X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Jan 13, 2016 - Familiale, Ganduri    2 Comments

Recunoscatoare pentru cel mai greu dar mai frumos an (2015)

de Oana Grecea

Aproape că mi-e greu să fac un astfel de bilanț dar simt că nu-mi pot face planurile pentru 2016 fără o analiză a anului trecut. A fost un an dur, galopant, de antreprenoriat în salturi, de libertate dar fără timp liber, de reușite pe care nu le-am putut savura pentru că au venit după un efort mult prea mare.

Poate și de aceea scriu acum, pentru că analizându-l simt că am realizat lucruri de care nu mi-am dat prea bine seama în goana lui 2015. Nu aș vrea să spun lucrurilor prea pe nume. Știu însă că prietenii vor ști despre ce vorbesc, iar oamenii care mă citesc vor înțelege pentru că (poate) au trecut și ei prin ele.

Vreau mai degrabă să vorbesc/povestesc despre vise care pot deveni realitate dacă credem în ele, despre ambiții, perseverență, putere de muncă, încredere și multe lacrimi, lipsuri și nereușite.

Obiectivul anului trecut a fost să mă mut la casă pe pământ, în Domnești, după ce vindem apartamentul. O casă pe care eu am desenat-o conform viselor mele și care până la urmă s-a construit și ne-am și mutat în ea. Însă a vinde un apartament nu a fost ușor pentru că am dat de oameni indeciși, șmecheri, care se gândeau și răzgândeau, unii care lucrau cu banca și aveau de dus tot felul de hârtii etc. Deși mă enervam la fiecare obstacol, știam în sinea mea că voi vinde apartamentul și ne vom face casă pe locul pe care l-am ”ochit” de când am ajuns în această zonă. Vizualizam deja camerele, terasa și bucătăria mea de vis cu insulă pe mijloc.

Dar a-ți face o casă fără să ai alți bani decât cei de pe apartament și a trebui s-o termini în câteva luni nu este un lucru ușor. Am încercat să scriu în perioada construcției casei câteva lucruri cu care mă confruntam. Însă lucrurile s-au succedat mai repede decât mi-aș fi imaginat și zilnic trebuia să găsesc/răspund unor soluții tehnice ce se iveau. Și asta în paralel cu avutul grijii de copil (pregătit de școală, mâncare, controlat teme), cu desfășurarea unor filmări pentru afacerea mea ReteteTV.ro, cu întreținerea casei (curățenie, cumpărături, gătit, plimbat câine măcar de 2-3 ori pe zi) și cu găsirea de artificii financiare ce se iveau pe parcursului acestui proces. (Pentru că soțul era la serviciu și aducea practic singurul venit constant din casa noastră). Am renunțat la cititul zilnic (noroc că la tv nu mă uit), am evitat întâlniri și conferințe, am ratat colaborări, am pierdut oportunități, nu am avut timp să construiesc proiecte. Dar mi-am construit casa mult visată (să nu vă închipuiți că este o vilă, dar dintr-o familie care abia supraviețuia la bloc am decis să fac pasul la casă aruncându-mă practic în necunoscut).

Tot din ”odiseea” casei fac parte și drumurile pentru acte care mi-au luat și alea câteva luni bune. Dosarul până la autorizația finală și procesul verbal de recepție este gros cât podul palmei. Numai copiile xerox pentru alte rânduri de acte m-au costat circa 300 de lei, asta ca să aveți un punct de reper. M-am mutat bucuroasă la casă însă în momentul ăla nu aveam gard, poartă, asfalt, terasa terminată, casa vopsită pe exterior iar în interior mai erau mici retușuri de făcut care însemnau alergatul și așteptatul după meșteri. Chiar dacă pare banal, asta înseamnă rupere de ritm, scoatere din activitățile tale și revizuirea fiecărui program zilnic în funcție de ce nu funcționa încă în casă. Cum să mai stai la calculator să-și vezi de ale tale când nici măcar Internetul nu putea fi instalat pentru că nu existau alte lucruri de care depindea? (am fibră optică, asta înseamnă fire îngropate pe lângă casa omului, adică pe lângă porțile pe care nu le aveam; firul este tras pe gard, care nici el nu exista…). M-am luptat cu un stick Vodafone care făcea numai figuri.

În multe momente am simțit că îmbătrânesc în fiecare zi. Îmi venea să plâng de oboseală și de neputință, îmi venea să plâng din lipsă de bani pentru că unele lucruri s-ar fi putut rezolva mai repede dacă îi aveai și puteai chema pe oricine, oricând. Nu-mi puteam face planuri de vacanța copilului (până la urmă nu am plecat în niciun concediu și copilul a fost o săptămână la mare prin bunăvoința rudelor), nu-mi puteam planifica filmări, nu mă puteam bucura practic de casă pentru că în fiecare moment simțeam că mai sunt prea multe de făcut pentru a putea răsufla ușurată. M-am simțit ”așezată” cu adevărat abia de Sărbătorile din decembrie, când după achiziționarea unui credit am mai putut să-mi iau una – alta prin casă (nici acum nu am dormitor dar e pe lista de 2016!).

