea din jurul nostru și acordă puțină atenție lumii interioare. Vedem rezultatele acestei abordări zilnic în plictiseală, lipsă de interes, stres, agresivitate, anxietate, depresie și abandon școlar. Acestea sunt probleme umane și au nevoie de răspunsuri umane”. Autorii pomenesc despre mai multe sisteme ori programe pilot implementate în SUA: despre un program de autoînvățare pentru adolescenți, creat de Ken Danford; despre North Star – un centru care îi ajută pe tineri să își descopere pasiunea pentru învățare pierdută în primii ani de școală. North Star a dus la formarea Liberated Learners, un program de ajutorare menit să îi susțină pe alții în construirea unor centre bazate pe acest model; cartea The Teenager Liberation Handbook – descrie școlarizarea la domiciliu. Ce am subliniat din carte (pentru că eu citesc cu pixul în mână): ”Pentru oameni, să-i lași să fie ei înșiși, să-i lași să-și aleagă pentru ei – înseamnă extraordinar de mult”. ”O școală implicată în diverse activități poate mobiliza o întreagă comunitate, dacă devine o sursă de speranță și energie creativă”. ”Studiile academice nu sunt suficiente. Ele sunt necesare, dar nu suficiente pentru acel tip de educație de care au acum nevoie toți elevii noștri”. ”Viitorul nostru și viețile noastre, ale tuturor, depin de abilitatea oamenilor de a stăpâni o gamă foarte bogată de abilități și aptitudini practice”. ”Pentru mulți problema este că li se cere să învețe într-un anumit mod”. ”Toți elevii au aptitudini înnnăscute extraordinare. Cheia pentru dezvoltarea lor este renunțarea la rigiditatea și conformismul sistemului academic în favoarea unuia personalizat în funcție de aptitudinile autentice ale fiecărui elev”. ”Ce s-ar putea face? Reconoașterea ideii potrivit căreia inteligența este diversă și are multiple fațete; stimuarea elevilor să-și urmărească propriile pasiuni și puncte forte; adaptarea programului la ritmurile diferite în care învață elevii; evaluarea elevilor prin asemenea metode încât să le sprijine progresele și realizările”. ”Când trăim alături de alți oameni, ne influențăm reciproc gândirea și emoțiile”. ”Exilul jocului este una dintre marie tragedii ale educației standardizate. Lipsa jocului liber ucide spiritul și trunchiază creșterea mintală”. ”Jocul liber este mijlocul prin care copiii învață să își facă prieteni, să-și depășească fricile, să-și rezolve problemele, și, în general, să preia controlul asupra propriilor vieți. De asemenea, este și principalul mijloc prin care copiii exersează și dobândesc aptitudinile fizice și intelectuale esențiale pentru dobândirea succesului în cultura în care cresc. Nimic din ceea ce facem, nici numărul de jucării, nici timpul petrecut împreună și nici pregătirea specială pe care le-am oferi-o copiilor noștri, nu poate compensa libertatea pe care le-o luăm. Lucrurile pe care copiii le învață prin propriile inițiative, în cadrul jocului liber, nu pot fi învățate prin alte căi”, spune dr. Gray în cartea sa Free to Learn. ”Joaca este fundamentală pentru învățare: este rodul natural al curiozității și al imaginației”. ”Încrederea, capacitatea și pasiunea pot fi dezvoltate din moment ce inteligența lumii reale este ceva ce oamenii pot fi ajutați să construiască”. ”Imaginația este rădăcina creativității. Creativitatea este imaginația pusă la treabă. Este imaginație aplicată. Inovația este punerea în practică a idelilor noi”. ”Actul învățării poate avea loc atunci când elevii aleg ce vor să învețe și atunci când mediul școlar este unul al aventurii și al descoperirii, în loc de a fi unul al stricteții. – din cartea No homework and Recess all day, by Jerry Mintz, fondator al organizației pentru resurse educaționale alternative”. ”Leadershipul se referă la viziune; managementul se referă la implementare”. ”În sens social, cultura se referă la stilul de viață al unei comunități: valorile sale, formele de comportament și codurile de coexsistență. În sens organic, culturile presupun creștere și evoluție. În cel mai bun caz, școlile sunt comunități vii de indivizi care se unesc într-un demers de învățare și dezvoltare. Cât de bine fac acest lucru depinde doar de cultura școlii”. ”Dacă un părinte sau un alt membru al comunității poate suplini ceea ce oferă școala, toată lumea câștigă”. ”Atunci când copiilor nu li se dă spațiul necesar pentru a se descurca singuri, ei nu învață foarte bine să rezolve probleme. Nu învață să aibă încredere în propriile abilități și acest lucru le poate afecta stima de sine. Cealaltă probemă care vine din a nu fi niciodată nevoit să te zbați este că niciodată nu expermintezi eșecul. Și stima de sine scăzută și teama de eșec pot duce la depresie sau anxietate”. Un sfat pentru cei foarte deschiși la minte: ”Implicarea familiei este vitală, dar este posibilă doar dacă școlile permit această implicare. Școlile trebuie, adesea, să fie active în a-i aduce pe părinți în echipa lor, recomandând ateliere cu părinții, întâlniri frecvente față în față și construirea unor relații colaborative de încredere printre profesori, familii și membri ai comunității. Sugestie: organizează conferințe cu părinții conduse de elevi”. Pentru și despre profesori:
  • ”Profesorii experți îndeplinesc patru roluri principale: ei îi stimulează pe elevi, îi ajută să învețe mai ușor, au așteptări de la ei și îi încurajează”.
