X
Va recomand sa cititi si..
Ganduri de la casa

Sunt atât de încântată de statul la casă și la ”țară” încât nu pot să aștept până se adună alte impresii. Nu am încă un colț de rai în grădină (de fapt nu am încă gard, tere...

Urmeaza exemplul din ”Mananca, roaga-te, iubeste!”

 

by Oana Grecea

Mănâncă, roagă-te, iubește!” a lui Elizabeth Gilbert, bestseller apărut la editura Humanitas, este probabil ce am dorit să aflu sau să citesc în această perioadă. Cred că fiecare din noi avem nevoie să savurăm fără restricții o mâncare cu gust, să ne rugăm pentru a ne regăsi și să iubim pentru a fi împliniți.

Plasată poate nedrept în categoria cărților ușoare, ”Mănâncă, roagă-te, iubește!” este o carte cu gust, miros și imagini pitorești. Din ea afli poate mai multe despre Italia, India sau Bali decât dintr-un ghid turistic, iar gândurile autoarei ne-au bântuit cu siguranță pe mulți dintre noi la un moment dat, divorțați sau nu. Mărturisesc că am văzut și filmul, pe cât de romantic și drăguț cu Julia Roberts în locul lui Elisabeth Gilbert (autoarea), pe atât de departe de subtilitățile și nuanțele din carte.

Și vă dau doar un exemplu. Una din discuțiile cu prietenii din Italia viza definirea unui cuvânt pentru câteva orașe cunoscute la nivel mondial. Dacă în carte am aflat sensul pentru Roma – Sex, Vatican – Putere, New York – A realiza, Los Angeles – A reuși, Stockholm – Conformism, Napoli – Luptă – în film nu s-au enumerat toate astea. Iar mie mi se pare că aflu amănunte interesante prin aceste caracterizări. Plus că m-a provocat să mă gândesc care ar fi cuvântul pentru București (la asta poate aflăm răspunsul împreună). În carte Richard din Texas îi spune ”Provizii”, în film îi spune ”Flămânzilă”.

Prima din cele trei călătorii ale personajului principal (fiind un roman autobiografic vorbim de Elisabeth Gilbert) este în Italia. Tot ce-și dorea de aici era să descopăre minunății culinare și să vorbească cât mai mult posibil minunata limbă italiană. ”Așa că mi-am ales două teme principale – limba și mâncarea”, spune ea.

Două expresii mi-au rămas întipărite chiar dacă le-am mai auzit: ”Bel farniente” – înseamnă frumusețea de a nu face nimic și ”Parla come magni” – vorbește ca și cum ai mânca.

După cum spuneam, Elisabeth a cunoscut Italia prin intermediul limbii și al mâncării. Despre Sicilia spune că este zona cea mai apropiată de Lumea a Treia pe care o poți găsi în Italia – locul cel mai potrivit în care să mergi ca pregătire pentru a vedea sărăcia extremă. Goethe spunea că nu-ți poți face o idee clară despre ce înseamnă Italia dacă nu ai văzut Sicilia.

Despre Napoli am reținut că aici mănânci cea mai bună pizza posibilă și a descris-o atât de bine încât m-am oprit din citit pentru că mi se făcuse poftă de-o pizza. De altfel, deși nu am călătorit decât imaginar, am răspuns afirmativ întrebării: Măcar pentru câteva luni din viață, e chiar atât de groaznic să călătorești prin timp fără nicio ambiție în afară de aceea a descoperirii unei mese copioase? Sau să înveți o limbă străină fără să ai alt motiv în afara plăcerii de a o auzi? Mi-ar plăcea într-o zi să-mi permit luxul de a-mi lua un an sabatic în care să călătoresc, să învăț o limbă străină și să descopăr tradiții culinare.

După perioada mănâncă, a urmat perioada roagă-te, cu toate gândurile, remușcările și amintirile neplăcute. Perioada căsniciei ratate, despărțirea, motivele pentru care nu-și dorea un copil revin în mintea și în sufletul ei. ”A avea un copil e ca și cum ți-ai face un tatuaj pe față. Înainte să te bagi în așa ceva, trebuie să fii absolut sigură că asta vrei”, i-a spus o prietenă, punând-o serios pe gânduri.

