X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Ultramaratonistul sau Cum sa-ti depasesti limitele

 

by Oana Grecea

Dacă nu ești alergător, poți deveni unul. Dacă a fugi fără un scop ți se pare pierdere de timp, îți vei revizui atitudinea. Iar dacă te cramponezi de dureri, distanțe, timp și alte piedici, toate acestea îți vor fi desființate după citirea cărții ”Ultramaratonistul”, al lui Dean Karnazes.

Aș zice că alergătorul Dean Karnazes este un om ca noi toți. Dar dacă mă gândesc mai bine, îmi dau seama că nu cu toții avem voința lui, dorința de a alerga și de a ne depăși limitele chiar și atunci când picioarele îți sângerează, când ai halucinații și nu mai vezi de atâta alergat, ori când adidașii ți se topesc de la căldură. ”Forțăm corpul, mintea și spiritul mult peste ce crede lumea că înseamnă limite ale durerii și ale efortului”, spune Ultramaratonistul. Dar totul nu a început decât cu o dorință de a alerga.

Dean Karnazes, numit de către New York Times “cel mai faimos ultramaratonist al lumii”, a câștigat în 2004 Badwater Ultramarathon, în 2006 Vermont Trail 100 Mile, iar în 2008 Cursa celor patru deșerturi (Antarctica, Atacama, Gobi și Sahara). A făcut parte din echipa de ultramaraton a Statelor Unite în 2005 și 2006. În 2011 a alergat 4800 de kilometri de-a lungul SUA, din California până la New York, performanță finalizată în 75 de zile prin alergarea a 65-78 de kilometri pe zi. ”Alergătorii sunt oameni adevărați. Nu aleargă pentru bani sau faimă, aleargă din pasiune. Mulți au slujbe normale pentru a-și putea plăti facturile, iar alergarea este un efort făcut din dragoste”, spune el.

Iar ”Ultramaratonist” a devenit în timp, urmând filozofia conform căruia prima parte a unei curse o alergi cu corpul, iar partea a doua cu mintea. Așa a putut atinge performanța de a alearga un ultramaraton în Valea Morții la 49°C și primul maraton la Polul Sud. ”Dacă nu încerci să ieși din zona de confort, dacă nu ceri în permanență mai mult de la tine, dezvoltându-te și învățând din mers, vei alege o existență necontenită, o moarte în viață”, spune Dean Karnazes în cartea sa ”Ultramaratonistul”, apărută la editura Preda Publishing.

Ultramaratonistul

Ca noi toți, autorul avea un job de care trebuia să se țină pentru a-și plăti facturile, lucru care nu l-a împiedicat însă să-și vadă liniștit, în timpul liber (mai mult noaptea de fapt) de alergat. ”Vrăjit de mirajul corporației, pierdusem din vedere lucrurile care contau cu adevărat – prietenia și explorarea vieții, dezvoltarea mea ca om și contribuția pe care o aduceam lumii – totul fusese cumva subordonat banilor și materialismului.” Între timp, din ce am citit, are propria fabrică de procesat iaurt înghețat și este un mare filantrop. De altfel, multe din câștigurile din curse le-a donat. El recunoaște însă că, ”la început, banii fuseseră importanți, poate pentru că nu-i avusesem niciodată. Dar acum, că reușisem să strâng ceva, realizasem că viața trebuie să însemne mai mult decât efortul constant de a-ți mări contul bancar”.

Mentalitatea sa s-a schimbat atunci când a realizat că se săturase să pună munca în centrul vieții sale, fără să facă nimic pentru el. Simțea că ceva îi lipsește. Aș zice că fiecare din noi trece prin această dilemă în viață, dar câți dintre noi facem ceva să schimbăm lucrurile? Dean punctează foarte frumos asta: ”Majoritatea visurilor mor lent. Se nasc în momente de pasiune, cu perspectiva unor posibilități infinite, dar foarte des se sting și nu mai sunt continuate cu aceiași intensitate ca atunci când au luat naștere. Oamenii care și-au lăsat visurile să moară devin pesimiști și cinici. Simt că timpul și implicarea acordate împlinirii visului au fost în zadar”.

Cum este posibil efortul său? Iată câteva sfaturi de dietă și comportament dar și o parte din antrenamentul său:

Dieta obișnuită: multe proteine de bună calitate, grăsimi nesaturate, fără zahăr rafinat, doar carbohidrați cu metabolizare lentă.