  • Dacă profesorii le transmit elevilor că se așteaptă ca ei să se descurce, este mult mai probabil să fie așa”.
  • ”Cei mai buni profesori sunt mentori și ghizi care pot mări niveul de încredere al elevilor lor, care îi pot ajuta să-și găsească drumul și care sădesc în ei forță pentru a crede în ei înșiși”.
  • Dacă îi forțezi pe copii să învețe lucruri care nu îi interesează timp de șapte sau opt ani, după o vreme, riști să nimicești acea abilitate nativă de învățare”.
  • Personalizarea înseamnă că profesorii vor trebui să țină cont de aceste diferențe în felul în care predau diferiților elevi. Înseamnă să  le permitem să aibă flexibilitate în cadrul programei. O persoană este în elementul ei când face un anumit lucru la care este talentată cu pasiune”.
  • Scopul esențial al educației este de a-i pregăti pe tineri pentru viața de după terminarea școlii, de a-i ajuta să-și formeze resursele mintale, emoționale, sociale și strategice pentru a se bucura de provocări și pentru a se descurca cu incertitudinile și complexitatea. Acest scop al educației este valoros pentru toți tinerii și presupune să fie ajutați să descopere lucrurile la care le-ar face mare plăcere să fie foarte buni și la consolidarea voinței și a abilităților necesare pentru a le cerceta.
  • Profesorii extraordinari pot îndeplini trei scopuri esențiale: Inspirație. Ei își inspiră elevii cu propria lor pasiune pentru disciplinele lor și pentru a se realiza la cel mai înalt nivel în domeniile lor; Încredere. Ei își ajută elevii să asimileze aptitudinile și cunoașterea de care au nevoie pentru a deveni indivizi care învață independent, cu încredere și care pot continua să-și dezvolte nivelul de înțelegere și expertiza; Creativitate. Ei le permit elevilor lor să experimenteze, să cerceteze, să pună întrebări și să-și dezvolte abilitățile și dispozițiile gândirii originale.
  • Să ne întrebăm ce ar trebui să știe elevii și ce ar trebui să fie în stare să facă în urma educației pe care o primesc.
  • Actul extraordinar al învățării poate avea loc atunci când elevii aleg ce vor să învețe și atunci când mediul școlar este unul al aventurii și al descoperirii, în loc de a fi unul al stricteții.
  • Școala este legată de expunerea înzestrării și punctelor forte ale elevilor. Modelul Academiei de Arte din Boston: construirea programei în jurul a ceea ce îi interesează pe elevi duce la rezultate mai bune în toate domeniile.
  • În educație, actul firesc al învățării care poate fi susținut depinde de cultura școlii și de calitatea mediului de învățare. Rolul esențial al directorului este să creeze un mediu antrenant pentru învățare.
  Despre educația la domiciliu:
  • Cel mai mare nivel de implicare parentală în educația unui copil se află în formele de școlarizare la domiciliu, o formă care a câștigat teren pe parcursul ultimilor ani.
  • Elevii instruiți acasă tind să aibă rezultate mai bune decât cei de-o vârstă cu ei la testele academice și la cele SAT.
  • Cel mai bun argument în favoarea educației la domiciliu: faptul că vă permite să vă direcționați copilul spre ceea ce trebuie îndrumat, în timp ce îi lăsați copilului ți mult spațiu pentru improvizație și descoperire.
  • În California sunt mulți elevi școlarizați la domiciliu. Fiecare district are un program de școlarizare la domiciliu integrat în educația publică.
  Inițiativele educației vizează A ne asigura că nu-i lăsăm pe copii să treacă prin școală fără să știe care sunt punctele lor tari, de așa natură încât să nu avem un copil care să părăsească școala spunând ”Nu știu la ce sunt bun”. Rolul educației este de a ajuta școlile și elevii să-și găsească echilibrul...  Experiența educației este întotdeauna personală, dar problemele încep să devină din ce în ce mai mult globale.   Despre celelalte sisteme de învățământ din lume am mai aflat că:
  • Coreea de Sud s-a clasat în primele cinci țări la fiecare program PISA. Însă costurile reale ale rezultatelor foarte bune ale Coreei de Sud la testele internaționale sunt mult mai mari; țara are acum cea mai mare rată a suicidului dintre toate țările industrializate din OECD.
  • Rata suicidului printre tineri a crescut atât de mult, încât reprezintă grupul cu cel mai mare risc într-o treime din țările de pe Glob.
  • Ce mai înseamnă astăzi să fii britanic: A fi britanic înseamnă să mergi acasă conducând o mașină germană, să te oprești pe drum să cumperi un curry indian sau o pizza italiană, apoi să-ți petreci restul serii stând pe piese de mobilier suedez, savurând o bere belgiană și urmărind o emisiune americană la un televizor japonez. Și cel mai britanic aspect dintre toate? Suspiciunea asupra a orice este din altă țară.
  • Finlanda apare cu regularitate pe primul loc in topul clasamentelor PISA la matematica, citire si stiinta. Scolile finlandeze acorda prioritate programelor practice si vocationale si dezvoltarii creativitatii in scoli. Vizitatori din intreaga lume vin in pelerinaj in Finlanda pt a intelege miracolul educational care pare sa fi avut loc acolo”. Si am mai citit pe undeva ca programele de cooking pentru copii sunt obligatorii in Finlanda, pentru că un copil care știe să gătească este un adult care știe să se descurce singur. Abilități pentru viață adică.

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!

'