De ce mă simțeam atât de copleșită de datorie, prea obosită să fiu și sprijinul financiar al familiei, și motorul ei social, și cea care plimbă câinele, și menajera, și viitoarea mamă, și – pe apucate – scriitoarea?” – neliniști înainte de divorț. Și mărturisiri: ”Ne certam, plângeam și eram obosiți cum doar cei a căror căsnicie se duce pe apa sâmbetei pot fi” sau ”Singurul lucru mai greu de conceput decât să plec era să rămân”.

Gilbert recunoaște că e foarte greu să renunți la o căsnicie. ”Șocul emoțional te omoară de fapt, șocul de a fi renunțat la un stil de viață convențional și de a fi pierdut confortul pentru care atâția oameni aleg să meargă în continuare pe drumul ăsta”.

Meditația și discuțiile ori cărțile citite pe această temă aduc în carte o undă de înțelepciune: ”E mai bine să-ți urmezi propriul destin imperfect decât să trăiești o imitație perfectă a vieții altcuiva” sau ”Locul de odihnă al inimii este inima. Singurul loc în care mintea va putea găsi pace este liniștea inimii. Acolo trebuie să ajungi”.

După experiența orelor de meditație petrecute în ashramul din India, ea ne sfătuiește să medităm cu ajutorul oricărui lucru care generează o revoluție în mintea noastră. ”Trebuie să înveți să lași lucrurile să curgă”, ”Credința e convingerea în existența a ceea ce nu poți vedea sau dovedi sau atinge”.

Am mai aflat că, în sanscrită, yoga se traduce prin ”unire”. Scopul yogăi e să descopere unirea dintre minte și corp, dintre individ și Dumnezeu, dintre gândurile noastre și sursa lor, dintre maestru și discipol, ba chiar dintre noi înșine și cei mai puțini flexibili decât noi.

A învățat că eliberarea vine cu ajutorul minții (idee vehiculată și în ”Secretul”, și în cărțile lui Robin Sharma și în oricare din scrierile referitoare la Puterea Minții). ”Dacă vrei așa de tare să-ți controlezi viața, lucrează asupra minții tale. E singurul lucru pe care ar trebui să încerci să-l controlezi. Fiindcă, dacă nu înveți cum să-ți controlezi gândurile, ești în mare încurcătură și așa o să rămâi”. Așa a ajuns la a recunoaște că de fapt, fiecare din noi decide asupra lucrurilor din viața lui. ”Eu decid cum îmi petrec timpul, cu cine interacționez, cu cine îmi împart corpul și viața și energia și banii. Eu decid ce mănânc și ce citesc și ce studiez. Eu aleg cum voi privi circumstanțele nefericite din viața mea – fie ca pe niște nenorociri, fie ca pe niște ocazii de a evolua. Eu îmi aleg cuvintele și tonul cu care mă adresez celorlalți. Și, cel mai important, eu îmi aleg ce gândesc”.

După Italia și India, a urmat Bali, caracterizat prin verbul ”iubește”, pentru că aici și-a găsit dragostea, pe brazilianul Felipe, de 52 de ani (ea având 35 de ani pe vremea acestei povești), motivul cărții următoare, Și am spus Da!” (despre care am scris si eu pe blog).

Povestea începe în Ubud – un oraș ce pare a fi un bun punct de plecare pentru o călătorie. Orașul e considerat centrul cultural al insulei, leagănul picturii, dansurilor, sculpturii și ceremoniilor religioase tradiționale. Orașul e versiunea micșorată, din Pacific, a Santei Fe, spune autoarea. Ghid turistic la pachet cu tradițiile și obiceiurile locului, Gilbert vorbește despre faptul că s-a estimat că femeia tipică din Bali își petrece o treime din timpul de veghe pregătindu-se pentru ceremonii, participând la ceremonii sau făcând curat după ceremonii. ”Când mergi în Bali pe un drum și treci pe lângă un străin, prima întrebare pe care o auzi este: Unde te duci, iar a doua: De unde vii? A treia întrebare pe care o vei auzi cu siguranță este: Ești căsătorit/ă?