IMG_0399        IMG_3647_resize

Am avut și bucurii și poate cea mai mare dintre ele a fost parteneriatul cu Euphoria Kitchens Hall, o companie din Buzău cu showroom și în București, care m-a ajutat să proiectez și să am bucătăria de vis. Cu insulă, cu sertare multe și silențioase, cu două rânduri de electrocasnice, așa cum îmi trebuie pentru filmări. Aici este un video cu 10 lucruri care-mi plac în bucătăria mea. Îi recomand cu drag pentru că lucrează profesionist și fac lucruri de calitate.

Cu puțin timp înainte de începerea școlii am realizat că un lucru bun ar fi să mut copilul la școala din Domnești, după ce m-am asigurat că și aici se face educație la standardele dorite. Alte acte, alte alergături, alte emoții. Pentru un credit pe care l-am luat (poate că ar merita să scriu un post separat despre reclama mincinoasă pe care o fac băncile referitor la credite) îmi trebuia întabulare și cadastru, acte ce înseamnă bani, timp, răbdare și alergătură, pentru că la Oficiul de Cadastru nici dacă ai bani de taxă de urgență nu se respectă termenul. Așa că trebuie să suporți termenul de 15 zile lucrătoare din momentul în care ai dosarul complet.

Odată cu întabularea și cadastrul puteam muta și eu sediul social al firmei (nu înainte de a-mi face buletinul). Pentru Registrul Comerțului asta înseamnă alte acte, bani, timp și nervi. Ca să înțelegeți, abia acum în ianuarie am putut ridica actele de la ei, după ce m-au respins de cinci (5!!!) ori pentru motive puerile. Nu vă încredeți în ce scriu pe site pentru că nimic nu se respectă, se stă la coadă cu orele și după că ajungi la ghișeu ceva tot nu e bine… Pe scurt și revenind la povestea inițială, am avut de alergat și pentru acest capitol. Privind din această perspectivă mă gândeam ce m-aș fi făcut să am serviciul acela zilnic, de dimineața până seara, și eu și soțul meu, când la acte trebuie să mergi în persoană, în prea puține locuri poți să delegi pe cineva.

Din toamnă am început să am probleme serioase cu laptopul, ceea ce a însemnat la început câteva minute pierdute la un anumit interval pentru resetare, apoi zile întregi de blocare și la final de decembrie un ”deces” glorios. Partea bună și una din realizările lui 2015 este că am reușit să îmi iau un laptop nou mult mai performant de la care scriu cu drag în momentul de față.

În ciuda alergăturii cu casa, am câștigat liniște (nici nu vă puteți închipui cât de odihnitor e alocul ăsta/ulița unde mi-am construit eu căsuța), confort (de la 65 mp la 112 mp), libertate (nu mă întrebați cum să justific asta dar pur și simplu nu mă mai stresez de zgomotul din casă, de cine vine și cine pleacă și cine stă la mine și ce-or să zică vecinii) și un sentiment de siguranță (inexplicabil iarăși, că dacă mă raportez la bani am tot un gol în stomac). Am consolidat prietenii și sunt fericită când lumea îmi trece pragul și vrea să rămână la mine chiar dacă îi culc pe saltea…

IMG_0920_resize

De-a lungul anului am acumulat datorii la oameni de încredere, acum sunt datoare doar la bancă vreo 25 de ani! La curte e mereu ceva de făcut deși încă nu am rezolvat treaba cu grădina. Dar tot îmi vine să stau pe terasă la o cafea (dacă permite vremea), chiar dacă am o mie de lucruri de făcut. E parte din momentul ăla mărunt de fericire, indiferent de ce alte probleme ai.

Sfârșitul lui decembrie a fost minunat și palpitant, am fost cu familia și prietenii, deși o perioadă am fost ruptă de lume: laptopul nu funcționa, telefonul s-a spart și făcea figuri, iar eu aveam de experimentat în bucătărie bucate de sărbători, nu aveam timp de conectat pe alte device-uri.

Proiectul ”casă” a însemnat amânarea (din nou) a magazinului meu online aferent www.retetetv.ro, renunțări la micile plăceri care însemnau cumpărături de haine și cosmetice, renunțat la scris la nivelul pe care mi l-aș fi dorit și chiar mai puțin experiment culinar, chiar dacă am bucătăria de vis. Dacă ar fi să spun ce m-a încercat cel mai tare în 2015, cuvântul ”magic” ar fi RĂBDAREA! Asta mi-a fost pusă cel mai greu la încercare de toate termenele și amânările altora… Sunt recunoscătoare totuși pentru toate aceste experiențe (bune și rele) din care am învățat enorm.

2 Comments

  • avatar

    Oana, să ai un 2016 miununat! Cumva, știu prin ce ai trecut. Toate acele piedici, așteptarea, senzația că nu se va mai termina, prima cărămidă și ultima, mutatul , aranjatul, praful și nervii întinși la maxim… Niciuna dintre ele nu mai contează atunci când închizi ochii și asculți liniștea mult așteptată.
    Te îmbrățișez cu drag!

  • avatar

    Esti o luptatoare si o fericita ca ai obtinut ceea ce doreai. Intotdeauna cand castigam ceva pierdem in alta parte.
    Sunt convinsa ca anul asta o sa fie mult mai bun.
    De bucatarie ce sa zic, stii doar ca te invidiez …in cel mai bun sens.

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!

'