Sportul este pentru cei care nu pot face față drogurilor și alcoolului.

Dacă nu poți alerga, atunci mergi. Dacă nu poți merge, atunci târăște-te. Fă ceea ce trebuie să faci. Dar continuă să înaintezi și să nu te dai bătut.

Pe lângă 130-200 de km pe săptămână, pe lângă ciclismul montan, surfing-ul și windsurfingul regulat, rutina mea constă în 200 de flotări, 50 de tracțiuni și 400 de abdomene, de două ori pe zi.

Faptul că am doi copii nu m-a încetinit. Dimpotrivă, asta m-a ținut în picioare. Acum chiar am ceva de demonstrat: că este posibil să fii un tată iubitor, grijuliu și responsabil, în timp ce ești și atlet competitiv; că tipii de treabă chiar termină primii.

Renunțarea la somn este, din câte mi-am dat seama, singura modalitate prin care le poți face pe toate.

În suferință există magie. Întrebați orice alergător.

Căldura este inamicul alergătorilor. Alergarea produce o imensă căldură interioară și forțează corpul să lucreze de două ori mai mult pentru a menține mușchii la temperatură normală. Atunci când temperatura de afară crește, efortul corpului este multiplicat.

De când devenisem pasionat de anduranță, urmasem un regim foarte strict. Doar carbohidrați cu metabolizare lentă, care asigură un nivel de energie constant și de lungă durată. Zaharurile simple fuseseră eliminate complet: un singur jeleu putea să îmi provoace o criză glicemică.

Mâncați mai multe legume, nuci și pește, beți mai multă apă, reduceți pe cât puteți consumul de zahăr rafinat și grăsimile hidrogenate și faceți sport în fiecare zi.

Am eliminat cele trei ”substanțe” albe din dietă, și anume: zahăr alb, făina albă și margarina. Zahărul organic de trestie este tot zahăr, iar fructoza din sirop de porumb este, probabil, cea mai comună substanță nocivă.

Mănânc somon sălbatic de 4-5 ori pe săptămână. Mănânc multe salate organice, cereale integrale (cum ar fi granola naturală neîndulcită), legume și fructe. Cerealele integrale și fructele sunt considerate ”carbohidrați complecși” și degajă energia în timp, progresiv. Grăsimea mea preferată este uleiul de măsline, care este o bună sursă de grăsimi mononesaturate. Migdalele sunt o sursă bună de grăsimi bune.

Cafeaua poate scade nivelul zahărului din sânge și este diuretic, ceea ce poate duce la deshidratare.

La restaurant comand somon la grătar sau alt tip de pește la grătar sau bucăți slabe de carne roșie, împreună cu o salată, asezonată cu ulei de măsline și oțet. Legumele le mănânc la grătar.

Alergarea mă învățase că drumul către atingerea unui scop este mai important decât scopul în sine. Dedică-te întru totul unui obiectiv, progresează constant, nu ceda niciodată – asta înseamnă împlinirea, asta înseamnă succesul.

Meritul aparține omului care greșește, celui care dezamăgește din când în când, pentru că nu există efort fără greșeli; a celui care cunoaște marele entuziasm și mare dăruire”.

 

Recenzia mea este deja prea lungă, așa că, dacă mai aveți timp, interes și curiozitate, vă invit să citiți un interviu cu Dean Karnazes foarte interesant pe site-ul Descoperă.

Am selectat doar puțin din el:

– Ce dietă ai recomanda omului obişnuit care vrea să devină un maratonist de primă clasă?

– Încet- încet, ar trebui să facă tranziţia spre programul 40-30-30. Acesta constă într-o raţie zilnică de alimente care să cuprindă 40% carbohidraţi, 30% proteine şi alte 30% grăsimi. Să fie atent ca grăsimile să provină pe cât posibil din ulei de măsline presat la rece.

Un alt lucru interesant aflat din interviu mi s-a părut acela că ”înzestrările sale unice au fost cele care l-au împiedicat să participe la olimpiade, organizatorii hotărând că Dean beneficiază de capacităţi supraumane şi, din acest motiv, ar fi incorect să concureze cu oameni obişnuiţi”…

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!