Pentru că iubirea te umple de fericire, Gilbert a avut timp să reflecteze asupra faptului că ”fericirea e consecința propriului efort. Te lupți pentru ea, muncești pentru ea, insiști, uneori mergi până la capătul pământului în căutarea ei. Trebuie să participi mereu la manifestările lucrurilor bune care îți apar în viață. Trebuie să te străduiești din răsputeri să înoți contra curentului, ca să fii veșnic în unda fericirii, ca să plutești mereu deasupra ei”.

Am mai aflat că, uneori e nevoie să ne mai frângem și inimile. O inimă frântă e semn bun. Înseamnă că măcar am încercat. Iar că tratamentul împotriva inimilor frânte este format din: Vitamina E, somn, apă multă, călătorii departe de fostul iubit, meditație și învățarea inimii că așa e destinul.

Dacă vi se întâmplă, nu vă speriați: ”Câteodată, să pierzi echilibrul din dragoste e dovada că trăiești perfect echilibrat”.

Iar ultima vorbă, chiar de la capitolul ”Mulțumiri”, ne învață că ”e mai înțelept să depunem armele în fața miracolului generozității omenești și să spunem pur și simplu Mulțumesc, sincer și neîncetat, atâta timp cât vom avea glas”.

Terapia prin vorbe mai cuprinde și alte sfaturi de duh:

Aleg să fiu fericită și să renunț la durere, știu că așa e. Fac loc viitorului necunoscut, care o să vină și o să-mi umple viața cu surprize minunate.

Să nu-ți ceri scuze că plângi. Fără emoții ca astea, am fi toți niște roboți.

Munca fizică e obositoare, dar orele zilnice de muncă sunt cu mult mai ușoare decât cele de meditație.

Nu voi mai nutri gânduri nesănătoase. Repet promisiunea: Nu voi mai nutri gânduri nesănătoase.

Cu cât ai fost căsătorit mai mult timp sau cu cât amputarea a fost mai violentă, cu atât te vei reface mai greu.

Din toată inima ta, roagă-te pentru har. Și lasă totul în urmă.

Când toată karma unei relații s-a consumat, rămâne doar dragostea. De ea nu trebuie să te temi. Lasă totul în urmă.

Am reușit să găsesc răspunsul: poți încheia tu însuți lucrurile neîncheiate, poți face asta înăuntrul tău. Nu e doar un lucru posibil, e un lucru esențial.

Cu toții avem nevoie de astfel de locuri de păstrare ritualice. Dacă investim destulă sinceritate în ceremoniile pe care ni le creăm singuri, putem fi siguri că Dumnezeu le va umple cu har. Iată de ce avem nevoie de Dumenzeu.

Există motive foarte întemeiate pentru care liniștea și singurătatea sunt practici spirituale universal recunoscute. A-ți controla vorbirea e o modalitate de a împiedica pierderea de energie pe care o implică pălăvrăgitul în exces, care te extenuează și umple lumea de vorbe, vorbe și iar vorbe, în loc s-o umple de liniște, pace și împăcare.

Cum să-ți găsești echilibrul dacă tu nu știi unde te afli sau cărui clan aparții?

Cuvântul Paradis, care vine din persană, înseamnă la orgine ”grădină înconjurată de ziduri”.

Omul se naște cu potențial la fel de mare atât pentru evoluție, cât și pentru involuție.

Doar cei tineri și tonți se cred încrezători în materie de sex și relații.

Recenzia a aparut intai pe blogul BookMag.

Continuarea cărții – ”Și am spus DA” are o recenzie de-a mea pe care o găsiți aici. O altă carte a autoarei pe care am citit-o și despre care am scris puteți citi aici.

 

 

2 Comments

  • avatar

    “Roma – Sex, Vatican – Putere, New York – A realiza, Los Angeles – A reuși, Stockholm – Conformism, Napoli – Luptă – în film nu s-au enumerat toate astea.”

    Ba da OANA, s-au enumerat! Am citit cartea si apoi tarziu am vazut filmul.

  • avatar

    Darius, au fost pomenite in film doar unele orase. Poti urmari cu atentie filmul, incepand cu minutul 45 si ai sa vezi conversatia, este doar despre Londra, Stockholm, New York si Roma.

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!